Locul şi rolul României în noua (dez)ordine mondială¹

prof. univ. dr. Cristian BARNA^
dr. Adrian POPA

Abstract. The post-Cold War circumstances challenged the Ponto-Baltic isthmus in terms of security and defense. Having become the main hotspot for confrontation between Russian Federation and NATO, the Central and Eastern European countries need to prove that they learned the lessons of the past. The annexation of Crimea is the last reminder for these countries that they need to fight against a destiny that placed them at the crossroads of continents and geostrategic interests. This paper analyses Romania’s role within the above-mentioned context, highlights the main threats to the security and last but not least, indicates its current strategic opportunities.

Keywords: Black Sea; Crimea; Romania; national security, risks, threats

INTRODUCERE

În era contemporană, nimeni nu mai poate pretinde că trăieşte în interiorul unui bastion izolat. Globalizarea, mişcările demografice, mediul informaţional, progresul tehnologic şi schimburile comerciale ne unesc, astfel încât acţiunile noastre au efecte imediate asupra „celorlalţi”.

Pentru că lumea se schimbă cu mare viteză, fapt care generează apariţia unor noi riscuri care sporesc insecuritatea în mediul internaţional. Pentru că secolul XXI este cel al unei lumi multipolare, caracterizată de competiţia globală pentru controlul resurselor strategice, de eforturile neobosite ale unor state de a-şi păstra influenţa, într-un sistem internaţional dinamic şi cu tendinţe anarhice în creştere, în unele regiuni, precum şi de imperativul de a identifica căi de reducere a efectelor negative ale globalizării, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată şi răspândirea bolilor.

Această dinamică globală, dominată de un caracter transnaţional, generează nevoia de luare a unor decizii într-un timp relativ scurt, adaptate la contextul de secu-ritate actual şi viitor. Din acest motiv, deciziile, politicile şi strategiile de securitate sunt în mare parte influenţate de paradigma în care ne poziţionăm. Eficacitatea abordării doctrinare depinde, în mare măsură, de inovaţia şi complexitatea analizei şi de abordarea interdisciplinară a strategiilor de securitate.

De-a lungul timpului, România a făcut parte din alianţe diferite ca perspective geopolitice, generate sau generând un echilibru de putere regional, care a fost, de cele mai multe ori, bazat pe un joc de sumă nulă. Aceste alianţe au presupus pendulări ale României în poziţionarea sa faţă de marile puteri, izvorâte mai ales de nevoia de a beneficia de garanţia suveranităţii teritoriale.²