Cosmin Gabriel Păcuraru, PhD¹

„Pentru limba rusă, apăsați 1!

Pentru limba ucrainiană, apăsați 2!

Pentru limba engleză, apăsați 3!”

(Robotul Vodafone Ucraina)

Context

Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei prin Consiliul pentru Politici Externe – Prism Ucraina a invitat o delegație de opt jurnaliști români pentru documentare în Kiev și în zona de conflict din regiunea Donbas. Cei opt jurnaliști lucrează pentru publicații importante prin audiență și influiență, deci nu vor putea fi de partea „inamicului” numai din simplul motiv al profesionalismului, obiectivitatea și adevărul fiind arme imbatabile.

Ultimii 100 de ani reprezintă probabil cea mai neagră istorie pentru această țară: din 1920 încorporarea în URSS, urmată de cel mai mare genocid european, Holodomorul în care au murit peste 8.000.000. Al Doilea Razboi Mondial a ucis aproximativ ale 8.000.000 de ucrainieni². După 1991, Ucraina încearcă să se desprindă tot mai mult de Federația Rusă. În 2014 Rusia atacă prin proxi o parte din teritoriul Ucrainei: Crimeea este încorporată în Federația Rusă și o parte din „județele” Luhansk și Donețk declarându-se independente și autonome, aceste trei regiuni reprezentând peste 7% din teritoriul Ucrainei.

Anexarea Peninsulei Crimeea reprezintă prima încălcare a tratatelor internaționale de după Al Doilea Război Mondial, Federația Rusă fiind agresorul.

Din 2014, de la declanșarea conflictului din Donbas au murit peste 15.000 de oameni, din aceștia 13.000 fiind civili.

Context geopolitic

Ucraina ar fi a doua țară europeană ca mărime a teritoriului (603.550 Kmp) și a șasea ca număr al populatiei (aprox. 44.000.000).

Un stat instabil, condus de o oligarhie ce ar schimba oricând orientarea celor doi poli ai clivajului ucrainian, pro-european și pro-rus în funcție de interese personale sau obscure, nu convine Uniunii Europene și niciunuia din vecinii vestici și nordici. Indiscutabil că cele două zone de influiență, cea europeană și cea rusă au interese divergente și acest fapt se observă în politica internă ucrainiană. Partida pro-moscovită, compusă și recompusă de oligarhi potenți, proprietari de media și cu afaceri în Federația Rusă influiențează decisiv politica statului. De cealaltă parte, un grup de ONG-uri reduc influiența moscovită prin acțiuni ce se înscriu în panoplia demersurilor democratice pro-europene.

Azi conducerea Ucrainei tânjeste după democrație și economie liberă, își dorește un stat puternic, lipsit de influiența Rusiei. Se observă din discurs, din metalimbaj, din PR-ul din media națională, din PR-ul international. Într-o dicuție cu domnul Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate și actual coordonator al Colegiului Național de Informații, concluzionăm că anul acesta în Romania au fost prezente foarte multe delegații oficiale sau ale diverselor organizații neguvernamentale, care au participat la diferite formate de discuții, seminarii și conferințe. Dar știm că nu numai în România a fost o prezență masivă a oficialilor sau reprezentaților societății civile.

Cu alte cuvinte de câteva luni Ucraina dorește o întărire a relațiilor de toate felurile cu toate țările care ar pute-o ajuta în actiunea de despărțire definitivă de Kremlin și eliminare a influiențelor rusești. Nu este simplu deoarece la o scurtă privire pe hartă, observăm că în zona sud-vest și sud-est există două conflicte. Cel Transnistrean, amorsat în 1991 și înghețat în 1993 și cel din Dombas, amorsat în 2014 și încă cald deoarece zilnic există victime, în special civile.

Armata a XIV-a a Federației Ruse cazată în Transnistria, la care se adauga armamentul și muniția de peste 20.000 de tone amplasate acolo, creează mari probleme autorităților de la Kiev, care speră ca soluția federalizării Republicii Moldova³ să nu fie luată în considerare, deoarece ar putea genera o contaminare geopolitică către Ucraina.

Anexarea Crimeei și înarmarea acesteia creeaza o și mai mare presiune pe granița de sud, blocând orice activitate costieră în Marea Azov, minimizand și îngreunând activitatea în zona Mării Negre, schimbănd granița maritima și blocând exploatarea rezervelor de gaze naturale dintre Crimeea și România.

Fig. 1 – Presiunea militară a Federației Ruse pe granița de sud a Ucrainei

(Cosmin Gabriel Păcuraru)

GeoPR – o noua linie de politica externa

Se pare că Ministerul Afacerilor Externe ucrainian reinventează PR-ul și îl aduce la nivel de politica de stat. Probabil că folosesc pentru prima dată acest cuvant în contextul unei analize de geopolitica. Să intrăm în amănunte, plecand de la definiția geopoliticii, data în cartea mea „România – Energie și Geopolitică”:

„Geopolitica este știința care se ocupă cu analiza relaționării / tranzacțiilor trecute, prezente și viitoare dintre entități statale sau non-statale ținând seama de așezarea și structura geografică, structura populației, resursele disponibile, structura și organizarea politică, economică și socială și având ca scop explicarea unor acțiuni trecute și predictibilizarea unor comportamente și acțiuni viitoare.”

Să trecem și prin două definiții date de Asociatia Română de Relații Publice⁴:

„Relațiile publice (Public Relations) reprezinta o funcție distincta a managementului, care ajută la stabilirea și la menținerea unor relații reciproce de comunicare, ințelegere, acceptare și cooperare între o organizație și publicurile sale. Relațiile publice acționează în următoarele direcții: realizeaza managementul problemelor, ajută conducerea organizației să fie informată despre publicuri și să fie receptivă la opinia publică, definește și accentuează responsabilitatea managementului față de interesul public, dă posibilitatea conducerii să fie în pas cu schimbările și să le utilizeze eficient, folosește cercetarea și tehnicile etice de comunicare ca instrumente principale. Componentele de bază ale relatiilor publice sunt: consilierea, cercetarea, relațiile cu presa, activitatea de publicity, relațiile cu angajații/membrii organizației, relațiile comunitare, afacerile publice, relațiile guvernamentale, managementul crizelor, organizarea de evenimente, strangerea de fonduri, relațiile financiare, relațiile cu industria, comunicarea de marketing și relațiile cu grupurile multiculturale – conform Public Relations Society of America.

Afacerile publice (Public Affairs) reprezintă o componentă a relațiilor publice, care constă în influențarea procesului de elaborare, implementare sau evaluare al unor politici publice, considerate a avea impact asupra organizației. Termenul mai este folosit și de structurile guvernamentale pentru a-și descrie activitatile de relații publice și de unele corporații ca termen general care înglobează multiplele acțiuni de relații publice desfășurate de acestea.”

Știm că în majoritatea țărilor UE (și nu numai) consumul de informație de politică externă este mic. Un consum mic de acest tip de informație denotă interesul scăzut al publicului pentru mediul regional și internațional. Cu alte cuvinte nu se poate realiza o presiune a societății civile spre autoritățile naționale și politicienii țărilor vecine pe problemele relațiilor internaționale.

Ori Ministerul de Externe ucrainian tocmai acest lucrul urmărește: un imbold al autorităților naționale ale țărilor membre UE și a Parlamentului European și Comisiei Europene.

Dacă am fi în locul guvernanților de la Kiev, numai privind harta conflictelor ne poate apuca disperarea: Ucraina este amenințată de Federația Rusă prin distribuția conflictelor din Transnistria și Donbas la care adăugăm înarmarea Crimeei anexate. Cu alte cuvinte în sud-estul Europei se află o aglomerare de forțe militare ruse ce amenință nu numai Ucraina ci și granița de est a Uniunii Europene și NATO! Fără a neglija domeniul meu de expertiză, securitatea energetică, putem spune că în panoplia armelor folosite în războiul nodal asimetric de către Federația Rusă se afla și „cleștele energetic”, amorsarea conflictelor de la Marea Neagră, blocănd orice transport de gaz natural sau de petrol prin zonă, precum și extracția din zona litoralului ucrainian a zăcămintelor de gaz din Marea Neagră, care nu mai știm ale cui sunt.

Motivația unui astfel de exercițiu de PR, de GeoPR, este legitimă și poate fi în ajutorul cetățeanului european.

Echipa de jurnaliști români a fost a patra (după unguri, polonezi și bieloruși), deci acțiunea de GeoPR a început la câteva zile după începerea mandatului noului președinte Volodimir Zelenski, ceea ce reprezintă un semnal major în noua linie de politică externă a Kievului.

Teza Ministerului Afacerilor Externe este justă: un jurnalist corect va relata corect situația și întotdeauna va sesiza și va apară „partea binelui”, care în cazul de față nu poate fi Rusia agresoare. Un jurnalist onest va fi întotdeauna de partea victimelor nevinovate civile, care sunt din rândul simplilor cetațeni ucrainieni.

De asemenea un canal media corect, de audiență sau de influiență, întotdeaauna va pune presiune pe autorități și pe clasa politică prin aducerea în discuție a unor probleme de interes comun internațional.

Colegii jurnalisti, participanți la aceasta călătorie de documentare au scris câteva articole în acest sens. De asemenea în funcționarea redacțiilor, ei vor furniza expertiză colegilor pe subiectele privind Ucraina, acestea nemaifiind tratate cu superficialitate.

Și alte puncte de vedere …

Ucraina (dar nu numai!) are mulți specialiști cu expertiză în analiza războiului nodal asimetric. Această expertiză nu trebuie irosită și trebuie împărtășită și experților altor țări. De asemenea expertiza românească trebuie împărtășită celor din Ucraina pentru a îi ajuta. Apreciez că pentru noi, cei de la Revista Geopolitica, nu a fost numai o deplasare de documentare asupra situației „de la firul ierbii” ci și o confirmare a analizelor publicate în revistă și în primul rand a înțelegerii mai bune a amenințărilor asimetrice amorsate asupra României de Federația Rusă, amenințări reprezentate de acțiuni ce sunt în derulare sau de acțiuni potențiale.

În cartea mai sus amintită am devoalat paternul amenințării asimetrice rusești și acesta este confirmată 100% de tot ce am văzut și am aflat în această deplasare.

Acoperirea mediatică a teritoriului vizat, înserarea de fake news ca armă în războiul informațional ce a dus până la terorism psihologic⁵, s-a realizat prin cumpărarea de canale media sau de diverși jurnaliști și comentatori, crearea unei rețele de troli atașate serviciilor de informații rusești. În Ucraina este vizibilă pozitia Kremlinului la tot pasul. În România este doar bănuită.

„Dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, impunerea unui sistem autocratic, intruziunea în alegeri, crearea de forțe politice revizioniste și favorabile Kremlinului”⁶. Numai din relatarea Părintelui Vasile, preot greco-catolic din Kramatorsk, Regiunea Dombas, am aflat că acest lucru s-a întamplat cu mult timp înainte de începerea ostilităților, la autorități adăugându-se și clericii Bisericii Ortodoxe afiliate Patriarhiei Moscovite. În România nu putem demonstra încă nimic, dar făcând o analiză de discurs și o analiză comparativ – istorică a acțiunilor unor politicieni romăni, putem spune că avem o astfel de agresiune în curs de desfășurare.

Achiziția de active în domeniile strategice ar fi o altă ramură al războiului asimetric. Nu degeaba am pus ca motto cuvintele robotului Vodafone Ucraina. Este clar că domeniul comunicațiilor este vizat. Să ne uitam în câte țări ex-sovietice, Rusia nu deține cel puțin o companie de telefonie mobilă! (chit că se numeste Vodafone!)

… și daca este cazul apariția „omuleților verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceștia. Să nu uitam că acum un an și ceva a fost descoperit un „transport” de uniforme verzi fără însemne în Delta Dunării, acestea fiind trecute pestre granița cu Ucraina de niște … dezbrăcați …

Azi Ucraina are nevoie de ajutor! Începând de la cel militar⁷ și până la cel umanitar. Ministerul Afacerilor Externe ucrainian mizează pe ajutorul mediatic românesc! Acesta este mobilul invitației jurnaliștilor români în a avea contacte cu autoritățile, militarii sau ong-iștii din Ucraina!