Interviu cu E.S. dl. Walid OTHMAN, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Arabe Siriene în România

Vasile SIMILEANU: Excelenţă,

Situaţia internaţională, la nivel global, a suferit mutaţii la care trebuie să avem reacţii rapide la nivelurile diplomatic, strategic-militar, politico-social şi geopolitic. Asistăm la formarea de noi alianţe şi demantelarea unor spaţii sub influenţa mişcărilor naţio-naliste sau teroriste. Se fac scenarii, se contestă strategii şi lideri, se contestă doctrinele politice şi, de multe ori, ordinea de drept a unui actor statal. Cum comentaţi evoluţiile din plan global, cât şi cele din plan regional?

Walid OTHMAN: În lumina acestor schimbări regionale şi a modificărilor la nivel de alianţe, ceea ce deosebeşte Siria (şi unul din motivele din cauza cărora este purtat războiul împotriva noastră) este faptul că are o poziţie stabilă şi alianţe clare şi puternice, construite pe respectul reciproc şi inte-resele comune cu ale aliaţilor şi partenerilor săi şi nu individuale (Siria nu are un comportament supus sau de instrument pentru nimeni) şi pe respectul pentru suveranitatea statelor şi neimplicarea în chestiunile lor interne.

Cine se alătură astăzi Siriei în această criză sunt prietenii ei, cei cu care Siria are alianţe solide şi corecte. Poziţia siriană este mereu de susţinere a aliaţilor şi cu toate statele suverane în lupta împotri-va încercărilor de diseminare a haosului, de fărâmi-ţare a statelor şi a suveranităţii lor, pe principiul că nimeni nu poate decide soarta unor ţări în afara popoarelor lor.

Ceea ce vedem astăzi în lume (ruperea şi fărâmiţarea ţărilor şi alianţelor) sub denumirea de „mişcări naţionale”, dar care de fapt sunt mişcări radicale islamiste, jihadiste, extremiste şi care provin din doctrinele wahhabite şi de tip DAESH (toate la rândul lor provenind în cele din urmă din Al Qaeda), nu este decât continuarea vechiului principiu colonialist „divide et impera”. Acest lucru asigură supremaţia SUA asupra lumii şi faptul că această ţară nu are oponenţi reali. În acelaşi timp observăm în alte zone crearea de alianţe noi şi puternice, dar şi întărirea unor alianţe mai vechi, care sunt interpretate de SUA drept rezistenţă şi opoziţie, pentru că aceste state nu doresc să fie vasale şi refuză intervenţia externă în treburile lor interne.

V.S.: Domnule Ambasador,

Siria a fost lider regional. Care sunt iniţiativele preşedintelui Assad în relaţiile cu statele arabe din Orientul Mijlociu: Palestina, Irak, Iordania, Arabia Saudită şi Liban, pentru menţinerea acestui statut?

Walid OTHMAN: Siria a fost şi este în continuare lider activ în regiune şi susţine cooperarea arabă corectă, dar cu statele cu putere de decizie, care nu sunt arondate agendelor altor state şi care nu au participat în niciun fel la războiul sau la embargoul împotriva Siriei ori la susţinerea terorismului. În politică nu există uşi închise, iar sensul aceste idei este că Siria nu funcţionează prin reacţii, ci face diferenţa între cei care îi sunt adversari şi cei care îi sunt parteneri în ceea ce priveşte finanţarea agre-siunii care are loc împotriva ei. Deci Siria salută pe cei care îşi revizuiesc poziţiile, dar, bineînţeles, fiecare situaţie are specificul ei.

Siria a sprijinit la rândul ei şi încă mai susţine poporul palestinian şi consideră chestiunea palestiniană fundamentală.

De asemenea, Siria susţine mereu necesitatea cooperării şi dialogului între statele regiunii şi statele vecine, ca Irak, Iordania, Liban, ceea ce ajută la păstrarea siguranţei şi stabilităţii în zonă.

V.S.: Excelenţa Voastră,

Ce efecte pot avea asupra Siriei relaţiile cu NATO – SUA – UE, Turcia, China şi, bineînţeles, cu Federaţia Rusă?

Walid OTHMAN: SUA folosesc NATO drept braţ militar al său pentru îndeplinirea planurilor sale şi caută să implice Turcia în Siria, şi a împins lucrurile ca să provoace un război şi să îndepărteze Turcia de Rusia. Aceste state, dar şi statele UE, sunt supuse unei presiuni foarte mari şi clare pentru a juca cum cântă SUA şi a fi astfel realizate interesele americane.

Siria consideră că UE poate juca un rol pozitiv prin relaţiile pe care le are cu Turcia pentru a-l convinge pe Erdogan să oprească atacurile la adresa Siriei, să se retragă din teritoriile noastre şi să oprească sprijinul şi finanţarea terorismului. Finalizarea componentei turce a crizei siriene este şi în interesul UE, pentru că astfel va înceta şi chestiunea refugiaţilor aprinsă tot de Turcia – aceştia s-ar putea întoarce acasă în regiunile lor. În concluzie, Erdogan nu mai poate să îi folosească drept carte de joc şi presiune în faţa Europei.

Atragem atenţia că majoritatea crizelor care au loc astăzi în lume sunt din cauze americane, prin nerespectarea legislaţiei internaţionale şi ameninţarea păcii mondiale, prin intervenţia în politicile statelor şi chestiunile lor interne, ori prin încercările de a impune ţărilor lumii dorinţele şi agendele americane. În mod cert, când SUA va înceta să facă aceasta relaţiile dintre statele lumii se vor îmbunătăţi.

V.S.: Excelenţă,

Cel puţin la nivel declarativ, Rusia, Iran şi Turcia sunt parteneri strategici pentru Siria. Aş avea multe de comentat, plecând de la relaţia shiia – sunni, resursele energetice, ş.a., dar vă rog să îmi permiteţi să ne oprim, pentru început la evoluţiile din Iran: ce efect pot avea asupra Siriei?

Cum priveşte Damascul încercarea de expansiune a Shiismului iranian în Orientul Mijlociu? Cum priveşte Siria dezvoltarea programului nuclear militar iranian?

Walid OTHMAN: Rusia şi Iran sunt în mod cert parteneri strategici ai Siriei, în timp ce Turcia a demonstrat că nu poate fi un partener de încredere, în ciuda încercărilor anterioare ale Siriei de a construi relaţii bune cu acest stat, bazate pe respect reciproc şi un bun dialog şi pe principiul neintervenţiei în treburile interne. Dar Turcia a demon-strat deja că are aspiraţii de cucerire şi agende străine în ceea ce priveşte Siria.

Aşa încât Siria sprijină Iranul în acţiunile sale împotriva comploturilor şi embargoului împotriva ţării noastre, precum şi împotriva încercărilor de a-i încălca libertatea, dorinţele şi suveranitatea. Siria şi Iranul luptă împotriva aceluiaşi embargou şi împotriva aceluiaşi război sălbatic şi nedrept pornit de SUA şi unele state occidentale, precum şi de unele instrumente ale acestora în regiunea noastră.

Lipsa stabilităţii în orice stat din Orientul Mijlociu va afecta negativ şi celelalte state ale regiunii, contribuind şi la zdruncinarea siguranţei din aceste state.

Iar referitor la ceea ce numiţi „expansiunea Shiismului” în regiune, ce dovezi există în acest sens? Şi ce înseamnă acest lucru de fapt? Este vorba de o influenţă politică sau religioasă? Acest „bau-bau” inexistent în realitate, care este doar o miză inventată în conflictul regional, este un instrument pe care America a încercat să îl creeze pentru a aprinde regiunea şi a menţine tensiunea, astfel încât să poată pune presiune în zonă şi să îşi îndeplinească interesele şi agenda israeliană. De asemenea, acest lucru le este util pentru a transforma conflictul arabo-israelian într-unul cu Iranul, adică Iranul să devină inamicul în locul Israelului, care de fapt ocupă teritorii care aparţin altora.

Referitor la programul său nuclear, Iranul a anunţat şi repetă mereu faptul că nu deţine un program nuclear militar şi programul său nuclear are scopuri pacifiste. Este aceeaşi declaraţie pe care a făcut-o şi în cadrul AIEA, şi anume că respectă acordul atomic semnat cu marile puteri (1+5). Cine nu a respectat însă acest acord şi l-a părăsit? SUA, după cum bine ştim.

V.S.: Stimate Domnule Ambasador,

O problemă foarte serioasă pentru Siria este cea a migraţiei şi escaladarea acestei, în contextul provocărilor şi conflictelor regionale. Acest flux migrator are efecte negative în planul securităţii naţionale, şi aici mă refer la diminuarea forţei de muncă pentru reconstrucţia Siriei. În ce constă sprijinul comunităţii internaţionale? Există un plan de repatriere a migranţilor sirieni? Există proiecte internaţionale de refacere ale Siriei? România poate avea un rol constructiv, în acest sens?

Walid OTHMAN: Pentru început haideţi să clarificăm o diferenţă: pe de o parte există migraţia obişnuită, în cifre mai reduse, care are loc din motive economice şi sociale, de nivel de trai sau un embargou sufocant şi pe de altă parte avem migraţia forţată cauzată de acţiunile criminale organizate ale grupările teroriste înarmate împotriva civililor şi care au obligat oamenii sa plece din casele şi din localităţile lor aproape simultan, în numere uriaşe. Siria acordă o importanţă deosebită acestei probleme şi cheamă mereu la revenirea sirienilor plecaţi înapoi la casele lor. Există facilităţi pentru revenirea în ţară din statele învecinate şi facem toate eforturile pentru acest lucru, împreună cu statele prietene, care oferă şi ele asemenea facilităţi.

Mai sunt şi decretele de graţiere emise, plus victoriile pe care armata siriană le-a înregistrat şi continuă să le înregistreze, teritoriile eliberate, iar siguranţa şi stabilitatea au fost restabilite pe 95% din teritoriul Republicii Arabe Siriene. Statul sirian a reabilitat teritoriile eliberate, iar serviciile statului au revenit în cel mai scurt timp – toate acestea sunt tot implicarea statului sirian astfel încât să poată fi asigurate condiţiile necesare revenirii acasă a celor nevoiţi să plece ca să îşi salveze vieţile.

În ciuda tuturor presiunilor americane şi a unor state din Uniunea Europeană sau din regiunea noastră care aveau ca scop să blocheze întoarcerea refugiaţilor sirieni la ei acasă, numai în 2019 s-au întors aproximativ un milion de persoane din Europa şi din ţările învecinate.

Siria a început deja şi reconstrucţia. Dar această acţiune este înceată din cauza embargoului american şi european şi din pricina procedurilor dure şi unilaterale impuse ţării noastre. America acţionează, iar în spatele ei mai sunt şi câteva state europene care interzic oricărei persoane sau companii să investească în Siria şi îi ameninţă cu sancţiuni imediate. De aceea acest embargo economic impus Siriei cauzează migraţia multor sirieni care sunt nevoiţi să plece ca să îşi poate asigura traiul de zi cu zi. Mulţi posesori de capital se tem să vină în Siria din cauza acestor ameninţări. Inclusiv adoptarea legii americane privind sancţiunile (Cesar) este bazată pe minciuni care au devenit cunoscute între timp. De aceea reconstrucţia are loc treptat, cu eforturi siriene în primul rând.

Iar pornind de la importanţa stabilităţii situaţiei de securitate din Siria, ţara noastră îşi cheamă toţi cetăţenii să revină acasă şi să participe la reconstrucţie şi să beneficieze de experienţa acestora, pentru că Siria, de-a lungul istoriei sale, a fost construită cu mâini sirene. Siria deţine capacităţile necesare reconstrucţiei şi în mod sigur prietenii ei precum China, Rusia, Iran vor avea prioritate în acest proces de reconstrucţie.

În mod sigur România poate avea un rol important în revenirea migranţilor sirieni, prin intermediul poziţiei pe care o are în cadrul UE şi poate să ajute la convingerea statelor europene să sprijine revenirea sirienilor în ţară, să nu îi mai provoace să nu se întoarcă acasă şi să nu îi mai folosească drept carte de joc de presiune politică.

România, în mod sigur, este un stat de care ne leagă relaţii vechi şi puternice, România nu a participat la războiul împotriva Siriei, de aceea are prioritate în procesul de reconstrucţie. Preşedintele Bashar Al Assad a confirmat acest lucru personal, iar faptul că a participat la marile proiecte economice siriene în trecut face ca firmele româneşti să fie bine primite la noi – românii au prioritate absolută în ceea ce priveşte întreţinerea şi reparaţiile necesare la toate aceste mari proiecte, dar şi pentru proiecte noi.

V.S.: Excelenţă,

Să privim migraţia şi din perspectiva teroristă: cum au fost depistaţi membrii ISIS şi ai altor organizaţii teroriste? Eforturile siriene de combatere a grupării teroriste au fost cuantificate în numeroase victime! A existat o coordonare internaţională a serviciilor de Intelligence cu cele de securitate siriene?

Walid OTHMAN: În mod cert factorul principal al migraţiei este terorismul şi faptul că în trecut grupările înarmate au ocupat zone întinse, crimele şi torturile pe care le-au comis împotriva civililor, soldaţilor, poliţiştilor. Este normal ca civilii să fugă din calea lor în zone mai sigure, este normal să plece ca să scape de terorişti şi dificultăţile impuse de aceştia care fac oamenii să trăiască astăzi exact ca în Evul Mediu. Cum am spus şi mai sus, armata siriană a eliberat deja majoritatea teritoriilor ţării, iar oamenii s-au întors deja în mare parte din aceste teritorii în care s-au aflat în siguranţă sub protecţia armatei şi sunt acum la ei acasă.

Cât despre descoperirea membrilor DAESH, aceştia nu îşi ascund actele criminale comise zilnic în orice loc se găsesc. Conducătorii teroriştilor sunt împrăştiaţi în mai multe state. Am lucrat deja în colaborare cu mai mult state în domeniul securităţii. Dar faptul că aceste ţări au ales să întrerupă relaţiile diplomatice a dus la încetarea acestei colaborări atât de importante, care a continuat doar cu statele care şi-au păstrat deschise canalele diplomatice cu Siria.

V.S.: Excelenţa Voastră,

Problema palestiniană continuă să fie pe agenda internaţională. Care sunt punctele de vedere ale Siriei, în acest sens, şi cum contribuie ţara Domniei Voastre la menţinerea securităţii regionale; aici mă refer la recentele evenimente din Israel – Palestina, dar şi la evenimentele din Liban?

Walid OTHMAN: Poziţia Republicii Arabe Siriene cu privire la chestiunea palesti-niană este stabilă şi principială, pentru că este considerată o chestiune fundamentală şi centrală. Este vorba despre dreptul poporului palestinian de a-şi hotărî destinul şi înfiinţarea statului său independent pe tot teritoriul său naţional, cu capitala la Ierusalim, cu asigurarea dreptului refugiaţilor să revină, conform deciziilor ONU, aşa cum cer statele lumii, în vederea încetării suferinţelor poporului palestinian. Trebuie făcuţi paşi serioşi şi concreţi pentru încetarea ocupaţiei israeliene a teritoriilor arabe, inclusiv zona siriană Golan care este ocupată şi pentru retragerea israeliană până la linia din 4 iunie 1967, astfel încât livezile Shabaa să revină Libanului.

De aici, problema palestiniană este centrul conflictului din regiune şi tot ce se petrece în zonă este axat pe această chestiune. Nedreptatea uriaşă care este făcută poporului palestinian – ocuparea teritoriilor, migraţia forţată a locuitorilor, nerecunoaşterea drepturilor şi legitimităţii palestinienilor pe pământul lor, neaplicarea nenumăratelor rezoluţii internaţionale pe acest subiect, toate acestea au dus la amplificarea acestei crize. Iar tot ce se întâmplă este în interesul Israelului, stat ocupant al teritoriului palestinian, sirian şi libanez!

Tot ce se întâmplă are ca scop ştergerea acestei chestiuni şi capacitarea Israelului de a deveni un braţ american în regiune. Prin urmare nu putem vorbi de „securitate regională” decât prin aplicarea rezoluţiilor internaţionale legitime, retragerea Israelului din teritoriile ocupate, astfel încât poporului palestinian să îi fie redate drepturile sale legitime. Noi suntem adepţii iniţiativei arabe, iar în cazul în care aceasta lipseşte, regiunea va rămâne permanent tensionată.

De aici mai departe, Siria refuză ceea ce a fost denumit drept „Înţelegerea secolului” şi care vine în serviciul Israelului şi al planurilor sale de expansiune în defavoarea şi în contul drepturilor şi intereselor arabe. America demonstrează încă o dată că nu este capabilă să joace un rol de pacificator în regiune.

V.S.: Stimate Domnule Ambasador,

Conflictul din Siria este o problemă de securitate pentru statele din regiune. Care sunt relaţiile cu partenerii strategici Rusia şi Iran în rezolvarea problemei siriene? Damascul este receptiv la eforturile internaţionale privind restaurarea ordinii de drept în Siria? Care sunt strategiile de colaborare cu Arabia Saudită, Iordania, Turcia şi, eventual, Israel, pentru stabilizarea Siriei? Putem vorbi de o astfel de etapă? Există un dialog constructiv cu SUA – NATO?

Walid OTHMAN: Războiul purtat împotriva Siriei nu reprezintă o chestiune de securitate doar pentru ţările din regiune, ci pentru tot mapamondul. E ca şi cum cineva a zdruncinat o zonă tectonică extrem de sensibilă fără a se fi studiat şi posibilele replici ale cutremurului provocat. Interesele de moment au orbit ochii statelor care au participat şi care încă mai participă la războiul împotriva Siriei. Ştiţi ce înseamnă să intre în Siria zeci de mii de terorişti din peste 100 de state diferite, cu sprijin şi facilităţi turco-occidentale şi din partea unor state din Golf? Şi ce se va întâmpla după victoria finală a Siriei împotriva terorismului?

În ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Rusia şi Iranul, acestea sunt relaţii strategice, extrem de solide, construite pe respectarea reciprocă şi a intereselor şi obligaţiilor regionale şi internaţionale ale fiecărui stat. Interesele sunt în mod sigur comune – combaterea terorismului internaţional care s-a focalizat în Siria.

În paralel, statele implicate în războiul împotriva Siriei (statele menţionate anterior) continuă să ne vizeze prin comploturi şi susţin mai departe terorismul. Fac poporul sirian să îndure greutăţi foarte mari prin embargoul impus inclusiv asupra alimentelor şi medicamentelor. Nu există momentan nicio strategie de cooperare şi dialog cu aceste părţi decât dacă îşi schimbă poziţiile de adversari deja cunoscute pe care le-au adoptat împotriva statului şi poporului sirian. Cât despre statele menţionate în întrebare, fiecare dintre acestea are o situaţie aparte şi trebuie făcută diferenţa între statele arabe şi cele învecinate Siriei. Relaţiile cu Iordania nu au fost întrerupte nicio zi, există comunicare, dar faţă de Arabia Saudită avem altă poziţie din cauza sprijinului pe care l-a acordat terorismului în Siria. Turcia a jucat cel mai mare rol în agravarea situaţiei, de aceea nu avem cu acest stat niciun fel de contact. Dar Siria in mod sigur este deschisă oricărui efort pozitiv pentru lichidarea terorismului şi a abordat cu mult pozitivism toate iniţiativele care au vizat stârpirea acestui flagel teribil şi a războiului nedrept la care este supusă. Siria crede în soluţia politică a crizei, prin dialogul siriano-sirian, departe de intervenţiile străine în chestiunile interne, iar aceasta este o decizie politică ce aparţine conducerii siriene, în frunte cu preşedintele Bashar Al Assad.

V.S.: Excelenţă,

Vă rugăm să faceţi câteva referiri la modul în care Turcia, Rusia şi Iranul îşi proiectează puterea (şi aici mă refer la cea militară şi economică) în Orientului Mijlociu? Cum influenţează aceste proiecţii independenţa Siriei?

Walid OTHMAN: Iranul şi Rusia sunt aliaţii Siriei şi orice putere este câştigată de un aliat, ea devine avantaj şi pentru ceilalţi aliaţi. Siria cooperează cu aliaţii ei şi abordează de la egal la egal statele pe baza respectului reciproc, cum spuneam şi mai sus, şi pe baza intereselor comune, a lipsei de intervenţie externă în treburile interne ale statelor. Tot repet acest lucru. În acest fel alianţele nu pot afecta independenţa ţării, ci i-o întăresc.

Siria este capabilă să îşi păstreze independenţa în faţa încercărilor Turciei de a ne ataca suveranitatea pe teritoriul sirian, iar cea mai bună dovadă a capacităţii noastre sunt operaţiunile de eliberare a teritoriilor din regiunea Idlib în această perioadă.

V.S.: Problema libaneză şi acţiunile Hezbollah sunt încă un factor de conflict deschis care se poate descărca în teritoriul sirian. Cum abordaţi conflictul din Liban?

Walid OTHMAN: Hezbollah este un partid politic libanez, este prezent în viaţa politică a Libanului, ca parte importantă a societăţii libaneze şi are reprezentanţi în parlamentul şi guvernul acestui stat. Conflictul care se petrece acum în Liban este cauzat de intervenţiile externe, în timp ce Siria nu se implică în problemele interne ale nimănui, deci nici în Liban, nici nu este de partea unei tabere libaneze sau alteia împotriva celeilalte. Interesul Siriei este ca Libanul să se bucure de siguranţă şi stabilitate, Siria şi Libanul sunt legate atât din punct de vedere al siguranţei, cât şi al economiei, iar provocările şi pericolele care ameninţă ambele state sunt terorismul, adversitatea şi lăcomia Israelului. De aceea Siria cheamă restul ţărilor să nu se mai bage în treburile interne libaneze şi să lase poporul libanez să decidă pentru ei, destinul lor şi al ţării lor.

V.S.: