Un album de fotografice ce conține peste 100 de clișee nepublicate și care au fost surprinse în cele 52 de luni de participare personală în teatrele de operații din Irak și Afganistan. Un vechi aparat Zenith TTL, cu un teleobiectiv de 400, sau simple aparate compacte care m-au însoțit în decursul anilor.

Nu am pretenția că albumul conține fotografii. Sînt doar POZE care au marcat trecerea mea prin cele două conflicte care au marcat și marchează Secolul 21. Alături de militarii români! Camarazi de arme de la care am învățat ce înseamnă solidaritatea, camaraderia, onoarea, cinstea, sacrificiul. Cinstea… A fi corespondent în Irak înseamna să transmiţi un adevăr strategic construit cu informaţii tactice din care nici un partener nu poate lipsi. Este adevarat ca uneori obiectivitatea poate să difere, dar adevărul este totdeauna comun. Timp de peste 7 ani cît noi am fost permanent alături de trupele româneşti în Irak. Iată cîteva amintiri: imagini din aer şi din nisip, corturi, vehicule blindate, personalităţi care au marcat existenţa Iraqului post-Saddam, care s-au perindat la microfonul Radio România Actualităţi, camarazi români şi americani, proiectul nostru “Copii pentru copii”, un colţ din baza Camp Dracula şi “caşcarabeta” corespondentului!

Gesturile mici sînt importante. Aşa mi-am adus aminte de “gesturi mici” pe care le-am făcut anii trecuţi. De-a lungul anilor în care mi-am desfăşurat activitatea în teatrele de operaţii militare din Afganistan şi Iraq, am relatat, de foarte multe ori, despre acţiunile CIMIC ale militarilor români. Deşi dispuneam, la început, în 2002/2003 de o slabă structură CIMIC la nivelul fiecărui batalion dislocat, pe parcursul anilor, experienţa acumulată în teatrele de operaţii a făcut ca ofiţeri din ce în ce mai bine pregătiţi să gestioneze proiecte CIMIC în valoare de milioane de dolari. Celebru rămîne, în Iraq, podul peste Eufrat denumit Chis – Duţă, după numele primului şi ultimului ofiţer care au contribuit la finalizarea acestui obiectiv. Podul, din provincia Dhi Qar este un proiect integral românesc executat cu fonduri de la Coaliţia Multinaţională.

Cred că nu este importantă expunerea publică, important este să ramâi în viaţă, să îţi faci meseria cu responsabilitate şi cu pasiune și pe timpul războaielor din Irak și Afganistan am simţit că munca mea este cu adevărat utilă pentru ascultători şi nu numai pentru ascultători. Pentru că războiul de-adevăratelea înseamnă responsabilitate, iar presa în sec. XXI este parte a acestui conflict. Noi nu mai suntem în afara conflictului, nu mai putem fi spectatori, pur şi simplu, ci suntem parte a acestui conflict, deci trebuie să jucăm după nişte reguli pe care le stabilim împreună, repet, dacă vrem să rămânem în viaţă.

Şi spunea cineva, este o vorbă în teatrele de operaţii, un jurnalist mort nu face doi bani, încearcă să găseşti tu o ştire şi să nu fii tu ştirea.