colonel (r) Andrei COVRIG^

ISTORIA ROTUNJEŞTE NUMĂRUL VICTIMELOR.
O MIE ŞI UNU DEVINE O MIE – DE PARCĂ NU AR MAI FI ACEST UNU…

În zilele noastre se dă lupta pentru sufletele oamenilor. Afirmaţia este bine percepută de politicienii care utilizează în scopuri imparţiale şi meschine atitudinea umană emotivă faţă de trecut. Recent au fost comemorate aniversări importante: 75 ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Ziua Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei şi fondarea ONU. Aniversarea a doua tradiţional este marcată cu fast în Federaţia Rusă şi unele state post-sovietice. Republica Moldova nu este excepţie. Real la Chişinău evenimentul s-a desfăşurat fără patosul de odinioară. Pandemia a redus din ardoarea actualilor guvernaţi, iar în memorie apare doar un modest raliu auto de la memorialul „Eternitatea” spre cel de la Şerpeni. În această localitate de pe malul drept al Nistrului, în august 1944 un fost cap de pod, de la care Armata Roşie a început operaţiunea Iaşi – Chişinău. Acţiunea militară este tratată ca „campania de eliberare a Moldovei sovietice, României şi Europei de Sud-Est”. În capitală şi localităţile republicii nu s-a desfăşurat marşul „Regimentul nemuritor”. Pe străzile localităţilor au fost lipsă mii de cetăţeni cu panglicile Sf. Gheorghe, bannere roşii, drapelele Uniunii Sovietice, copilaşii chitiţi în uniforme stilizate după vremurile războ-iului. De ceva timp a devenit clar că evenimentul are un iz politic şi electoral nedisimulat.

Războaie pe câmpurile trecutului şi istoria ca politică sunt noile realităţi. Politica istorică, să o numim aşa, devenită pârghie în agresiunea hibridă rusă, prinde avânt şi are deja rădăcini adânci. În această „industrie” de spălare a creierelor se varsă fonduri semnificative. Afacerea, devenită absolut independentă, foloseşte concepte, idei şi instrumente mai vechi şi moderne.