Conf. Univ. dr. Aurel Mircea NIŢĂ*
Drd. Ionela Gabriela SOLOMON**

Abstract. Human emotions can be classified into two types: fear-based emotions and emotions based on love and compassion. This paper aims to address in terms of intercultural communication the interaction between individual mind and collective mind – with three possible situations – in order to demonstrate how occurs and manifests the feeling of fear. The article presents the basic types of intelligence, based on multiple intelligences theory of H. Gardner and make the transition from intelligence to wisdom.

INTRODUCERE

Studiul comunicării umane este unul interdisciplinar. Comunicarea este un domeniu vast şi este aplicată într-o serie extinsă de discipline ştiinţifice cum sunt: sociologia (comunicare cu masele, opinie publică), psihologie şi pedagogie (comunicare interpersonală, mecanisme cognitive), jurnalism (mass-media, informare), lingvistică (semantică, semiotică, stilistică), filosofie (retorică), informatică (reţele de computere, interfeţe).

1. Darwin (1965) descrie pentru prima oară starea de alarmă şi defrică. În lucrarea „Exprimarea emoţiilor la oameni şi la animale”, acesta defineştestarea de frică drept o particularitate înnăscută atât la oameni, cât şi la animale. Din acest punct de vedere, frica este un mecanism eficient de adaptare.

Sigmund Feud în lucrările sale analizează dinamica psihicului şi afirmă că energia acestuia este generată de inconştient, zona profundă a psihicului, unde funcţionează două instincte fundamentale: instinctul vieţii (identificabil cu libido) şi instinctul morţii (etichetat ca morbido).

Reacţiile emoţionale diferite ale oamenilor se datorează faptului că aceştia au experienţe de viaţă diferite.

„Psihologia socială are ca obiect de studiu relaţiile reale sau imaginare dintre persoane într-un context social dat, în măsura în care afectează persoanele implicate în respectiva situaţie“. (Gustave-Nicolas Fischer, 1987)

Psihologia socială, conform tratatului „Psihologie sociale” (Paris, P.U.F., 1984), are ca obiect de studiu problemele sociale, precum: rasism, prejudecăţi şi discriminare, psihosociologia educaţiei, comunicare în masă, mase, mulţimi şi densitate, ştiinţă şi simţul comun.

În ce priveşte cauzele comportamentului social al omului (Andrew Michener, 1986), în psihologia socială observăm patru abordări:

1-   impactul unei persoane asupra comportamentului şi credinţelor altei persoane (influenţa socială, persuasiunea),

2- impactul grupului asupra comportamentului şi credinţelor unui membru al grupului (socializarea, conformarea),

3-   impactul unui membru al grupului asupra activităţii şi structurii grupului (inovarea, leadership-ul) şi

4-   impactul unui grup asupra activităţii şi structurii altui grup (cooperarea şi conflictul inter-grupuri). (Chelcea, 2001)

ABORDĂRI ALE COMUNICĂRII INTERCULTURALE

Comunicarea interculturală este un proces aflat în strânsă corelaţie cu diversitatea culturală. În acest sens, Convenţia UNESCO din anul 2005 defineşte diversitatea culturală prin „multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor şi societăţilor. Aceste expresii sunt transmise în cadrul, cât şi între grupuri şi societăţi” (Art. 4 pct. 1 din Convenţia UNESCO din anul 2005).

Comunicarea interculturală utilizează, ca orice tip de comunicare, trei tipuri de limbaje: cel verbal, cel nonverbal, şi cel paraverbal, care în situaţiile concrete de interacţiune sunt folosite simultan sau alternativ. Există diferenţe culturale atât în ceea ce priveşte modul de utilizare a tipurilor de limbaj, semnificaţiile care se acordă respectivelor mesaje, precum şi în ceea ce priveşte predominanţa comunicării verbale sau nonverbale, într-o cultură sau alta.(Feischmidt, 1999; Moran et al., 2014; Bernstein, 1958)

Cultura este un fenomen nonverbal, pentru că multe dintre aspectele culturii cuiva sunt învăţate prin observare şi imitare mai degrabă decât prin instruire verbală explicită. Nivelul primar al culturii este comunicat implicit, parţial inconştient, prin mijloace nonverbale. De aceea, pentru a interacţiona eficient în situaţiile de comunicare interculturală, trebuie să încercăm să înţelegem aceste diferenţe, ceea ce este dificil, pentru că, de obicei, nu suntem conştienţi nici măcar de propriul comportament nonverbal. (Andersen Peter, 2003)

În fiecare cultură, limbajul nonverbal are o anumită semnificaţie. De exemplu, în stilul nord-european, oamenii de afaceri sunt foarte pricepuţi în a-l descifra. Stilul german se caracterizează prin atenţia la detalii. În cazul stilului italian, salutul este unul ceremonios, urmat de o introducere destul de aprofundată, iar în stilul englez, salutul este prietenos şi deschis. În stilul arab, salutul pune în evidenţă ideea de pace, de ocrotire din partea divinităţii. Oamenii arabi ţin foarte mult la aspectul fizic, la îmbrăcăminte. De aceea, se recomandă hainele decente, modeste, atunci când interacţionam cu persoane din această cultură. Stilul asiatic se remarcă prin sobrietatea ţinutei. De asemenea, se evită gesturile obişnuite, prieteneşti, acestea putând provoca dezastre comunicaţionale. (Niţă, 2009)

DUALISMUL EMOŢIILOR ŞI MENTALUL COLECTIV

Revenind la Charles Darwin, acesta a identificat, pe baza modului în care emoţiile se manifestă în comportament, nouă emoţii de bază. Acestea sunt: bucuria, interesul-excitaţia, surprinderea, tristeţea (uneori desemnată ca deznădejde-anxietate), furia, frica, dezgustul, dispreţul şi ruşinea.

În 1964, Schacter-Singer afirma despre cortex că este partea din creier care controlează gândurile conştiente; este locul din care experimentăm gândirea şi simţirea. Cercetătorii consideră că lobii frontali şi amigdala sunt printre cele mai importante structuri ale creierului care afectează emoţiile. Sentimentele de fericire şi de plăcere sunt legate de cortexul prefrontal. Furia, frica, tristeţea şi alte emoţii de acest tip sunt legate de amigdală.

Vorbim de dualismul emoţiilor, întrucât acestea pot fi emoţii bazate pe iubire şi compasiune precum: empatie, toleranţă, fericire, sau emoţii bazate pe frici: tristeţea, ura, gelozia. Modul în care ştim să reacţionăm sub impulsul acestor emoţii denotă gradul de inteligenţă emoţională şi spirituală la care am ajuns în evoluţia personală.

Emoţia implică o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificaţia unui eveniment sau a unei situaţii. Această evaluare depinde de factori legaţi de cultură şi de personalitatea subiectului. Prin emoţii judecăm lumea ca fiind plăcută sau neplăcută, ca fiind bună sau rea. A iubi sau a urî, a fi temător, a fi trist, a fi ruşinat, a fi mânios, a fi optimist etc. sunt judecăţi emoţionale asupra unor situaţii.

Schimbarea de paradigmă se referă înainte de toate la permisivitatea sau opacitatea minţii noastre de a accepta o schimbare cognitivă.

Astfel, în zilele noastre realitatea duală este înlocuită cu realitatea cuantică. Dacă mintea noastră nu acceptă unda de probabilitate, atunci un individ are două soluţii posibile, respectiv două şanse, numai una dintre ele însemnând însă o nouă stare de cunoaştere:

1. să rămână pentru totdeauna ignorant şi să gândească cu erori astfel: pentru acesta funcţia de undă ca o funcţie de undă probabilistică nu există, deci realitatea probabilistică într-adevăr nu există;
2. să devină un căutător şi să exploreze în afara simţurilor bazate pe analizatorii receptori umani, de altfel grosieri din perspectiva pragurilor de sensibilitate, şi să îşi îmbunătăţească reprezentarea mentală în afara simţurilor limitate, deci să completeze realitatea descoperită pe baza simţurilor cu o realitate complementară, aşa zisa realitate clasică, prin expandarea sau extinderea percepţiilor. (Niţă, 2007)

Un factor important în comunicarea interculturală îl reprezintă distanţa socială. „Pentru prima dată în România, scala distanţei sociale a fost adaptată şi aplicată pe un eşantion reprezentativ de către Septimiu Chelcea, în 1993. Calculându-se indicele contactului social, care exprimă deschiderea spre alte grupuri etnice, indicele distanţei de contact social şi indicele calităţii contactelor sociale s-a constatat că faţă de nicio minoritate etnică românii nu manifestă atitudini xenofobe.” (Chelcea, 2001)

INTELIGENŢE MULTIPLE ÎN COMUNICARE

1. Gardner introduce termenii de inteligenţă interpersonală şi intra-personală, alături de celelalte tipuri de inteligenţe: lingvistică, muzicală / ritmică, naturalistă, logică / matematică, spaţială / vizuală, kinestetică a corpului. În comunicare se pune accentul în mod special pe primele două tipuri de inteligenţe astfel:

Inteligența interpersonală se referă la abilitatea de a-i înţelege pe ceilalţi, de a cunoaşte ceea ce-i motivează pe oameni, cum muncesc ei, cum poţi să cooperezi mai bine cu ei. Gardner apreciază că cei mai buni profesori, politicieni, lideri spirituali dispun în cel mai înalt grad de această formă a inteligenţei.

Inteligența intrapersonală constă în abilitatea de a se întoarce spre sine, în interiorul propriei persoane; reprezintă abilitatea de a forma cu acurateţe un model vertical riguros al sinelui şi de a folosi acest model pentru a acţiona adecvat în viaţă. Formarea inteligenţei intrapersonale echivalează cu un ghid de comportare bazat pe o aprofundată cunoaştere personală.

Potrivit lui Gardner (1993):

–  toate fiinţele umane posedă toate cele 9 tipuri de inteligentă în cantităţi variate;

–  fiecare persoană are o alcătuire intelectuală diferită;

– putem îmbunătăţi sistemul de educaţie adresându-ne inteligenţelor multiple ale elevilor noştri;

– aceste inteligenţe au sediul în arii diferite ale creierului şi pot funcţiona fie independent, fie împreună;

–  aceste inteligenţe definesc specia umană.

DE LA INTELIGENŢĂ LA ÎNŢELEPCIUNE

Inteligenţa raţională este folosită pentru a rezolva probleme strategice, logice, punctuale. Este cuantificabilă, iar cuantificarea permite împărţirea oamenilor pe grade de inteligenţă. Apoi, în 1995, Daniel Goleman ne demonstra că EQ are o importanţă la fel de mare ca şi IQ, ea permiţându-ne să conştientizăm şi să ne analizăm propriile emoţii, dar şi pe ale celorlalţi (empatie). Acest tip de inteligenţă ne face capabili de compasiune, motivaţie, iubire şi de a avea reacţii adecvate la stimuli de plăcere sau durere. Goleman susţinea că EQ este o cerinţă de bază pentru a putea folosi în mod eficient IQ.

Astăzi, la începutul secolului XXI, o mare de cercetări ştiinţifice ne aduc la lumină existenţa unui al treilea tip de inteligenţă, un al treilea mare „Q”- inteligenţa cuantică sau spirituală. Prin inteligenţă cuantică înţelegem acea inteligenţă care ne ajută să abordăm şi să rezolvăm probleme legate de semnificaţie şi valori, acea inteligenţă care ne permite să ne plasăm acţiunile şi vieţile într-un context mai larg, mai bogat, dătător de sensuri, acea inteligenţă care ne permite să evaluăm de ce o cale de urmat în viaţă este mai semnificativă decât o alta. Inteligenţa cuantică reprezintă fundamentul necesar al funcţionării efective a IQ şi EQ. Este instanţa superioară a inteligenţei noastre. (Zohar & Marshall, 2011)

Inteligenţa spirituală transcende dezvoltarea psihologică convenţională cu care ne-am obişnuit. Instanţa superioară a inteligenţei deschide inima, iluminează mintea, inspiră sufletul, conectând, astfel, psihicul uman individual cu substratul sinelui.

Inteligenţa emoţională îşi are esenţa în identificarea şi înţelegerea emoţiilor într-o situaţie dată, specifică şi are legătură cu înţelepciunea şi modul în care sunt judecate aceste emoţii într-un context dat, pe când inteligenţa holistică (spirituală) rezidă în înţelegerea factorilor spirituali implicaţi într-o anume situaţie, înţelepciunea cu care aceştia sunt înţeleşi, având o viziune holistică, de ansamblu.

CONCLUZII

Prin dezvoltarea tipurilor de inteligenţă emoţională, dar mai ales spirituală, putem transcende paradigma fricii de celălalt prin creşterea gradului de conştientizare a realităţii din jur, un bun management al emoţiilor şi sentimentelor, dezvoltarea empatiei şi compasiunii.

În acest sens, mentalul individual va reuşi să transceandă mentalul colectiv prin armonizarea şi mai apoi integrarea aspectelor conştientizate din mediul înconjurător, ceea ce va duce la o stare de echilibru, armonie şi pace a sinelui.

Referinţe

1. Andersen, Peter (2003) „In Different Dimensions: Nonverbal Communication and Culture, în Intercultural Communication”, Thomson Wadsworth.
2. Bernstein, B. (1958). Some sociological determinants of perception: an enquiry into sub-cultural differences. British journal of sociology, pp. 159-174.
3. Chelcea, S. (2001) Psihologie socială – Note de curs: autori, lucrări şi evenimente, p. 105;
4. Darwin, C. (1965). The expression of the emotions in man and animals (Vol. 526). University of Chicago press.
5. Feischmidt, M. (1999). Multiculturalismul: o nouă perspectivă ştiinţifică şi politică despre cultură şi identitate. Multiculturalism: a new scientifically and political perspective about culture and identity] in Altera, (12), pp. 5-25.
6. Fischer, Gustave-Nicolas, (1987) Les Concepts fondamentaux de la psychologie sociale, Paris, Bordas, 1987, p. 13)
7. Freud, S. (1957). Instincts and their vicissitudes. In The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XIV (1914-1916): On the History of the Psycho-Analytic Movement, Papers on Metapsychology and Other Works (pp. 109-140).
8. Gardner, H. (1993). Multiple intelligences: The theory in practice. Basic books.
9. Gardner, H. (2011). Frames of mind: The theory of multiple intelligences. Basic books.
10. Goleman, D. (2006). Emotional intelligence. Bantam.
11. Michener, Andrew (1986) Social Psychology, San Diego, Harcourt, 1986, p. 7
12. Moran, R. T., Abramson, N. R., & Moran, S. V. (2014). Managing cultural differences. Routledge.
13. Nita, A.M, (2007) Teza Doctorat – Tehnici şi metode de negociere şi influenţa acestora asupra eficienţei activităţii firmei, pp. 102-103;
14. Niţă, A.M. (2009), Comunicare organizaţională – Editura FCRP, SNSPA, pp. 62-63
15. Schachter, S. (1964). The interaction of cognitive and physiological determinants of emotional state. Advances in experimental social psychology, 1, pp. 49-80.
16. Zohar D., Marshall I.(2011), „SQ. Inteligenţa spirituală”, Ed. Vellant, Bucureşti, 2011, p. 1

* Facultatea de Administraţie Publică, SNSPA,Bucureşti

** Academia de Studii Economice, Bucureşti