Interviu cu doamna ing. Liliana DRĂGAN
Director General AQUAPROIECT

Vasile SIMILEANU: Stimată Doamnă Director General,
AQUAPROIECT a fost o marcă pe care aţi creat-o şi pe care aţi promovat-o în ţară, cât şi pe plan extern. Puţini cunosc eforturile pe care le-aţi depus cu întregul colectiv pentru a fi competitivi pe plan internaţional. Vă rugăm să ne acordaţi câteva detalii privind evoluţiile AQUAPROIECT!

Liliana DRĂGAN: AQUAPROIECT este moştenitoare a două mari institute de proiectare de înaltă clasă şi anume: Institutul pentru Planuri de Amenajare şi Construcţii Hidrotehnice – IPACH – (1953-1971) şi Institutul de Cercetare şi Proiec-tare de Gospodărirea Apelor – ICPGA – (1971-1991). Este o tradiţie onorabilă şi un istoric la nivelul căruia este o provo-care zilnică a ne menţine.

Ne-am propus misiunea de a oferi servicii de înaltă calitate şi rezultate de încredere la preţuri competitive, asigu-rând creativitate în stabilirea şi aplicarea de soluţii tehnice optime, îmbinând soluţiile clasice, care s-au dovedit durabile în timp, cu soluţiile moderne. Ne-am propus totodată stabilirea unui puternic spirit de echipă în rândul angajaţilor şi colaboratorilor.

Nu a fost deloc uşor să se menţină calitatea lucrărilor executate în contextul plecărilor masive în afara ţării şi al apariţiei societăţilor multinaţionale, care uneori permit venituri mai mari. De aceea, rolul primordial al colectivului de salariaţi este acela de a forma o echipă unită, cu spirit de devotament pentru acest domeniu, la rândul lui greu încercat.

Societatea noastră a realizat că numai printr-un management performant, bine conturat, aplicat şi înţeles de toată echipa menţionată mai sus, ne putem ridica la înălţimea aşteptărilor Clienţilor noştri. Mai mult decât atât, ne-am diversificat domeniile de activitate având o organigrama modernă şi flexibilă şi formând strânse colaborări de încredere atât din rândul foştilor angajaţi, cât şi al partenerilor de lungă durată. Pentru a face faţă provocărilor prezente ale domeniului nostru, lucrăm zilnic pentru a îmbina experienţa consilierilor noştri seniori, cât şi pentru a permite progresul în activitatea noastră.

În altă ordine de idei, AQUAPROIECT a executat lucrări de consultanţă şi proiectare şi peste hotare, ca de exemplu studii şi proiectare pentru patru baraje în Regiunea Autonomă Kurdistan, Masterplanul Barajelor pentru KRG, Irak şi asistenţă tehnică pe şantier în Kurdistan – Irak.

Provocările din ultimul timp din domeniu au pus o mare presiune pe firme, încercând câteodată o diversificare care uneori poate depăşi limita „sănătoasa”. Dorim ca în viitor să ne păstrăm nişa şi poziţia avută în domeniul managementului apelor şi protecţiei mediului, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional, şi în acest sens suntem activ implicaţi în proiecte şi demersuri ce răspund la noi elemente cum sunt schimbările climatice, aplicarea legislaţiei europene etc.

Am promis clienţilor noştri în continuare competenţă, dinamism şi flexibilitate, şi aceste trăsături definesc echipa de astăzi a AQUAPROIECT.

V.S.: În contextul european şi global se vorbeşte din ce în ce mai mult de calitatea apei şi de sursele de apă. Ce ne puteţi spune despre ce se întâmplă cu reţeaua hidrografică şi cu regimul apelor din România?

Liliana DRĂGAN: Administrarea şi coordonarea exploatării infrastructurii de gospo-dărirea apelor, precum şi a calităţii apelor şi implementarea programelor de investiţii se realizează de Administraţia Naţională Apele Române, care este organizată pe bazine hidrografice, în 11 entităţi (Administraţii Bazinale de Apă).

Datorită schimbărilor climatice şi a creşterii volumului şi densităţii ploilor torenţiale, protecţiile împotriva viiturilor în zona localităţilor se calculează în funcţie de numărul de locuitori, la asigurare de minimum 1%, conform noii strategii, aprobată prin HG 846/2010. În contextul normelor europene, au fost realizate Planuri de management al riscului la inundaţii (PMRI), pe fiecare bazin hidrografic în parte, în care au fost tratate şi cuantificate lucrările necesare pentru protecţia la inundaţii pe etape şi anume în regim de urgenţă – pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung. Institutul nostru a câştigat prin licitaţie şi a întocmit proiectele cele mai ample (atât pe râurile principale, cât şi pe afluenţi) pe bazinul Someş-Tisa, Banat, Argeş, Olt şi a colaborat şi la Jiu. Lucrările au fost foarte complexe, în baza lor putându-se realiza investiţii pe programe europene (POS Mediu, POIM etc.).

V.S.: Consideraţi că legislaţia actuală – europeană şi naţională – vă acordă sprijin în imple-mentarea proiectelor vitale! În ce constă acest sprijin? Care sunt deficienţele?

Liliana DRĂGAN: Legislaţia actuală în domeniul apelor a fost permanent coordonată şi actualizată în conformitate cu legislaţia europeană, în acest domeniu, în ultima perioadă punându-se accent în special pe protecţia mediului. Există sprijin atât naţional, cât şi european, în implementarea proiectelor vitale, cu influenţe negative pe termen scurt. Din nefericire, ghidurile realizate pentru promovarea acestor lucrări impun nişte reguli ce nu pot fi întotdeauna respectate, din cauza particularităţilor ce apar mai ales la lucrările existente (apărări de mal realizate din betoane, praguri fără scări de peşti etc). Nu putem respecta normele privind soluţii verzi, mai ales în zonele de munte, unde apar cu precădere ploile torenţiale, cu viteze ce depăşesc 3 m/sec; iar în localităţi, locuinţele au fost realizate prea aproape de malul apei, digurile neputând fi distanţate, terenurile sunt în marea lor majoritate proprietate privată care ori necesită expropriere ori nu pot fi amplasate în mijlocul comunei.

Dacă ne gândim la domeniul „apelor”, legile sunt încă insuficiente, întrucât sunt multe reglementări generale care nu corespund cerinţelor din domeniu. S-au făcut multe încercări, s-au tot început multe Programe Naţionale şi s-au pierdut undeva pe drum, apărând altele noi, începute şi acelea, despre care nu ştim când şi cum se aplică. Cu toate acestea, privim cu încredere în viitor, deoarece se pare că lucrurile au început să se pună în mişcare.

Tot ca o deficienţă este şi faptul că s-a creat o disfuncţionalitate între cerinţele de mediu şi cerinţele tehnice de realizare a investiţiilor.

Aici ar trebui să existe o revizuire şi să fie stabilite priorităţile şi anume: protejăm oamenii sau vieţuitoarele? Totuşi, suntem optimişti şi considerăm că priorităţile se vor stabili corect, astfel încât programele stabilite să fie puse în practică.

V.S.: Stimata Doamnă,
Vorbim de ecologie şi reciclare! În acest sens, care sunt priorităţile AQUAPROIECT? Putem vorbi de realizări de succes în România?

Liliana DRĂGAN: S-au realizat multe proiecte ecologiste, dar, pe undeva, avem un gust amar pentru că încă nu s-a înţeles că cea mai importantă vieţuitoare în cadrul mediului înconjurător şi care nu trebuie să fie sacrificată în niciun fel, cum se întâmplă de multe ori, este vieţuitoarea numită „om”. Înainte de Revoluţie, digurile s-au construit pentru apărarea terenurilor agricole, iar după Revoluţie prioritară este apărarea localităţilor unde trăiesc oameni. Asta trebuie să înţeleagă toată lumea, şi anume că prioritară este protecţia omului, în cadrul protecţiei mediului înconjurător, inclusiv celelalte componente ale mediului.

Prioritară pentru AQUAPROIECT este realizarea unor proiecte în care să fie respec-tate atât normele ecologice, cât şi legislaţia în construcţii. Un proiect emblematic pentru noi este realizarea depozitului de deşeuri de la Bălteni, judeţul Olt, şi anume staţia de sortare a deşeurilor şi staţia de tratare a levigatului, precum şi proiectarea centrului de management al deşeurilor în amplasamentul Rosieşti, jud. Vaslui.

În afară de acestea, avem mai multe proiecte realizate, respectiv: proiecte de depozite ecologice de deşeuri, proiecte de ecologizări ale zonelor poluate cu produse petroliere pentru OMV PETROM, proiecte de alimentări cu apă şi canalizări pentru localităţile din ţară, poldere pentru atenuarea undelor de viitură, în cadrul protecţiei contra inundaţiilor etc. S-au făcut demersuri serioase în domeniul alimentărilor cu apă şi canalizărilor, cât şi al depozitelor ecologice de deşeuri.

V.S.: Avem o deltă superbă: Delta Dunării! Ce strategii sunt de succes în acest areal? Se poate face mai mult?

Liliana DRĂGAN: În ceea ce priveşte Delta Dunării, a fost realizată o strategie ce ghidează integrarea teritorială pentru această regiune. Ea este bazată pe 5 piloni strategici, ce demonstrează complementaritate şi realizează un echilibru în dezvoltarea propunerilor, astfel:

Pilonul I – Protejarea mediului şi a resurselor naturale

Pilonul II – Îmbunătăţirea economiei

Pilonul III – Îmbunătăţirea conectivităţii

Pilonul IV – Asigurarea serviciilor publice

Pilonul V – Promovarea eficienţei, accesibilităţii şi sustenabilităţii (principiu director privind dezvoltarea strategiei).

Obiectivele strategice sunt: păstrarea valorilor unice, printr-un management de mediu ghidat de ştiinţă şi prin consolidarea comunităţilor locale (protectori proactivi ai acestui patrimoniu natural), dezvoltarea unei economii locale verzi, pe baza consumului şi protecţiei, eficientă din punct de vedere al resurselor. România foloseşte în zonă, cu prioritate, instrumentul ITI (Investiţii Teritoriale Integrate) Delta Dunării.

Viziunea pentru regiunea Delta Dunării (2030) a fost definită ca o zonă atractivă, cu biodiversitate valoroasă şi mediu de afaceri dinamic, definit pentru cele 2 subzone ale regiunii – Rezervaţia Biosferei şi zonele limitrofe.

V.S.: Stimată Doamnă Drăgan,
Vorbim cât mai des de strategia Dunării! Ce reprezintă Dunărea pentru UE şi pentru NOI?
Dar Marea Neagră, unde se deversează marea majoritate a apelor curgătoare din Europa Centrală şi de Est?

Liliana DRĂGAN: Dunărea este tratată ca un bazin separat. Planul de management al riscului la inundaţii pentru bazinul Dunării (PMRI) a stabilit priorităţile pentru acest bazin până în anul 2021, ţinând cont şi de primul plan de management al riscului la inundaţii din 2015, publicat la Viena de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICDPR). Planul se adresează tuturor aspectelor: prevenire, protecţie şi pregătire, incluzând măsuri pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Concentrarea geografică a programului corespunde zonei vizate de strategie şi include regiuni din nouă state membre (Austria, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Ungaria, Germania, România, Slovacia şi Slovenia), dar şi din 3 ţări din afara UE (Bosnia-Herţego–vina, Serbia şi Muntenegru). Programul transnaţional pentru regiunea Dunării se bazează pe 4 priorităţi tematice: promovarea inovării, a transferului de cunoştinţe şi a spiritului antreprenorial, conservarea şi gestionarea patrimoniului natural şi cultural din regiunea Dunării, dezvoltarea unor sisteme de transport sigure şi durabile, inclusiv promovarea eficienţei energetice, politici privind piaţa forţei de muncă, sistemele de educaţie, schim-bările demografice etc.

Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca mărime, legând Pădurea Neagră de Marea Neagră, parcurgând astfel 2.850 km. Această regiune a Dunării cuprinde o cincime din teri-toriul UE, cu problemele regiunii privind inundaţiile, legăturile de transport şi energie, protec-ţia mediului şi dificultăţile care ameninţă securitatea, motive ce impun o abordare unită.

Institutul AQUAPROIECT a elaborat un studiu privind Redimensionarea economică şi ecologică pe sectorul românesc al Luncii Dunării inferioare, care a avut la bază studiul de cercetare pe aceeaşi temă. Referitor la Marea Neagră, problema majoră o reprezintă tendinţa generală de degradare prin eroziune, cu o intensificare accentuată a fenomenului în ultimul timp, zona costieră a Mării Negre fiind deosebit de vulnerabilă, din acest motiv pierzându-se cca 2 m de plaja/an. În acest sens, a fost elaborat Master Planul zonei costiere – document strategic al statului român, privind gestionarea evoluţiei liniei ţărmului şi a conservării biodiversităţii marine. Aplicaţia de finanţare a fost etapizată în faza I pentru sectoarele Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis centru, Tomis Sud şi Eforie Nord, care a constat în reabilitarea şi protecţia acestora prin realizarea de diguri şi epiuri pentru stabilizarea lor, precum şi realizarea unui sistem de monitorizare a tuturor schimbărilor morfodinamice. În faza a-II-a (2014-2020) se va realiza protecţia şi reabilitarea litoralului românesc al Mării Negre în zona Agigea.

Societatea AQUAPROIECT contribuie în prezent la proiectarea a două din cele cinci proiecte licitate şi anume: zona Tomis – Cazino şi Agigea, proiecte aflate în derulare.

V.S.: Aveţi un management de top! Ce poate face colectivul de specialişti de top ai AQUA-PROIECT? Care sunt proiectele naţionale şi cele internaţionale? Putem vorbi şi de eşecuri?

Liliana DRĂGAN: Trebuie să avem în vedere „schimbările climatice”, astfel încât concepţiile noi, cât şi soluţiile tehnice de proiectare să ia în considerare aceste schimbări, inclusiv la dimensionarea lucrărilor de apărare. România este o ţară care, deocamdată, nu duce lipsă de resurse de apă; dar dacă nu gestionăm corespunzător aceste resurse, s-ar putea ca, în viitor, să avem astfel de probleme de lipsă de resurse de apă, la fel ca în alte ţări. Am realizat multe proiecte pentru: depozite ecologice de deşeuri, proiecte de alimentare cu apă şi canalizare, pentru protecţie contra inundaţiilor în localităţi, proiecte de poldere ce se încadrează în măsuri verzi.

În ceea ce priveşte eşecurile, nimeni nu este perfect, deci, nici noi. Ne bucurăm însă de o expertiză în domeniul apelor din 1953. Am ştiut să folosim experienţa specialiştilor cu vechime şi să pregătim noii absolvenţi, tineri care aduc un suflu nou, mai ales în domeniul folosirii programelor de calcul, scurtând timpul de execuţie al proiectelor. Din nefericire, pe parcurs ne-am confruntat şi noi cu un exod al specialiştilor tineri angajaţi în afara ţării sau la companii multinaţionale, care uneori asigură venituri mai mari decât societatea noastră. Dar nu am renunţat, în ultima perioadă putându-se observa clar o mai bună stabilitate a societăţii.

Cele mai importante proiecte internaţionale realizate au fost în zona Kurdistan. Şi dacă tot aţi întrebat de eşecuri, acest contract poate fi considerat eşec, dar numai din punct de vedere financiar, căci, din cauza faptului că în zonă a început războiul, nu am mai putut încasa toate sumele contractate; cât despre experienţa profesională şi brandul în zonă, a fost considerat un mare plus pentru compania noastră. De exemplu, astăzi colaborăm cu o companie elveţiană în domeniul energetic.

V.S.: Ca geograf şi geopolitician am fost interesat de evoluţiile din domeniu. Care credeţi că vor fi abordările în domeniu, în următoarea perioadă? Avem speranţa unor evoluţii pozitive în legislaţia internaţională şi cea naţională?

Liliana DRĂGAN: Categoric, în viitor, evoluţiile vor fi pozitive. România va trebui să ţină pasul cu ceea ce se întâmplă în lume şi mai ales în Europa. Totuşi, cred că ar fi benefic pentru noi să analizăm mai atent şi să implicăm mai mult specialiştii în domeniu, Academia Română, etc pentru luarea unor decizii. De exemplu, ne-am grăbit să declarăm ca zone protejate suprafeţe mult prea mari, incluzând în acestea şi zonele cu construcţii hidrotehnice, zone în care nu se pot realiza doar lucrări verzi. Aici există o reală problemă, din acest motiv, multe lucrări sunt întârziate chiar şi ani de zile, datorită obţinerii cu dificultate a avizelor de mediu.

V.S.: Putem vorbi de un conflict al resurselor de apă, în contextul modificărilor climatice? Ce mediu ne rezervă viitorul? Cum vom lupta împotriva poluării?

Liliana DRĂGAN: Un conflict al resurselor de apă va exista, mai ales în zonele unde este deficit major de apă. Şi în zona noastră au existat probleme cu partea ucraineană – Canalul Bâstroe, construit de ei, afectează Delta Dunării, atât partea românească, cât şi delta lor, mai ales din punct de vedere ecologic, dar şi pentru faptul că modifică circulaţia curenţilor şi a sedimentelor de-a lungul coastei române. Din nefericire, multe ţări pun pe primul loc economicul în detrimentul ecologiei, fapt ce conduce la modificări climatice pe care le resimţim cu toţii. În concluzie, natura nu poate fi dirijată, altfel se răzbună. Cu toţii trebuie să luptăm împotriva poluării, fenomen tratat cu multă atenţie şi seriozitate în comunitatea europeană. Societatea noastră a realizat multe documentaţii pentru OMV Petrom privind proiecte de decontaminare, închideri de sonde, avize de mediu etc.

Totuşi, de când am început să simţim din ce în ce mai mult efectele schimbărilor climatice, datorate, de altfel, nouă, tuturor oamenilor din întreaga lume, s-au luat iniţiative (deocamdată sporadice) de a găsi soluţii de contracarare a efectelor, concomitent cu măsuri de eliminare a cauzelor.

V.S.: Doamnă Director General,
Sunteţi alături de noi în proiectele noastre. Reuşita multora a fost posibilă datorită implicării personale, pentru care vă mulţumim! În acest context vă rugăm să transmiteţi un mesaj cititorilor avizaţi ai revistei GeoPolitica!

Liliana DRĂGAN: Mesajul meu pentru cititori: Din punctul meu de vedere, consider că această publicaţie este foarte importantă pentru noi toţi. Pe lângă faptul că oferă o lectură plăcută şi interesantă, este o publicaţie de interes pentru diminuarea riscurilor, mai ales în contractele externe.

V.S.: Stimată Doamnă Liliana Drăgan,
Vă mulţumim pentru acordarea acestui interviu şi sperăm ca visele şi proiectele să se împlinească!