prof. Vasile SANDOR

Cuvinte cheie: virus, pandemie, criză, experţi, sănătate publică, siguranţă naţională

Începutul de an 2020 se anunţa ca unul cu o agendă complicată, în tonul anilor precedenţi de altfel, în condiţiile unei lumi multipolare, în care capetele de afiş păreau a fi complicatele relaţii SUA – Rusia – China, tensiunea surdă, dar în creştere în relaţiile Rusia – NATO – cu SUA în postura de prim-solist al Alianţei -, în zona Mării Negre şi a Mediteranei de est, cu confruntările militare din Siria într-un conflict care pare să devină endemic, cu Turcia cu ambiţii expansioniste manifeste, dornică de afirmare în regiune, ultimele de-a lungul a ceea ce s-ar putea numi Noua Cortină de Fier.

În a doua parte a lunii februarie însă, discret, fără a li se fi lămurit oficial originea, s-au insinuat în media internaţională informaţii privind apariţia şi răspândirea unui virus, denumit SARS-CoV-2 care se face vinovat de sindromul repirator acut sever, denumit COVID-19, considerat agresiv, uşor transmisibil, care putea fi letal şi, mai ales, fără posibilităţi de prevenire – în lipsa unui vaccin adecvat -, şi fără posibilităţi specifice de tratament în acea perioadă.

Treptat, dar într-un crescendo accelerat, maladia provocată de acest virus, care, conform informaţiilor din media, inclusiv opinii ale unor specialişti, s-a răspândit pe o suprafaţă întinsă a pământului şi a afectat un număr de oameni mare ca sumă globală, dar proporţional foarte redusă raportată la numărul populaţiei, fiind declarată pandemie de OMS la 11 martie 2020.