Gl.(r) dr. Alexandru GRUMAZ
Despre problema aşa numitului „spaţiu de securitate” istoricul Gheorghe I. Brătianu a făcut unele referire în lecţia inagurală a cursului dedicat trecutului Mării Negre susţinut la Universitatea din Bucureşti, în perioada 1941-1942, cu titlul Chestiunea Mării Negre. El spunea: În spaţiul nostru de securitate intră problema Strâmtorilor, prelungirea gurilor Dunării şi a Porţilor de Fier, care îi regulează cursul, după cum intră şi aceea a bazelor aeriene şi navale ale Crimeei. Nu ne poate fi indiferent, chiar dincolo de hotarul nostru cine le stăpâneşte. Regiunea Mării Negre este la o răscruce de drum, o intersecţie între Europa şi Orientul Mijlociu. Ca multe dintre aceste puncte de intersecţie, este adesea un punct de fricţiune. Fiind situată în flancul estic al continentului european, orice fricţiune va implica aproape sigur ţările NATO. În Marea Neagră, Rusia a instituit o Cortină de Fier în viziunea fostului SACEUR generalul Ben Hodge. Militarizarea Mării Negre de către Federaţia Rusă a forţat NATO să ia mai multe măsuri politico-militare. Noua strategie propusă de militari americani pentru Marea Negră şi Marea Baltică a fost denumită Strategia ariciului / porcului spinos. Mai mult, din mulţimea conflictelor îngheţate din zona Mării Negre întotdeauna unul poate fi reîncălzit, de la Abhazia şi Osetia de Sud în Georgia, până la Transnistria în Republica Moldova şi la Donbas în Ucraina. Importanţa zonei Mării Negre a crescut după intervenţia militară a Rusiei în Siria, flota rusă din Sevastopol fiind responsabilă de sprijinul logistic al corpului expediţionar din Levant. Acesta este unul dintre motivele pentru care Marea Neagră şi Marea Mediterană de Est au devenit un mediu comun de securitate. România trebuie să-şi sporească capacităţile navale şi antiaeriene la Marea Neagră. Dacă Rusia ar fi să atace, o va face pe cale aeriană şi maritimă, e de părere fostul comandant adjunct al forţelor americane în Europa, generalul Charles „Chuck” F. Wald. Noul tandem Moldova – Ucraina trebuie analizat împreună, el fiind focarul unui posibil conflict armat la graniţa de est a NATO, zonă care cuprinde Marea Neagră şi Marea de Azov. Ce înseamnă Convenţia de la Montreux1? Va cere Rusia modificarea Convenţiei? O modificare a acesteia va întări rolul Turciei? Dacă Turcia va construi un canal paralel, canal care nu se va supune Convenţiei, atunci Occidentul va putea introduce câte nave va dori în Marea Neagră? Pentru Occident menţinerea Turciei în zona sa de influenţă devine o soluţie vitală pentru securitatea sudului continentului European. Un lucru este cert, noţiunea de spaţiu de securitate presupune că noi românii nu putem fi indiferenţi faţă de ce se întâmplă în două poziţii cheie ale acestei mări: strîmtorile şi Crimeea. Conferinţa de la Lausanne din 1923 a stabilit un regim de „dezarmare a strâmtorilor” şi a asigurat libera circulaţie pentru comerţ în Marea Neagră.
Gl. (r) dr., analist politico-militar
1 Convenţia de la Montreux privind regimul strâmtorilor, aşa cum este cunoscută în mod oficial, impune Turciei să permită trecerea liberă a navelor comerciale, cu excepţia perioadei de război sau atunci când a fost ameninţată de o putere externă, dar a impus restricţii semnificative asupra navelor navale străine chiar şi în timpul perioadei de pace. În conformitate cu Convenţia, nicio ţară nu a putut intra în Marea Neagră cu mai mult de nouă nave cu un deplasament mai mare de 15.000 de tone fiecare şi niciun grup de state neriverane Mării Negre nu ar putea introduce vase cu un deplasament mai mare de 45.000 de tone. În plus, Convenţia prevede că nicinico astfel de navă nu ar putea rămâne în Marea Neagră mai mult de 21 de zile.
Coments