Cantemir PĂCURARU^*

INTRODUCERE

Prezenta lucrare reprezintă contribuţia personală adusă în urma participării la Şcoala Internaţională de Vară Geopolitica, a cărei temă a fost, de această dată, „De la Informaţii la Fake News”. În acest context, o compo-nentă importantă a fake news este reprezentată de zvonuri. Acestea pot răspândi informaţii false chiar şi fără reaua-intenţie a celui care declanşează lanţul zvonistic. Scopul prezentei lucrări este de a schiţa o arhitectura sistemică a zvonului, urmând prin aceasta să prezint anumite consecinţe ale zvonului (precum relaţia sa cu faptele, modul în care acesta acţionează asupra prejudecăţilor interlocutorilor şi modul de propagare, respectiv de denaturare a zvonului), ca la final să integrez întregul cadru teoretic în contextul practicilor anticoncurenţiale.

DESPRE ZVONISTICĂ, ÎN GENERAL

Definiţia zvonisticii şi a zvonului

Termenul de zvonistică este definit în dicţionar ca fiind „activitatea de creare, lansare şi răspândire a informaţiilor false”.^[1] Aşa cum vom vedea, această definiţie nu reprezintă cea mai clară descriere a întregii activităţi, fiindcă aceasta se poate desfăşura în afara intenţiei persoa-nelor de a crea, lansa sau răspândi informaţii false. Având în vedere că zvonul şi efectele sale reprezintă preocuparea zvonisticii, mă voi referi în principal la acesta, referindu-mă pe parcursul lucrării şi la zvonistica propriu-zisă, ca activitate.

Studiile asupra zvonului realizate în Statele Unite includ experi-mente psihologice şi sociologice, elemente din teoria sistemică, precum şi studii de caz specifice.

Una din primele definiţii ale zvonului în literatura de specialitate descrie zvonul ca fiind „în primul rând, bucăţi de informaţii ne-auten-tificate, în sensul în care sunt lipsite de standardele probaţiunii”.^[2] Pe aceasta o vom considera ca punct principal de pornire în analiza zvonurilor.

Zvonul este un fenomen social care implică prezenţa a cel puţin două persoane, prima care desfăşoară activitatea de creare, lansare şi răs-pândire a zvonului, iar a doua acţionează, cel puţin în primă instanţă, ca un vehicul al informaţiei. Aceasta poate fi, în momentul T2, persoana care la rândul său răspândeşte mai departe zvonul. Vom explica mai târziu acest efect, care poartă denumirea de „cascadă socială”. De esenţa unui zvon este greutatea cu care se poate trasa provenienţa sa. Aici nu mai contează persoana care creează sau lansează zvonul, ci sursele pe care aceasta s-a bazat, dacă există. Acest fapt înseamnă că zvonul poate fi adevărat, sau fals. Răspândirea zvonului nu variază în raport cu gradul său de falsitate, ci raportat la alţi factori. Allport şi Postman, în studiul lor despre psihologia zvonului, au identificat o formulă care să ilustreze mai bine „legea” de bază a zvonului:

Z ~ i x a

Explicată în cuvinte, zvonul (Z) variază în funcţie de importanţa subiectului (i) pentru interlocutori (raportat la context), înmulţit cu ambiguitatea (a) provenienţei sale şi a conformităţii cu realitatea. Relaţia dintre i şi a este una de multiplicare, deoarece în lipsa oricăreia dintre aceste două variabile, lipseşte informaţia transmisă de calitatea sa de zvon, şi în consecinţă de efectele reprezentative zvonului.^[3] Pe un român nu îl interesează în mod direct relaţiile amoroase ale preşe-dintelui din Filipine cu amanta sa, la fel cum nu îl priveşte în mod direct faptul că o bancă din Canada este angajată în acţiuni de spălare a banilor. În aceste două cazuri, i este egal cu zero, şi prin urmare informaţia nu produce efectele specifice unui zvon. De asemenea, rezultatele unei statistici efectuată de către o sursă credibilă (cum sunt de pildă cele efectuate de către CIA World Factbook) reprezintă un grad de ambiguitate egal cu zero, fapt care are aceeaşi consecinţă precum exemplele de mai sus. În mod evident, această formulă este menită doar să ilustreze şi să explice mai bine componentele principale ale unui zvon, fiind aproape imposibil să atribuim acesteia valori numerice concrete.

Autorii atrag atenţia asupra faptului că această ecuaţie este relativă, în sensul în care nu are o aplicabilitate universală. În acest sens, ei vorbesc despre motivele secundare de răspândire a unui zvon. O persoană care iniţiază un zvon poate fi motivată de interese pur personale, precum dorinţa de a atrage atenţia.^[4] Totuşi, indiferent de motivele creatorului de zvonuri, această formulă poate fi aplicată în continuare. Importanţa subiectului care face obiectul informaţiei, precum şi ambiguitatea informaţiei nu trebuie să fie raportate la un segment mare, eterogen de populaţie; zvonul poate exista şi se poate răspândi într-un cadru mai restrâns (elevii dintr-un liceu, angajaţii unei corporaţii, Parlamentul României, etc.). La fel cum nu interesează pe un român ce activităţi desfăşoară preşedintele filipinez, nu îl interesează  pe vecinul de peste drum de liceu că elevul X a rămas repetent.

Aceasta este în mare expunerea definiţiei zvonului. În cele ce vor urma, voi intra în componenta sistemică a zvonului, precum şi consecinţele pe care acesta le are.

Funcţia sistemică a zvonului

Cu riscul de a devia puţin de la obiectului prezentei lucrări, voi expune pe scurt câteva detalii despre teoria sistemică. Aceasta are ca obiect de studiu fenomenele care se petrec în jurul nostru, şi le analizează pornind de la întreg. „Întregul este mai mult decât suma componentelor sale” este expresia care subliniază cel mai bine abordarea holistică a teoriei sistemice. Deşi sună a truism, această expresie are implicaţii mari pentru un analist al sistemelor, pentru că nu doar suma componentelor compune sistemul; mai există şi interacţiunile dintre aceste componente, care joacă un rol decisiv în comportamentul sistemului.^[5] Brusc, în mintea unui student al teoriei sistemice, apar ca elemente constitutive ale unui sistem stocurile şi fluxurile. Stocurile reprezintă acumulări în timp ale materialelor sau informaţiilor dintr-un sistem (i.e. componentele), iar fluxurile reprezintă intrarea şi ieşirea unor materiale sau informaţii dintr-un stoc (i.e. interacţiunile).^[6]

Prezenta schemă conţine trei elemente principale. Primul element este stocul (dreptunghiul), care este reprezentat în acest context de către un grup de persoane (de pildă, elevii din clasa a XI-a). Al doilea element este fluxul (săgeţile) care reprezintă modul în care se transmite un zvon. Trebuie explicat că stocul are mai multe variabile incluse, precum modul în care circulă zvonul în interiorul grupului, înainte de a circula mai departe (reprezentat de un subsistem asemănător acestui sistem – graţie legii fractalilor), prejudecăţile iniţiale pe care grupul de persoane le-a avut înainte de a intra în contact cu zvonul, etc. In-fluxul şi ex-fluxul pot modifica zvonul oficial, sau îl pot face chiar să dispară, cum vom vedea mai târziu. Cercurile reprezintă de oriunde provin sau pleacă fluxurile (zvonurile); în cazul nostru, primul cerc poate reprezenta elevii de a X-a, iar al doilea părinţii elevilor claselor a XI-a.

Figura 1. Reprezentare simplă a unui sistem social în care circulă zvonuri
Autor: Cantemir Păcuraru^[7]

Figura 1 impune două observaţii relevante pentru lucrarea de faţă. În primul rând, menirea schemei este de a ilustra într-un mod simplist felul în care un astfel de sistem de transmitere a zvonurilor funcţionează. În al doilea rând, sistemul de creare, lansare şi răspândire a zvonurilor este un sistem deschis. Consecinţa directă a acestui fapt este că nu există graniţe definite pentru acest sistem (i.e. de unde a pornit zvonul, unde ajunge şi în ce formă ajunge zvonul). Prin urmare, Figura 1 reprezintă o trasare imaginară a graniţelor acestui sistem, de altfel necesară tocmai pentru a servi primei observaţii făcute.

Toate sistemele, depinzând de gradul lor de complexitate, ope-rează după anumite legi şi împărtăşesc comportamente comune. Una din legile pe care le putem identifica a priori este Legea fundamentală a activităţii administrative.^[8]Această lege spune despre actorii din cadrul sistemului că realitatea tinde să pălească şi să dispară în percepţia lor. Legea este însumată în fracţia,

,

unde Ro reprezintă cantitatea de informaţii din realitate care eşuează să ajungă la actorii sistemului, iar Rs reprezintă cantitatea totală de informaţii din realitate prezentată sistemului. Fracţia desemnează coeficientul de ficţiune din cadrul sistemului. Valorile cu care se operează de cele mai multe ori pentru obţinerea coeficientului de ficţiune sunt 0 şi 1, unde 0 reprezintă conştiinţă completă a realităţii, iar 1 reprezintă nici-o informaţie corectă din realitate. Zvonurile au de cele mai multe ori o astfel de funcţie. Dacă ele sunt false, atunci realitatea va fi denaturată în mintea participanţilor la sistem. Dacă zvonul este adevărat, cel puţin la început, pe măsură ce sistemul se extinde^[9] şi devine mai complex, zvonul iniţial tinde să se modifice, fapt care duce la o reprezentare falsă a realităţii.^[10]

Efecte ale zvonurilor asupra societăţii

Odată cu propagarea zvonurilor în societate, două efecte principale pot fi observate. Trebuie să se ţină cont, în acelaşi timp, de contextul social în care aceste zvonuri îşi găsesc putere de propagare, şi în acelaşi timp şi de grupul social.

Primul astfel de efect are ca punct de pornire prejudecăţile unei persoane sau a unui grup de persoane. Să presupunem că OMV lansează un zvon despre calitatea slabă a carburantului oferit de către LukOil, motivând că procesul de prelucrare a petrolului utilizează tehnologie învechită. Acest zvon ajunge să fie receptat de către Sandu, care este client fidel OMV. La următoarea întâlnire cu grupul său de motociclişti, şi ei clienţi fideli OMV, Sandu comunică mai departe cele auzite despre LukOil. Colegii săi, poate puţini sceptici la început, ajung în cele din urmă să dea crezare zvonului. Într-o întâlnire naţională cu motociclişti din întreaga ţară, Sandu şi prietenii săi se întâlnesc cu un grup de la Oradea, în care se află un vechi prieten de al său din facultate, Pişti. Sandu îi explică lui Pişti şi grupului său că n-ar mai trebui să cumpere carburant de la LukOil fiindcă este de proastă calitate. Pişti şi grupul său, clienţi fideli ai LukOil, se îndoiesc profund de relatările lui Sandu, explicând acestuia că zvonul lansat de către OMV are menirea de a aduce pierderi companiei LukOil, şi să o marginalizeze pe piaţă. Mai mult decât atât, Pişti declară conducerea OMV ca fiind compusă din „hoţi” şi „mincinoşi”, pe când LukOil este o companie corectă, care nu „spală bani ca ceilalţi”. Între cele două grupuri se iscă o ceartă şi este nevoie de intervenţia autorităţilor pentru restabilirea ordinii.

Din acest exemplu extrem, putem observa primul efect, şi anume polarizarea grupurilor. Două grupuri cu păreri contradictorii intră într-o „dezbatere” contradictorie pentru a-şi apăra poziţia cu orice preţ. La finalul confruntării, fiecare grup ajunge să adopte o poziţie mult mai extremă decât cea avută la început.^[11]

Convingerile oamenilor au un substrat emoţional puternic în procesarea şi analizarea informaţiilor.^[12] Acest substrat emoţional poartă denumirea de asimilare prin prejudecăţi. Acest efect se propagă mai departe, în sensul în care prejudecăţile sunt atât de influente în procesul decizional al unei persoane, încât aceasta îşi triază informaţia după cum convine părerii sale. Un astfel de rol au grupurile de pe Facebook cu tematici specifice, de la grupuri politice, unde doar informaţii pozitive despre acel grup politic se diseminează, la grupuri despre diverse animale, precum grupurile iubitorilor de pisici, unde circulă numai poze cu pisici în diverse ipostaze. Privit din perspectivă sistemică, se poate observa că există lanţ care întăreşte prejudecata. Acest lanţ poartă denumirea de buclă de feedback întăritoare. Aceasta acţionează asupra fluxului pentru a întări stocul.

Figura 2. Bucla de feedback întăritoare în sistemul polarizării grupurilor sociale

Autor: Cantemir Păcuraru

Figura 2 ilustrează consecinţa polarizării grupurilor sociale. Zvonul joacă în avantajul prejudecăţii grupului, şi cu cât mai mult este amintit / dezbătut (reactualizarea zvonului), polarizarea devine din ce în ce mai pregnantă. Ipoteza şi mai dramatică este cea în care zvonul este adevărat. Cei care au o părere contrarie, deşi li se vor pune în faţă faptele, le vor percepe de cele mai multe ori ca fiind tot false. O polarizare exagerată poate conduce la extremizarea grupului social (în exemplul de sus, a fost nevoie de intervenţia autorităţilor). Această buclă explică de ce există persoane care se alătură unor organizaţii teroriste, de ce, atunci când există un subiect sensibil, după un interval de 10 minute, părerile contrarii escaladează şi sticle se sparg, ş.a.m.d.

Al doilea efect al zvonurilor asupra societăţii ţine de modul în care acestea se propagă în rândul grupurilor sociale, precum şi de viteza de propagare. Cascadele sociale au loc fiindcă fiecare dintre noi tindem să ne bazăm pe ce cred şi fac alţii.^[13] Ele funcţionează cel mai bine atunci când avem de-a face ori cu un grup social care împărtăşeşte seturi de valori compatibile cu zvonul, ori un grup social care este neutru faţă de informaţia răspândită de zvon. În exemplul de mai sus, colegii de moto-cicletă ai lui Sandu, deşi poate unii dintre ei nu aveau ceva împotriva LukOil (poate o parte din ei îşi făceau plinul chiar acolo, atunci când erau cu maşina), au ajuns să fie de acord fiindcă împărtăşesc aceleaşi seturi de valori cu interlocutorul pe de-o parte, iar pe de alta, nu aveau vreun motiv să nu îl creadă.

Figura 3. Buclă de feedback întăritoare în sistemul cascadelor sociale

Autor: Cantemir Păcuraru

Această buclă măreşte exponenţial viteza de răspândire a zvonurilor. Dacă ne amintim formula legii de bază a zvonurilor (Z ~ i x a), constatăm că este esenţial şi contextul în care se răspândeşte zvonul respectiv, pentru că acel context dictează importanţa subiectului care face obiectul zvonului, pentru interlocutori (i). Investitorii la bursă sunt cu mult mai interesaţi de fluctuaţiile pe piaţă ale unei companii în care au investit, decât un ne-investitor, prin urmare gradul său de recep-tivitate este foarte ridicat.

Zvonul şi empiricul

Aşa cum am amintit mai sus, zvonurile, indiferent de gradul lor de veridicitate, au obiceiul de a denatura realitatea. Asta se întâmplă în societate, graţie libertăţii de exprimare, sau mai degrabă a limitelor libertăţii de exprimare, limite impuse de condiţia umană. John Milton şi John Stuart Mill au introdus, în cadrul filosofiei lor, ideea unei „pieţe libere de idei”^[14]. Acest concept a fost preluat şi de către fostul judecător al Curţii Supreme din Statele Unite, Oliver WendellHolmes, în faimoasa sa opinie disidentă din cazul Abrams v. Statele Unite: „binele suprem este atins atunci când există un liber schimb de idei – cel mai bun test al adevărului îl reprezintă puterea ideii de a fi acceptată pe piaţa competitivă.”^[15]Din nefericire, din consecinţele sociale ale zvonurilor, expuse mai sus, rezultă că această idee a unei pieţe libere de idei nu este cea mai eficientă modalitate de a răspândi adevărul. Ce au omis, poate, toţi aceşti trei, a fost faptul că oamenii dispun de o raţionalitate mărginită. Conceptul a fost elaborat de Herbert Simon, şi se referă la faptul că primul, şi de cele mai multe ori, singurul impuls al omului, este acela de a satisface nevoile imediate înainte de a trece la următoarea decizie.^[16]Această teorie a fost folosită pentru a deturna secole de convingeri în teoriile economice, graţie lui Adam Smith, conform cărora piaţa liberă se ajustează singură fiindcă omul „ţine la securitatea sa […] ţine la propriul câştig, şi este prin aceasta […], condus de o mână invizibilă să promoveze un ţel care n-a făcut parte din intenţia sa iniţială. Prin urmărirea propriilor sale ţeluri, acesta de cele mai multe ori promovează interesele societăţii mai eficace decât atunci când are intenţia clară de a o face.”^[17]

Am văzut în prima parte a capitolului faptul că există o lege comună tuturor sistemelor, care spune că gradul de complexitate a sistemului deter-mină o denaturare a adevărului. Prin urmare, zvonul produce o distanţare faţă de empiric.

Figura 4. Denaturarea percepţiei în timp. O bufniţă poate deveni o pisică^[18]

Pe lângă faptul că zvonurile pot denatura percepţia empiricului sau chiar empiricul, acestea pot fi denaturate. Jocul copilăriei „telefonul fără fir” ilustrează clar procesul de denaturare, când informaţia iniţială porneşte de la un capăt (in-fluxul), iar la celălalt capăt iese o cu totul altă informaţie (ex-fluxul). În psihologia clasică, au fost identificaţi trei paşi în procesul de expunere a unor fapte empirice: percepţia, amintirea şi relatarea.^[19] Acest proces denaturează faptul empiric iniţial, în principal din nevoia omului de a pune ordine în idei şi de a le încadra în propriul său sistem de categorii. Fiecare amintire este contextualizată de către cel care percepe o informaţie.

În acest mod, un fapt empiric, care provine de la o sursă bine cunoscută, se poate transforma într-un zvon, prin denaturări succesive ale conţinutului informaţional, graţie interpretărilor fiecărei persoane.

Ce este şi mai îngrijorător este faptul că zvonul poate inclusiv să denatureze empiricul. Acest fenomen poartă denumirea de efectul lui Oedip. În tragedia lui Sofocle, „Oedip Rege”, protagonistul află, pe calea unei profeţii, că acesta trebuie să-şi omoare tatăl. În consecinţă, Oedip porneşte spre îndeplinirea profeţiei. Întrebarea care se pune este: Dacă Oedip nu ar fi cunoscut profeţia, şi-ar mai fi omorât tatăl? Este vorba despre modificarea condiţiilor iniţiale ale fenomenului social prin predicţii şi/sau zvonuri despre acel fenomen social. Din acest motiv, economia este foarte fluctuantă; ea antrenează emoţiile oamenilor mai mult decât raţiunea lor. Dacă prin intermediul mass-media se anunţă faptul că cifra de afaceri a companiei X a scăzut, din cauze necunoscute, chiar fără a fi veridică informaţia, valoarea companiei pe bursă va scădea, şi în conse-cinţă şi cifra sa de afaceri.

Toate aceste comportări ale zvonurilor provin în principal din ignoranţa şi comoditatea oamenilor. Să încerci să schimbi aceste trăsături poate repre-zenta de cele mai multe ori un efort sisific. Din acest motiv, este important de înţeles mecanismele sistemice ale zvonului pentru a putea opera modificări acolo, ca prin acest mod să fie evitate consecinţele ignoranţei şi ale comodităţii. Legislaţia este una din soluţii, dar de scurtă durată.

Aceste consecinţe se resimt foarte puternic în societate deoarece emoţia oamenilor primează în faţa raţiunii lor. Vom vedea mai departe ce efecte au zvonurile într-o nişă a societăţii, şi anume în domeniul concurenţei.

ZVONISTICA ŞI ZVONUL PE PIAŢA INVESTIŢIILOR
ŞI ÎN PRACTICI ANTICONCURENŢIALE

Bursa de valori reprezintă o platformă dinamică unde comer-cianţii atrag investiţii, pentru a-şi mări cifra de afaceri, iar investitorii să-şi sporească profitul. În acelaşi timp, bursa de valori este platforma pe care transferul informaţional este foarte ridicat, iar sursele sunt de cele mai multe ori ambigue (a). Atât investitorii, cât şi comercianţii manifestă un interes foarte mare în legătură cu funcţionarea bursei (i), deoarece propriile lor resurse sunt puse în joc. Cu pielea în joc,^[20] cum s-ar spune. Putem astfel considera, raportat la legea de bază a zvonului, că mediul de pe bursa de valori să fie unul propice pentru răspândirea zvonurilor (Z). Fiindcă mediul este atât de dinamic, şi timpul de reacţie este foarte scurt,^[21] polarizarea grupurilor este rar întâlnită, dar în schimb cascadele sociale au o viteză de propagare a informaţiei şi o întindere incredibile.^[22]

Coeficientul de ficţiune este mare în acest caz, ceea ce înseamnă că există o discrepanţă între empiric şi relatarea sa, şi de asemenea zvonul poate fi el însuşi denaturat destul de uşor. Fiindcă actorii principali care determină fluctuaţiile bursei sunt persoane (investitori şi comercianţi), deciziile lor sunt relevante în acest proces, şi fiindcă timpul de reacţie este foarte scurt, actorii decizionali nu au timp să recurgă la raţiune, ceea ce înseamnă că deciziile lor sunt bazate pe emoţii. Din aceste două fapte putem să extragem următoarele două concluzii: în primul rând efectul lui Oedip este principalul element care determină fluctuaţiile, iar în al doilea rând, fluctuaţiile nu sunt raţionale (deci lineare), fiindcă deciziile actorilor nu sunt raţionale, prin urmare modele de predicţie precum teoria alegerii raţionale sunt nefuncţionale.

Mai departe de implicaţiile sistemice ale fluctuaţiilor bursei de valori, există şi sursele răspândirii zvonurilor. De multe ori se întâmplă ca acele surse de răspândire să fie rău-intenţionate şi să aibă scopul de a înlătura concurenţa de pe piaţă. Din acest motiv, piaţa liberă suferă anumite constrângeri aduse de către legislaţia privind concurenţa neloială. Practici precum diseminarea de secrete comerciale sau discreditarea competiţiei prin orice mijloace sunt interzise prin legea europeană. Problema care se pune este la nivelul efectivităţii acestor norme, dat fiind că în astfel de medii dinamice, unde informaţia de acum 10 min. poate că nu mai este deloc relevantă, sursa zvonurilor este adesea necunoscută. Legea reprezintă astfel o soluţie nu foarte inspirată pentru a rezolva astfel de probleme. Soluţia stă în practica cu bună-credinţă a activităţii de către fiecare actor în parte.

Bibliografie

1. Abrams v. United States, 250 U.S. 616, 630 (1919) (J. Holmes, dissenting);
2. Allport, G.W., Postman, L., The Psychology of Rumor, Ed. Henry Holt and Company, New York, 1947;
3. Bertalanffy, L., General Systems Theory, Braziller Publishing, 1968;
4. Gall, J., How Systems Work and Especially How They Fail, Quadrangle / The New York Times Book Company, Inc., New York, 1977;
5. Meadows, D.H., Thinking in Systems. A Primer, Earthscan Publishing, London, 2009;
6. Rose, A.M., Rumor in the Stock Market, The Public Opinion Quarterly, Vol. 15, No. 3 (Autumn, 1951);
7. Smith, A., An Enquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, Ed. Chicago University Press, Chicago, 1976;
8. Sunstein, C.R., On Rumors. How Falsehoods Spread, Why We Believe Them, What Can Be Done, Ed. Farrar, Straus and Giroux, 2009.

* student UBB

^[1] Sursa: https://dexonline.ro/definitie/zvonistic%C4%83. Ultima accesare: 13.08.2018.

^[2] Allport, G.W., Postman, L., The Psychology of Rumor, Ed. Henry Holt and Company, New York, 1947, pg. ix.

^[3] Allport, G.W., Postman, L., op. cit., pp. 33-34.

^[4] Cit. supra., pp. 46-47.

^[5] Bertalanffy, L., General Systems Theory, Braziller Publishing, 1968, pp. 55-56.

^[6] Meadows, D.H., Thinking in Systems. A Primer, Earthscan Publishing, London, 2009, pp. 187-188.

^[7] Ideea schemei nu-mi aparţine în totalitate. Acest tip de schemă este inspirat de modelul folosit de către Meadows. Am optat pentru această variantă fiindcă este simplă de înţeles. Vezi Meadows, D.H., op. cit.

^[8] Fundamental Law of Administrative Workings (FLAW), aşa cum este ea denumită în Gall, J., How Systems Work and Especially How They Fail, Quadrangle / The New York Times Book Company, Inc., New York, 1977, pp. 39-41; 89-90.

^[9] O altă astfel de lege, identificată de către John Gall, este „Teorema Big-Bangului a cosmologiei sistemice”, care spune că sistemele tind să se extindă pentru a ocupa spaţiul cunoscut. Vezi, Gall, J., op. cit., pg. 14.

^[10] Gall, J., op. cit., pp. 42.

^[11] Sunstein, C.R., On Rumors. How Falsehoods Spread, Why We Believe Them, What Can Be Done, Ed. Farrar, Straus and Giroux, 2009, pp. 22-23.

^[12] Sunstein, C.R., op. cit., pg. 23.

^[13] Sunstein, C.R., op. cit., pg. 21.

^[14] În „Areopagitica” a lui Milton, respectiv eseul „Despre Libertate” al lui Mill.

^[15] Abrams v. United States, 250 U.S. 616, 630 (1919) (J. Holmes, dissenting).

^[16] Simon, H., Theories of Bounded Rationality, apud. Meadows, D.H., Thinking in Systems. A Primer, Earthscan Publishing, London, 2009, pg. 106.

^[17] Smith, A., An Enquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, Ed. Chicago University Press, Chicago, 1976, pp. 477-478.

^[18] Sursa: https://pythonhosted.org/dallinger/demos/iterated-drawing/index.html. Ultima accesare: 14.08.2018.

^[19] Allport, G.W., Postman, L., op. cit., pp. 54-55.

^[20] Nassim Nicholas Taleb are o întreagă carte scrisă pe acest concept, Skin in the Game. Cartea abordează mediul de afaceri şi mediul social dintr-o perspectivă a eticii.

^[21] Rose, A.M., Rumor in the Stock Market, The Public Opinion Quarterly, Vol. 15, No. 3, (Autumn, 1951), pg. 462.

^[22] De pildă, prin anii 1930, un zvon circula în legătură cu starea financiară proastă în care se afla o companie foarte veche şi de renume din New York. Sursa a fost trasată pe alt continent. Meeker, E.J., The Work of the Stock Exchange, Ed. Roland Press Co., New York, 1930, p. 458, apud. Rose, A.M., Rumor in the Stock Market, The Public Opinion Quarterly, Vol. 15, No. 3 (Autumn, 1951), pg. 465.