Dr. Marin GHERMAN*
Summary: Year 2019 is an electoral year in Romania, Ukraine and the Republic of Moldova. For the three states, these are very important choices, especially in the context of the risk of a possible retaliation of the pro-Russian forces in Ukraine and the Republic of Moldova. Often, information about a state is used to influence public opinion in other countries. The techniques of this informational war can be summed up to the following algorithm: the promotion of false news on social networks with an absolutely simple and populist message, the support of messages from social networks with similar information in the classical press, especially on television, spelling out political speeches based on false news. These are again “rolled” in the press and social networks. In this way, an alternative, new, virtual, fantastic reality is built, but it has social effects and serves political interests. It is more than necessary to create common information / press centers to properly reflect the cross-border reality that is most sensitive to the possibilities of actors to manipulate public opinion. Without these small steps, (trans) national strategies risk being meaningless.
Anul 2019 este un an electoral în România, Ucraina şi Republica Moldova. Pentru cele trei state acestea sunt alegeri foarte importante mai ales în contextul riscului unei posibile revanşe a forţelor pro-ruse în Ucraina şi Republica Moldova. Care este contextul general al acestor alegeri din perspectiva proceselor informaţionale din cele trei societăţi şi în ce mod spaţiile informaţionale respective ar putea fi influenţate din exterior?
CONTEXT
Merită menţionat faptul că analizăm spaţii informaţionale foarte fragile şi care pot fi uşor influenţate. Credem de cuviinţă să subliniem cinci caracteristici generale ale proceselor informaţionale din cele trei state:
- În Ucraina după 2014 au fost interzise reţelele de socializare ruseşti (Vkontake, Odnoklasniki şi Mail.ru), care reprezentau un puternic instrument de manipulare a opiniei publice, urmând interzicerea transmiterii şi retransmiterii emisiunilor unor posturi ruseşti de televiziune, eforturi completate şi de introducerea unor cote în audiovizual (pentru a limita utilizarea limbii ruse în spaţiul media). În Republica Moldova aceste eforturi sunt de dimensiuni mai mici, iar în România nu există astfel de reglementări.
- Vorbim despre o cultură media a cetăţenilor neconsolidată, fără o capacitate înrădăcinată istoric de a analiza, compara şi verifica informaţiile, fiind în mod clar un element fragil al spaţiului media.
- Vorbim despre posturi de televiziune, agenţii de presă şi posturi de radio controlate de grupuri oligarhice, ale căror legături cu Federaţia Rusă sunt directe sau latente. Posturile de televiziune sunt utilizate în mod direct în campanii electorale, fiind o resursă internă imposibil de neglijat şi de controlat de societate.
- Alegerile din 2019 nu trebuie analizate în afara cadrului geopolitic. Rusia nu încetează să aplice diferite tehnici de atac informaţional, dezinformare directă sau indirectă. Scopul acestor acţiuni este transformarea trilateralei Ucraina – România – Moldova într-un spaţiu al instabilităţii, într-o zonă a incertitudinii. Nesiguranţa şi instabilitatea descurajează procesele democratice, blochează – sociologic vorbind – europenizarea societăţilor din estul Europei.
- Sunt o sumedenie de structuri media de propagandă ale Rusiei, sunt fabrici de boţi şi echipe de troli – o maşinărie, care funcţionează fără întreruperi şi care şi până în momentul de faţă este acuzată de implicare în diverse campanii electorale. Despre aceste metode de luptă ale Rusiei s-au scris mai multe studii în ultimii ani.
TEHNICI
Luptele mediatice sunt destul de simple şi nu diferă în cazul proceselor electorale de alte perioade politice. Prin presă, dar mai ales prin reţelele de socializare, este demonstrat faptul că nu mai există furnizori de securitate şi de stabilitate politică în aceste societăţi, ci doar victime ale instabilităţii. De parcă au dispărut toţi pilonii securităţii şi stabilităţii. Consumatorilor de informaţii li se invocă ideea că nimeni nu mai furnizează securitate. Doar Rusia este o „forţă de neoprit”, care pe fundalul celorlalţi îşi face temele de acasă şi „are grijă de cetăţenii săi”.
Scopul acestui război este slăbirea consensului referitor la alianţa euro-atlantică, sporirea animozităţilor şi amplificarea divergenţelor între partenerii regionali noi. Din acest punct de vedere, în interesul Rusiei este o ceartă permanentă dintre Ucraina, România şi Republica Moldova, aplicarea tuturor metodelor pentru a nu permite o cooperare reală în această trilaterală.
Deseori, o informaţie despre un stat este folosită pentru a influenţa opinia publică în celelalte ţări. Aşadar, presa rusă scrie că alegerea europeană şi euroatlantică declarată de Ucraina este una greşită. Informaţia are limite de pătrundere în mediul general al opiniei publice. De aceea, sunt aplicate alte metode. România este arătată ca un stat sărac, care a devenit depopulat şi corupt după aderarea la UE, un stat care nu mai este condus de politicienii din Bucureşti, ci de elitele europene. Grupul-ţintă este, în primul rând, alegătorii din Ucraina şi Republica Moldova şi doar în cel de al doilea rând cetăţenii români. Deci, vorbim ucrainenilor şi moldovenilor despre România săracă pentru a descuraja votarea forţelor pro-europene în Ucraina şi Moldova. Deseori, din presă aceste mesaje sunt transferate în reţelele de socializare cu implicarea unor ostaşi informaţionali, care aplică mistificarea şi introducerea de elemente uşor de perceput de către cititori în titluri şi în conţinutul ştirilor.
Tehnicile acestui război informaţional pot fi rezumate la următorul algoritm: promovarea pe reţelele de socializare a unor ştiri false cu un mesaj absolut simplu şi populist, susţinerea mesajelor din reţelele de socializare cu informaţii asemănătoare în presa clasică, mai ales la televiziune şi, în final, rostirea de discursuri politice care se bazează pe ştiri false. Acestea din nou sunt „rostogolite” în presă şi în reţelele de socializare. În acest mod, este construită o realitate alternativă, una nouă, virtuală, fantastică, însă care are efecte sociale şi slujeşte intereselor politice.
CE TEHNICI DE APĂRARE AVEM?
În linii generale, marea deosebire dintre acest tip de război şi cele clasice este asimetria. Dacă scutul antirachetă ne apără de rachete, atunci nu avem un scut împotriva dezinformării. Nici nu are cum să existe. Avem nevoie de eforturi colective, şi nu doar de cele individual-naţionale care au limite. Adevărul este că fără o educaţie civică şi cultură media a populaţiei, chiar şi fără cultură generală, nu reuşim să combatem fenomenul fake news. În mare parte, atacurile informaţionale îşi ating ţinta din cauza: stereotipurilor răspândite în societăţi, necunoaşterii de către cititori a geografiei, istoriei sau politicilor ţărilor vecine, dispariţiei presei de calitate în favoarea unor pseudo-organe de presă. Problemele vechi ale societăţilor, nerezolvate în trecut, devin o povară a viitorului sub presiunea ştirilor false care le exploatează.
PAŞI MICI, DAR NECESARI
Dacă vorbim de trilaterala Ucraina – România – Republica Moldova, trebuie între-prinşi, pentru început, unii paşi mici, fără de care celelalte discuţii despre tehnicile de apărare sofisticate par a fi lipsite de sens. Din păcate, posturile publice de radio şi televiziune ale Ucrainei, României şi Republicii Moldova nu îşi au corespondenţi perma-nenţi în statele vecine. Drept rezultat, consumatorul de informaţii îşi formează imaginea informaţională despre statul vecin din surse străine, deseori finanţate de Rusia sau în cel mai bun caz din traduceri ale agenţiilor europene de presă. Deseori informaţia ajunge denaturată sau bruiată (prost tradusă, reflectată fără înţelegerea contextului sau special denaturată). Mai mult decât atât, o izolare informaţională, o adevărată „ghetoizare digitală” o putem deja observa în unele zone transfrontaliere, ale căror regiuni se află într-o adevărată izolare (de exemplu, este observată o „ghetoizare digitală” în cazul spaţiului informaţional din judeţul Suceava şi regiunea Cernăuţi, ambele în Bucovina istorică). Este mai mult decât necesară crearea unor centre de informare / de presă comune pentru a reflecta corect realitatea transfrontalieră care este cea mai sensibilă vizavi de posibilităţile unor actori de a manipula opinia publică. Fără aceşti paşi mici, strategiile (trans) naţionale riscă să fie lipsite de vreun sens.
Coments