Editura Top Form, Bucureşti, 2020

Lucrarea lui Iulian Dinulescu tratează modalitatea în care fanatismul religios neo-legionar se mani-festă, context în care autorul răspunde la întrebările: „Au fost sau nu legionarii fanatici religioşi? Cine, cum şi de ce consideră încă necesar să promoveze fanatismul religios de tip legionar în România respectiv în Statele Unite ale Americii?”.

Răspunsurile la aceste întrebări sunt conturate pas cu pas, primul fiind cel al delimitării conceptuale a fanatismului religios sub forma unei matrice a fenomenului, urmat de evidenţierea fanatismului religios la adepţii Mişcării Legionare, atât în perioada interbelică, cât şi după cel de-al Doilea Război Mondial, până în zilele noastre.

Iulian Dinulescu delimitează conceptual fanatismul religios plecând de la premisa că fanaticii religioşi cred că se află sub inspiraţia şi protec-ţia divină, viaţa pământească fiind considerată efemeră şi trebuind trăită doar pentru îndeplinirea voinţei divine. Apoi, matricea fanatismului religios este aplicată Mişcării Legionare, una dintre rarele mişcări politice europene moderne cu o structură ideologică religioasă, care şi-a însuşit elemente ale creştinismului ortodox în doctrina sa politică, legionarismul promovând ridicarea umanului la nivelul sacrului, spre „perfecţiunea dumnezeiască a cărui icoană constituie vieţuirea pe pământ a Mântuitorului Iisus Hristos”.

Iulian Dinulescu ne arată cum, pentru a legitima violenţa, liderii legionari au dezvoltat o pleiadă de acte ritualice bazate pe dogmele ortodoxe, aducând până în prezent analiza istorică şi arătând că, dacă intensitatea fenomenului se află la un nivel scăzut şi nu generează riscuri la adresa societăţii româneşti, pe plan mondial asistăm la recrudescenţa extremei drepte, inclusiv a neo-legionarismului. Autorul arată că doctrina legionară este adaptată la noile realităţi socio-politice, în prezent extremiştii de dreapta considerând că este imperativă protejarea creştinismului şi rasei alb-europene faţă de cei care ar pune-o în pericol.