Col. Georgiy OLKHOVSKYI^

Situaţia din Marea Azov arată în mod clar că fără o flotă puternică Ucraina nu va fi în măsură să îşi protejeze interesele sale economice. Blocarea nejustificată a navelor marinei comerciale ucrainene de către navele ruseşti a determinat pierderi uriaşe economiei ucrainene. Prin urmare, consolidarea grupurilor maritime ucrainene – care au rute de la Odessa la Mariupol, a fost afectată de către reacţia radicală a Rusiei, care a încălcat prevederile internaţionale şi a capturat nave şi echipaje ucrainene.

Construcţia unei flote militare ucrainene este o investiţie financiară complicată, plictisitoare, consumatoare de timp şi imprevizibilă, dar necesară în actualele evoluţii în bazinul Mării Negre. Chiar dacă flotele navale sunt formate de state timp de decenii, treptat, pas cu pas, Ucraina este nevoită – în contextul geostrategic pontic – să accelereze acest proces! Să mă explic: se impune trecerea de la capacitatea de a efectua un volum de sarcini pentru o aplicaţie de luptă mai largă la una complexă. Forţele militare navale sunt construite, de obicei, pe baza a două criterii principale care favorizează factorii de conducere: a) nevoile imediate ale statului în auto-apărare şi b) nivelul de finanţare pe care îl poate cheltui pe apărare. Cu cât statul este mai puternic – cu atât mai puternică este flota pe care şi-o poate permite.

După 2014, pe timpul acţiunilor militare de contracarare a flotei ruse a avut ca rezultat dezvoltarea echilibrată a elementelor forţelor maritime ucrainene. Cu toate acestea, acest proces complex de modernizare şi reevaluare a capacităţii militare navale a fost perturbat de propaganda rusă, care asemăna navele ucrainene cu „monştri marini”, basculante plutitoare de fier vechi, ineficiente şi costisitoare pentru a funcţiona. În acest sens, Rusia a comparat forţa navală ucraineană din perioada Marinei sovietice – ca epocă de vârf a „războiului rece” – şi cu puţin timp înainte de prăbuşirea URSS.