Vasile SIMILEANU

Orientul… atracţie irezistibilă, pentru generaţiile care au fost marcate de 1001 de nopţi, de arta şi caligrafia arabă, de mirodeniile aduse pe drumul Damascului (parte a Drumului Mătăsii, pentru cine mai ştie), de civilizaţia şi cultura arabă, unice în devenirea societăţii umane, de drumul purificării iudaice în deşert sub toiagul lui Moise.

Orientul care ne-a marcat modul de reprezentare religioasă, nod unic indestructibil de împletire a trei religii fundamentale: iudaică, creştină şi islamică!

Orientul bătăliilor fraticide dintre Abel şi Cain, al Cruciadelor occidentale, al Holocaustului poporului evreu, al lipsei de securitate…

Nu poţi să vorbeşti despre Orientul Mijlociu în cultura universală, fără să fi cunoscut celelalte civilizaţii de talie mondială. Percepţia este cu totul şi cu totul alta în momentul în care ai păşit în bisericile creştine, sinagogile şi moscheile – fie ele şi în spaţiul european sau asiatic, templele hinduse şi budiste sau templele egiptene (de la Alexandria la Abu Simbel). Numai după ce ai atins textura pietrei din aceste lăcaşe şi ai auzit incantaţiile venite din timpuri imemoriale, numai aşa poţi să înţelegi viaţa nepreţuită pe care o avem. Simbolurile care ne înconjoară de pe „acoperişul lumii” până în „Valea Regilor”, de la Chichenitza şi până la „manuscrisele de la Marea Moartă”, fac parte din noi. Nu poţi să iniţiezi analize fără să cunoşti animismul african şi sud-american! Nu poţi să scrii cărţi şi studii viabile – deşi, după unii, „cărţile din cărţi se fac” -, fără să înţelegi filosofia de viaţă islamică, creştină, hindusă, confucianistă, budistă sau animistă.

Nu poţi să vorbeşti de dialog cultural fără să cunoşti realităţile dobrogene – unde Orientul se împleteşte unic cu Occidentul -, nu poţi să vorbeşti de dialog cultural făcând abstracţie de rolul pe care l-au avut evreii în România, nu poţi să vorbeşti de dialog, fără să recunoşti rolul pe care l-a avut România în Orientul Mijlociu!

După ce ani la rând am făcut studii de teren, în documentări unice, – de la treptele Partenonulul la treptele piramidei tăcute de la Teotihuacan, de la Annapurna la Petra, de la bisericile din grotele creştine ale Cappadociei mahomedane la Ierusalim – am regăsit filonul existenţei universale, puternic ancorat în tradiţiile, cultura şi arta orientală.

Am căutat să descifrăm – împreună cu respectabilii Diplomaţi străini acreditaţi la Bucureşti, cât şi cu colegii mei din ţară şi străinătate în diferite studii, la şcolile de vară, la sesiuni şi conferinţe ştiinţifice, în dezbateri publice în cadrul Geopolitica Club Café şi Geopolitica Club Romania. Pot să spun, sincer, activităţile au fost de o norma-litate specifică dialogului constructiv, în care am găsit soluţii la asimetriile ce se mani-festă în acest spaţiu, trecând peste aspecte determinate de legea haosului constructiv.

Am căutat să reducem efectele războiului informaţional, contracarând şi de-structurând fake-news-urile promovate în media, reţele de socializare şi lucrări de propagandă specifice „Primăverii Arabe” şi „Covid-19”.

Proiecţiile geostrategice ale unor actori statali din regiune au fost abordate în studiile pe care le-am publicat de-a lungul anilor (Geopolitica spaţiului Islamic, 6 vol., revistele GeoPolitica dedicate Orientului Mijlociu, Islamului, Golfului Persic, Turciei, Rusiei, Iranului, Arabiei Saudite, Pakistanului, Chinei, Caucazului, Azerbaidjanului, Mării Mediterane ş.a.) sunt o oglindă a evoluţiei în timp, de la Al-Rashid la Covid-19.

De la Al-Rashid, lumea a cunoscut modificări structurale de impact, care s-au acutizat şi au dat la o parte fairplay-ul, lăsând „cavalerii Apocalipsei” şi Armaghe-doanele să facă jocurile, sub privirile timide ale liderilor de după Al Doilea Război Mondial. Cred că lume a uitat că Inchiziţia a distrus în mare parte patrimoniul umanităţii, readus la viaţă în perioada Renaşterii din scrierile lui Avicena, Averoes ş.a. din spaţiul islamic. O vorbă din bătrâni spune: „cele rele să se spele, cele bune să se adune”!

În aceste două numere dedicate Orientului Mijlociu, am căutat să regăsim dialogul diplomatic constructiv şi să îngropăm securea războiului, mai ales într-o lume bulversată de sabia lui Damocles (a se citi Covid-19).

Ştiam că acest demers este unul dificil, în care se vor activa „poliţe” între unele state, dar am mizat pe aspecte de politici internaţionale în realizarea unor strategii constructive şi nu distructive. Politica unui stat este dictată de liderul aflat la putere şi de alianţele specifice, pro sau contra!, de aceea am respectat întru totul punctele de vedere ale fiecărui actor statal, menţinând stilul de independenţă jurnalistică, fără a cenzura anumite pasaje, care nu reprezintă punctele de vedere ale Revistei GeoPolitica!

Am vrut să relansez relaţia pe care România o avea în acest spaţiu geopolitic… m-am înşelat: România a fost uitată, fiind preferate Federaţia Rusă, Iranul, Turcia sau China!

De ce anume? Mi s-au dat răspunsuri de genul: „Dacă doriţi să fiţi un jucător internaţional, părăsiţi UE, aşa cum aţi mai părăsit Moscova! Atunci, din câte cunosc, aveaţi politică internaţională! Avem nevoie de România ca actor internaţional!”

Sincer, am privit în pământ, aducându-mi aminte lagărul comunist, dar am ridicat privirea şi am văzut zorii unei noi politici internaţionale în Orientul Mijlociu!

Sunt convins că foarte mulţi actori statali au nevoie de România! Datorită faptului că nu mai avem strategii, că am pierdut alianţele strategice cu statele arabe, iar cele euratlantice nu sunt la consistenţa şi potenţa pe care aliaţii o aşteaptă de la noi, suntem mâhniţi şi dorim să renaştem! Acest mod de manifestare se face simţit şi în relaţiile cu statele arabe din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. La fel cum doresc şi actorii statali să renască!

Gafele politice de după 1989 ne-au îndepărtat de acest spaţiu!

În această ordine de idei am solicitat interviuri la toate statele din Orientul Mijlociu. Nu am fost refuzat, dar criza generată de pandemie a paralizat, pur şi simplu, comunicarea! Le mulţumesc sincer Excelenţelor Lor, ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, care au răspuns pozitiv acestui demers, respectând punctele de vedere impuse de ministerele de externe de care aparţin!