«partea nevăzută decide totul…»^[1]?

Drd. Larisa N. HAREA^*

Abstract. Pornind de la raţionamentul geointelligence-ului proiectat în arhitectura de geopolitică a Federaţiei Ruse în universalismul Terrei, predictibilitatea existenţei „duşmanului şi răului” prevalează în raport cu „prietenia şi respectul”, proiectând astfel proiecţii antagoniste în arhitectura de geopolitică, cu precădere în dimensiunea vecinătăţii apropiate (fostul spaţiul sovietic), în spaţiul comunitar european, al Alianţei Nord Atlantice, până la înglobarea întregului sistem universal, folosind raţionamentul geointelligence-ului ca pe o armă nevăzută, imposibilă de identificat şi de acuzat, cu ţelul de înfăptuire a intereselor geocardinale şi de menţinere a controlului.

Relaţiile între state, sisteme politice, economice, culturale nu pot fi impuse şi forţate, iar „încercarea de a o impune duce la rezultate negative”^[2] – conform teoriei lui Spinoza. Astfel, încercarea folosirii mecanismelor de geointelligence în arhitectura de geopolitică în relaţiile internaţionale de către Federaţia Rusă direcţionează spre creşterea tensiunilor, declanşarea conflictelor între naţiuni şi sisteme politice.

INTRODUCERE

„Nicio guvernare nu poate permite incitarea la asasinare politică ori propagandă…, care conduc mai mult la crimă”^[3], precum şi niciun stat din sistemul internaţional nu are dreptul la „asasinarea politică” ori propagarea unei propagande denaturate în dimensiunile altor state suverane şi independente.

Raţionamentul geointelligence-ului în arhitectura de geopolitică reprezintă radarul geocardinal al Rusiei în sistemul relaţiilor internaţionale, prin care încearcă să-şi menţină puterea de a influenţa politica de guvernare în statele lumii, şi anume prin finanţarea de logistică a unor partide ori actori non-statali, prin care să-şi exercite influenţa şi să atingă ţelurile geocardinale în propriul interes.

—           În ce dimensiune a sistemului relaţiilor internaţionale raţionamentul valorilor umane va reprezenta atributul geocardinal?

Filosofia lui Spinoza ilustrează puterea politică, ca atribut în relaţiile dintre state, „care nu sunt guvernate de lege, ci de putere şi interes propriu”. Prin continuarea exercitării puterii şi a interesului propriu, ca atribute geocardinale în sistemul relaţiilor internaţionale, se va direcţiona spre anarhie şi haos, spre prăbuşirea sistemului de relaţii internaţionale. Pentru o nouă reconstrucţie a sistemului internaţional este nevoie de promovarea şi materializarea raţionamentului geointelligence-ului de tipul respectării necondiţionate a dreptului universal şi a valorilor umane între popoarele Terrei, care să se apropie de starea naturală a libertăţii şi democraţiei.

Fiecare naţiune / stat suveran şi independent are dreptul să-şi direcţioneze politica de guvernare în armonie cu alte state şi sisteme politice, economice ori de securitate în comunitatea internaţională.

—           Geointelligence-ul reprezintă un instrument al ocrotirii libertăţii democraţiei şi a securităţii naţiunilor ori o armă atribuită apărării interesului propriu al guvernelor în menţinerea puterii şi a sferelor de influenţă?

Astfel, prin asigurarea continuităţii de menţinere la putere, prin folosirea raţionamentului de geointelligence, Kremlinul îşi extinde mecanismul pentru securitatea proprie şi în detrimentul altor state, în toate sferele sistemului internaţional. Însă, pe plan intern, dreptul libertăţii şi al democraţiei (stipulat în constituţia Federaţiei Ruse) este îngrădit propriului său popor, rus. La orice altă acţiune politică şi geopolitică luată de raţiunea geointelligence-ului fiecărui stat / naţiune ori sistem politic în particular (fără consultarea Kremlinului…) apare nemulţumirea din partea politicului rus, manifestându-şi dezacordul şi acţionând cu declaraţii şi acţiuni ameninţătoare – aspect care reliefează faptul că geointelligence-ul direcţionat de Kremlin în dimensiunea dată, a statului vizat, a eşuat (…).

Deducţia din Decretul semnat de Vladimir Putin cu privire la „Măsurile de realizare a cursului de politică externă al Federaţiei Ruse”, care este direcţionată în „scopul de a pune în aplicare o politică externă coerentă a Federaţiei Ruse, permiţând asigurarea intereselor sale naţionale pe baza principiilor pragmatice, deschiderea şi formarea multi-vectorială în condiţiile unui nou sistem policentric în relaţiile internaţionale”^[4] – reprezintă o doctrină prin care să-şi poată orienta direcţiile geocardinale şi de asigurare a intereselor sale naţionale, pe baza principiilor pragmatice, şi nu în baza legii, a dreptului universal / internaţional. Astfel, principiile din paradigmele geopolitice realizate prin raţionamentul geointelligence-ului din perspectiva politicii externe a Federaţiei Ruse nu se armonizează cu legea contemplată în dreptul universal, tocmai din cauza principiilor pragmatice ce vizează doar interesul geopolitic al Rusiei. Direcţionând, prin urmare, în detrimentul statelor care sunt luate în vizorul radarului geopolitic de către Kremlin.

DIMENSIUNILE ŞI ASPECTELE RAŢIONAMENTULUI GEOINTELLIGENCE-ULUI DIRECŢIONAT DE KREMLIN
ÎN ARHITECTURA DE GEOPOLITICĂ

Aspectele raţionamentului geointelligence-ului direcţionat de Kremlin în arhitectura de geopolitică constituie dimensiunea geospaţială şi puterea de infiltrare şi manipulare a informaţiei în beneficiul interesului geopolitic propriu al Federaţiei Ruse.

Aspectele raţionamentului geointelligence-ului direcţionat de Kremlin în arhitectura de geopolitică în interesul propriu (naţional) sunt axate pe:

̶    Geografia, dimensiunea geospaţială teritorială a statului vizat ori a sistemelor politice, de securitate, economice etc.;

̶    Resursele naturale ale statului vizat;

̶    Populaţia, cultura (religia) şi structura etnică (caracterul şi moralul naţional) ale statului vizat;

̶    Puterea legislativă, puterea guvernării (partidele politice şi platforma lor politică, puterea diplomaţiei), precum şi nivelul corupţiei, al birocraţiei din statul vizat;

̶    Dezvoltarea economiei (profilul investiţional, exporturile şi importurile) statului vizat;

̶    Armata şi politica de securitate al statului vizat. etc.

Analiza de geointelligence asupra componentelor geocardinale ale statului vizat, de către geopolitica de la Kremlin, oferă informaţia, în baza căreia ar putea să-şi exercite influenţa politică în spaţiu şi timp, pentru a atrage ori menţine în raza / sfera sa de influenţă. Atributele geocardinale pe care se axează raţionamentul geointelligence-ului Rusiei în dimensiunea geospaţială a statelor vizate (cu precădere în dimensiunea vecinătăţii apropiate – fost spaţiu sovietic), cu scopul realizării direcţiilor geocardinale şi de asigurare ale intereselor sale naţionale pe baza principiilor pragmatice, sunt structura etnică, lingvistică, religia populaţiei – atribute care reprezintă forţa naţională a naţiunii, însă uşor pot fi manipulate de puterea politică (în cazul în care la guvernare se află partide loiale politicii externe a Federaţiei Ruse), în scopul tendinţei de redirecţionare a spectrului de politică externă a statului vizat: de la cursul asocierii şi integrării în spaţiul Uniunii Europene ori în Alianţa Nord Atlantică, spre direcţia integrării statelor din vecinătatea sa apropiată, precum şi din statele actuale membre UE, care doresc să iasă din componenţa UE şi să se integreze în Uniunea Economică EURASIA. De asemenea, raţionamentul geointelligence-ului al geopoliticii Federaţiei Ruse acţionează şi în dimensiunea Uniunii Europene, în realizarea ţelurilor geocardinale de a reduce influenţa politicii de vecinătate a UE şi destrămarea acestui sistem economic integrat. În dimensiunea Levantului (Estul Orientului Mijlociu), se remarcă cu precădere dimensiunea geospaţială a Siriei, în scopul folosirii ca pivot geostrategic (avanpost), la Marea Mediteraneană, asemănător Kali-ningradului – la Marea Baltică, a Crimeei – la Marea Neagră, cu tendinţe de a influenţa şi lumea arabă (cu precădere în sfera exporturilor de petrol şi gaze naturale). Dimensiunea Alianţei Nord Atlantice (NATO), din perspectiva Rusiei – consideră că această alianţă militară trebuia să dispară ca sistem de pe arena internaţională, odată cu destrămarea sistemului sovietic URSS şi a pactului de la Varşovia (…). Astfel, tendinţa Rusiei în raport cu sistemul Alianţei Nord Atlantice este axată, cu precădere, spre măsurarea puterii militare şi legislativă, capacitatea aplicării legilor convenţionale ale sistemului (…). În dimensiunea Globală, este axată, cu precădere, pe procesul „obţinerii aprobării statutului de drept în relaţiile internaţionale, cu fermitate de insistat asupra rolului central al ONU în afacerile lumii, principiile fundamentale ale Cartei ONU, care necesită dezvoltarea relaţiilor de prietenie între state bazate pe egalitate, respect pentru suveranitate şi integritatea teritorială, responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate ONU pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, a spori (sau, extinde) contribuţia Federaţiei Ruse în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii ale ONU”^[5] – aspect care reliefează direcţiile geocardinale, mai cu seamă în controlul sistemului Global. Acţiunile şi măsurile de geopolitică ale Federaţiei Ruse, pe plan internaţional, ilustrează nerespectarea şi sfidarea cartei ONU, iar „relaţiile de prietenie între state bazate pe egalitate, respect pentru suveranitate şi integritatea teritorială”, stipulate în măsurile sale de politică externă, demonstrează ipocrizia politicii ruse în raport cu multe naţiuni ale Terrei.

—           Oare relaţiile de prietenie în sistemul relaţiilor internaţionale se înfăptuiesc cu sila şi aplicarea forţei…?

—           Oare relaţiile de prietenie se înfăptuiesc prin „aplicarea şi asigurarea intereselor naţionale proprii, prin principiul pragmatic”…?

Raţionamentul geointelligence-ului în conceptualismul postmodernist priceput din perspectiva geopolitică a Federaţiei Ruse transformă activitatea politică a sistemului Global în riscuri, diseminând ameninţări şi ignorând legea dreptului internaţional. Acţiunile Federaţiei Ruse în dimensiunea geospaţială a statelor suverane şi independente ilustrează procesul de destrămare forţată a integrităţii teritoriale a Ucrainei, a Moldovei, Georgiei. A ajuns până şi în dimensiunea geospaţială a Siriei, „să înţelegem” că aplică forţa militară pe principiul pragmatic, asigurându-şi propriile interese naţionale, în calitatea de „prieten” al sirienilor. Ori interesele de „prietenie” dintre Vladimir Putin şi Bashar Hafez al-Assad sunt mai importante (…?).

În Harta Dimensiunile „raţionamentului geointelligence-ului în arhitectura de geopolitică – radarul geocardinal al Rusiei”, de mai sus, sunt reliefate patru dimensiuni geospaţiale geocardinale, de interes maxim, conform raţionamentului geointelligence-ului în arhitectura de geopolitică a Rusiei:

1. Dimensiunea vecinătăţii apropiate
2. Dimensiunea Uniunii Europene

III.  Dimensiunea Levantului (Estul Orientului Mijlociu)

1. Dimensiunea Alianţei Nord Atlantice (NATO)
2. Dimensiunea Globală

Dimensiunea vecinătăţii apropiate: conform raţionamentului geointelligence-ului în arhitectura de geopolitică a Rusiei, dimensiunea vecinătăţii apropiate reprezintă, cu precădere, spaţiul celor 14 republici exsovietice (URSS) – o dimensiune geopolitică care continuă să fie menţinută în sfera sa de influenţă, sfidând dreptul suveran şi independent al statelor: Moldova, Ucraina, Belarus, statelor transcaucaziene şi ale Asiei Centrale, încorporate în CSI – Comunitatea Statelor Independente. Surprinzător. Însă, şi după 25 de ani de suveranitate şi independenţă, serviciile de securitate din statele vecinătăţii apropiate continuă să se raporteze la mecanismele uzate din perioada sovietică, datorită experienţei acumulate din sistemul dat. Agenţii sub acoperire ai Rusiei se întâlnesc la fiecare kmp, infiltraţi în toate structurile instituţionale politice, juridice, economice etc. ale statelor, manipulând şi diversionând evoluţia politică geocardinală a statelor în interesul propriu al Rusiei. Astfel, s-au creat conflicte armate, parţial îngheţate, în Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, Crimeea, Donbas, prin constrângere şi ameninţare directă a statelor vizate, Rusia obţinând avantaje în propriul interes pe plan regional şi internaţional. De asemenea, dimensiunea statelor din vecinătatea apropiată este transformată, din punct de vedere geopolitic, în „scut uman”, în securitatea hotarelor Federaţiei Ruse, folosind direct dimensiunea geospaţială în spaţiul geostrategic – cu toate resursele sale, în cordon sanitar, prin intermediul dimensiunii date întreţine relaţii politice şi economice cu celelalte dimensiuni ale Terrei: UE, Levant, precum şi cu Orientul Mijlociu, Alianţa Nord Atlantică şi cea Globală.

Geografia: dimensiunea geospaţială teritorială cardinală în politica externă: dimensiunea geospaţială a teritoriilor în care statele Terrei dispun de o aşezare fizico-geografică reprezintă cadrul geocardinal în geostrategia tuturor statelor, datorită căruia se asociază şi formează alianţe de ordin politic, economic, de securitate comună etc.

Raţionamentul geointelligence-ului caracteristic cadrului geografic dă posibilitatea determinării cadrului geostrategic al statului, asigurând, de asemenea, cadrul dezvoltării relaţiilor unui stat cu statele învecinate şi ale comunităţii internaţionale. De asemenea, aşezarea geografică a statului are o anumită importanţă în geointelligence pentru evaluarea elementelor geostrategice, precum şi de dezvoltare a cadrului geoeconomic cu statele din dimensiunea geospaţială din vecinătatea apropiată.

Totalitatea elementelor geografiei: oceane, continente, insule, peninsule, mări, continente, strâmtori, reţea hidrografică, forme de relief (câmpie, podiş, munte), aşezări urbane, rurale, resurse naturale, localizarea ramurilor industriale, etc. au însemnătate geocardinală în sistemul geopolitic al relaţiilor internaţionale.

Resursele naturale: poziţia geografică a statelor din vecinătatea apropiată Rusiei, pe platforma câmpiei est europene, reliefează gradul de asigurare cu resurse naturale. Resurse care contribuie la creşterea economiei, iar lipsa resurselor, cu precădere a celor energetice, direcţionează la dependenţa statelor din vecinătatea apropiată de resursele Federaţiei Ruse – aspect ce-i creează premize de influenţă directă în spectrul relaţiilor de interes geopolitic.

Populaţia, cultura (religia) şi structura etnică (caracterul şi moralul naţional): atributul populaţia, cu toate elementele sale, în analiza raţionamentului geointelligence-ului oferă posibilitatea determinării gradului de conectare culturală între populaţia statelor vizate din vecinătatea apropiată cu cultura populaţiei ruse, pe care se construieşte spectrul şi variaţia politică. În dimensiunea geospaţială a statelor din vecinătatea apropiată Rusiei se află populaţia de etnie rusă, până în 10% din totalul populaţiei – elementul geocardinal, prin care Federaţia Rusă îşi exercită influenţa geopolitică, de imixtiune în treburile interne ale statelor vizate din vecinătatea sa apropiată. Creşterea fluxului populaţiei de etnie rusă în dimensiunea geospaţială a statelor din vecinătatea apropiată Rusiei s-a petrecut după sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, poziţionată, cu precădere, în sferele administrative. În prezent, elementul cultural al etnicilor ruşi din statele vecinătăţii apropiate a prins rădăcini şi contribuie la viaţa socială, economică şi politică a statului, bucurându-se de drepturi depline în rândurile populaţiei băştinaşe.

În dimensiunea geospaţială a statului Belarus, spectrul structurii etnice şi lingvistica au diferenţe extreme – aspect care poate constitui un risc naţional şi politic. Etnicii ruşi constituie 8% din numărul populaţiei, iar, în structura lingvistică, limba rusă este vorbită de 70% din numărul populaţiei – un potenţial semnificativ, care poate fi valorificat ca atribut în geopolitica Federaţiei Ruse, odată ce politica statului Belarus ar dori să îşi direcţioneze geocardinalele de politică externă spre Occident, renunţând la Uniunea Economică EURASIA. (…)
În dimensiunea geospaţială a Ucrainei se întâlnesc aproximativ 17% etnici ruşi din numărul total al populaţiei, iar vorbitorii de limba rusă constituie aproximativ 30% – un număr considerabil al populaţiei de etnie şi vorbitori de rusă, care contribuie la viaţa social-economică şi politică în statul ucrainean, înclinând spectrul politic din Ucraina spre interesele naţionale ale Federaţiei Ruse. De asemenea, religia ortodoxă constituie elementul cardinal în geopolitica Federaţiei Ruse, prin care BOR (Biserica Ortodoxă Rusă) îşi exercită influenţa directă în dimensiunea geospaţială a Ucrainei.

În ţelul geostrategiei Federaţiei Ruse, condusă în continuare de un fost agent securist, se identifică programul de „unificare a celui mai mare popor răspândit din lume”, un proiect geopolitic, cu tendinţe de a fi aplicat în dimensiunea geospaţială a vecinătăţii apropiate, unificând etnicii ruşi, împreună cu vorbitorii de limba rusă, inclusiv popoarele care au constituit fosta URSS^[6] – aspect care demonstrează că „partea nevăzută decide totul” (…).

În dimensiunea geospaţială a Georgiei, etnia rusă constituie 1%, însă vorbitori de limba rusă sunt 9% şi religia creştină ortodoxă constituie 84% – o dimensiune în care interesele geopolitice ale Federaţiei Ruse au fragmentat deja integritatea teritorială a statului georgian, formând două state separatiste în statul georgian, Abhazia şi Osetia de Sud. Un stat cu ieşire la mare şi cu frontiere comune cu Rusia mereu va fi în vizorul geocardinal al Kremlinului, pentru a fi penetrat cu măsuri geopolitice în interesul propriu. Astfel de acţiuni se datorează numai raţionamentului geointelligence-ului, din perspectiva Rusiei.

În dimensiunea geospaţială a Azerbaidjanului, etnia rusă este redusă, constituind doar 1%, cu o populaţie azeră de 92%, fiind de religie musulmană 97% – un element care reliefează potenţialul redus al influenţei Bisericii Ortodoxe Ruse în dimensiunea azeră. Totuşi, conflictul din Karabahul de Munte creează premize geopolitice Federaţiei Ruse pe plan regional şi în relaţia dintre Azerbaidjan şi Armenia – o relaţie mai mult ambiguă, datorită faptului că Armenia face parte din Uniunea Economică EURASIATICĂ, securitatea naţională îi este garantată de Rusia, însă, pe de altă parte, Rusia vinde arsenal militar Azerbaidjanului – aspect care deranjează şi îngrijorează mult guvernul de la Erevan, fiind în conflict direct cu Azerbaidjan, pe dimensiunea geospaţială din Karabahul de Munte.

Armenia, o dimensiune geospaţială în care sunt localizate baze militare ruseşti şi cu o politică externă raportată intereselor naţionale ale Rusiei, în cadrul Uniunii Economice EURASIA, cu toate că populaţia de etnie rusă este redusă – aspect care reliefează elementul geocardinal al securităţii, pentru interesul naţional al Armeniei, considerând că Azerbaidjanul este principalul agresor şi inamic al statului.

Puterea legislativă, puterea guvernării (partidele politice şi platforma lor politică, puterea diplomaţiei), precum şi nivelul corupţiei, al birocraţiei: raţionamentul geointellignce-ului rus este direcţionat în analiza şi căutarea oportunităţilor de perspectivă în spaţiu şi timp, pentru a influenţa toate elementele puterii în cadrul statului vizat. Atât timp cât elementele puterii sunt conduse de guverne loiale geopoliticii Federaţiei Ruse, ele mai mult stagnează procesele de reforme la nivel internaţional, fiind ţinute captive. Astfel, are loc accentuarea şi dezvoltarea corupţiei şi a birocraţiei, iar legislaţia poate fi uşor manipulată – aspect care direcţionează spre riscuri politice pe plan naţional şi regional. De menţionat este cazul Ucrainei: cât timp elementele puterii de la Kiev au fost conduse de partide proruse, Rusia şi-a menţinut flota maritimă la Marea Neagră pe teritoriul Crimeei, printr-o convenţie semnată între terţe părţi. Odată cu slăbirea puterii de la Kiev, în iarna anului 2014, în urma manifestării populaţiei ucrainene de a-şi reorienta direcţia geocardinală de politică externă spre o asociere cu UE şi NATO, raţionamentul geointelligence al geopoliticului rus a fost pus în aplicare – dislocarea „omuleţilor verzi” în peninsulă şi capturarea Crimeei, anexând-o ilegal la teritoriul Federaţiei Ruse în martie 2014 şi crearea unor republici separatiste, numite populare, în regiunea Donbas (Lugansk şi Doneţk).

Dezvoltarea economiei (profilul investiţional, exporturile şi importurile): dezvoltarea economiilor în statele din dimensiunea geospaţială a vecinătăţii apropiate Rusiei este influenţată de embargourile impuse de Federaţia Rusă – dimensiunea geospaţială a Rusiei, care reprezenta principala piaţă de desfacere pentru statele din vecinătatea apropiată, constituind acea piaţă unică în cadrul Comunităţii Statelor Independente, care a fost constituită pe principiul egalităţii, drepturilor, a recunoaşterii reciproce a statutului de suveranitate, neutralitate, precum şi neamestecul în treburile interne. Principiile date tocmai au fost violate prin raţionamentul geointeligence-ului de geopolitică al Federaţiei Ruse, cu toate că în Doctrina de politică externă a Federaţiei Ruse se stipulează „…revizuirea şi dezvoltarea cooperării multilaterale şi a proceselor de integrare a spaţiului Comunităţii Statelor Independente ca un domeniu-cheie al direcţiei politicii externe; constant de efectuat, spre dezvoltare şi cooperare pe mai multe planuri cu statele-membre ale Comunităţii Statelor Independente – socio-economie, umanitar, apărarea dreptului şi alte domenii”^[7]. Paradoxal, în realitate, raţionamentul geointelligence-ului de geopolitică al Federaţiei Ruse urmăreşte contrariul – să înţelegem atunci că aceste principii stipulate în Doctrina sa de politică externă nu reprezintă cu adevărat interesul său naţional (?).

Armata şi politica de securitate: de asemenea, politica de securitate stipulează:

ü    „consolidarea Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă, mecanismele sale de reacţie rapidă la provocările actuale şi ameninţări, şi capacitatea de menţinere a păcii, şi de a îmbunătăţi coordonarea politicii externe în cadrul acestei organizaţii;

ü    continuarea participării active în găsirea căilor de soluţionare a problemelor conflictului transnistrean, pe baza respectării suveranităţii, integrităţii teritoriale şi neutralităţii Republicii Moldova în determinarea unui statut special al Transnistriei;

ü    continuarea în mod constant a lucrărilor în interesul de soluţionare a conflictului din Nagorno-Karabah în cooperare cu alte ţări – copreşedinţii grupului Minsk de la OSCE şi pe baza principiilor stabilite în declaraţiile comune ale Preşedintelui Federaţiei Ruse, Preşedintelui Statelor Unite ale Americii şi Preşedintelui Republicii Franceze, făcute în anii 2009-2011”^[8], etc.

Accentul pus de Rusia pe vecinătatea apropiată, ca pe un obiectiv de bază în interesul său naţional, în „dezvoltarea unui model economic de integraţie, cu dominaţia Moscovei”^[9] este extrem de complicat, nici mecanismul diplomaţiei prudente nu este în măsură să identifice soluţia cardinală, în beneficiul tuturor statelor implicate, de a contracara, mai înainte de toate, apoi de a soluţiona pe cale paşnică cele mai pretenţioase interese de ordin geopolitic.

În afară de dimensiunea geospaţială a statelor din vecinătatea apropiată Federaţiei Ruse (statele exsovietice), raţionamentul geointelligence-ului rus are tendinţe geopolitice de remodelare a hărţii politice Globale.

Conferirea tendinţelor geopolitice de remodelare a hărţii politice Globale este contemplată în putere recunoscută „derivată din poziţia centrală şi a controlului teritoriului continental”^[10] al Eurasiei. De asemenea, consideraţia lui Ratzel că „suprafaţa vastă a unei ţări este un factor decisiv al puterii şi erau convinşi că ţările mici sunt condamnate să dispară”^[11].

Însă, pentru aceasta, Rusia se confruntă cu mai multe dimensiuni geospaţiale şi sisteme politice, economice, de securitate pe arena mondială, cu precădere dimensiunea comunitară a Uniunii Europene, dimensiunea Alianţei Nord Atlantice (NATO), împreună cu Statele Unite ale Americii, dimensiunea Levantului, în totalitatea Orientului Mijlociu, precum şi dimensiunea Globală. Pentru această confruntare, raţionamentul geointelligence-ului rus analizează şi caută toate premizele pentru identificarea şi aplicarea deciziilor la timpurile şi în spaţiile oportune. Pentru aceste tendinţe geopolitice, Federaţia Rusă acţionează şi încearcă să influenţeze alegerile prezidenţiale din SUA, precum şi în restul statelor Lumii. Când va considera că ţelul geocardinal pe plan Global este oportun intereselor naţionale pentru Rusia, atunci se poate reuni pentru o altă conferinţă, de tipul „IALTA”, pentru remodelarea arhitecturii în sistemul politic al relaţiilor internaţionale (…).

Pentru a determina plauzibilitatea tendinţelor de remodelare a arhitecturii în sistemul politic al relaţiilor internaţionale de către Federaţia Rusă, vă recomand să analizaţi indicatorii de risc politic: Modelul „International Country Risk Guide” (ICRG), precum şi Modelul „Economist Intelligence Unit” (EIU)^[12].

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Raţionamentul geointelligence-ului în arhitectura de geopolitică mondială reprezintă radarul geocardinal al Federaţiei Rusiei, care decide aproape în toate sferele de putere naţională, ca parte nevăzută, dar cu menţiuni mai mult mascate în interesul naţional.

Campaniile electorale petrecute în dimensiunea geospaţială a vecinătăţii apropiate sunt toate luate în vizorul Rusiei, influenţând direct şi susţinând partidele proruse.

Predictibilitatea existenţei „duşmanului şi răului” prevalează în raport cu „prietenia şi respectul” – o predictibilitate care proiectează antagonism şi anarhie în arhitectura de geopolitică în relaţiile internaţionale.

Încercarea folosirii mecanismelor de geointelligence în arhitectura de geopolitică în relaţiile internaţionale de către Federaţia Ruse direcţionează spre creşterea tensiunilor, la declanşarea conflictelor între naţiuni şi sisteme politice:

–    Poate să i se atribuie politicii actuale de la Kremlin sintagma de „asasin geopolitic” ori „pacifist geopolitic” (?)

–    Raţionamentul geointelligence-ului de la Kremlin poate armoniza ori tensiona şi mai acut problemele de ordin geopolitic în arhitectura relaţiilor internaţionale (?)

–    Sunt soluţii viabile ori numai motive ipocrite care vizează propriul interes naţional al Rusiei (?)

Puterea politică, ca atribut în relaţiile dintre state – „care nu sunt guvernate de lege, ci de putere şi interes propriu” – va direcţiona la anarhie şi haos, la prăbuşirea sistemului de relaţii internaţionale.

Pentru o nouă reconstrucţie a sistemului internaţional a devenit de o importanţă geocardinală promovarea şi materializarea raţionamentului geointelligence-ului de tipul respectării necondiţionate a dreptului universal şi a valorilor umane între popoarele Terrei, care să se apropie de starea naturală a libertăţii şi democraţiei.

Bibliografie

1. Colin S. Gray and Geoffrey Sloan – Geopolitics. Geography and Strategy. Editura FRANK CASS. London – New York, 1999
2. Decretul cu privire la „Măsurile privind realizarea cursului de politică externă al Federaţiei Ruse”, 7 mai 2012 (Подписан Указ, Владимира Путина, 7 мая 2012 года, о мерах по реализации внешнеполитического курса) http://kremlin.ru/acts/15256
3. George Cristian Maior, Ionel Niţu „ARS ANALYTICA. Provocări şi tendinţe în analiza de Intelligence”. Editura RAO, Bucureşti, 2013
4. Horia-Roman Patapievici, «Partea nevăzută decide totul», Editura HUMANITAS, Bucureşti, 2015
5. Vasile Simileanu, „Geopolitică şi centre de putere”, Ed. Top Form, Bucureşti, 2010
6. Vitalii Polikarpov „Zbignev Bjezinskii face pion din Rusia”. Ed. ĂKSMO apgoritm, Moskova, 2011

[1] „Partea nevăzută decide totul” reprezintă titlul cărţii scrise de autorul Horia-Roman Patapievici, editată la Editura Humanitas, Bucureşti, 2015

* licenţiată în Geografie, Doctorand candidat, Ştiinţe Politice – Relaţii Internaţionale, SNSPA, Bucureşti

[2] Frederick Copleston. Istoria Filosofiei – IV Raţionaliştii. Ed. ALL, Bucureşti, 2008, p. 246

[3] Ibidem

[4] Vladimir Putin – Decretul cu privire la „Măsurile privind realizarea cursului de politică externă al Federaţiei Ruse” semnat în 7 mai 2012 (Подписан Указ, Владимира Путина, 7 мая 2012 года, о мерах по реализации внешнеполитического курса) http://kremlin.ru/acts/15256

[5] Ibidem

[6] Despre un asemenea program geostrategic aflat în geostrategia Federaţiei Ruse se menţionează într-un interviu dat în mass-media din Belarus, perioada anului 2014, de un fost consilier al preşedintelui actual al Rusiei, Andrei Ilarionov.

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Vitalii Polikarpov „Zbignev Bjezinskii face pion din Rusia”. Ed. ĂKSMO apgoritm, Moskova, 2011, p. 20

[10] Colin S. Gray and Geoffrey Sloan – Geopolitics. Geography and strategy. Editura Frank Cass, London – New York, 1999, p. 56

[11] Vasile Simileanu, „Geopolitică şi centre de putere”. Ed. Top Form, Bucureşti, 2010, p. 31

[12] George Cristian Maior, Ionel Niţu – Ars Analytica. Provocări şi tendinţe în analiza de intelligence. Editura RAO, Bucureşti, 2013, pp. 254, 258