Lect. univ. dr. Aliodor MANOLEA

Abstract. Collective and negative emotions, such as hatred, anger, fear or humiliation, may lead to the manifestation of intolerant political attitudes and behaviors. Preventing and reducing negative emotions can ease social tensions in the culturally fragmented, politically polarized or in economically strongly stratified social media. The methods presented for influencing the dynamics of group behavior are operational in different contexts. There are several levels at which action can be made to influence behavior, a more direct one – Emotionally Based Strategic Communications (EBSC) as a an appropriate communications strategy for transforming negative dominant emotional maps into more positive ones, and the other more subtle – Distal Psycho-informational Influence. The common feature thereof is the use of emotions as a means of inducing a change in the behavioral pattern of individuals. Distal Psycho-informational Influence (DPsiI) was shown to be real and effective at the individual level or small groups of people. Recent research, which revealed this behavior modulation method, showed that the felt effect is independent of the distance. Training methodology involves methods and techniques of psychology, validated in practice, among which are hypnosis, cognitive-behavioral methods, methods of transpersonal psychology. The ultimate goal of specific training is to achieve his own mind control, as a means of manifestation of DPsiI.

INTRODUCERE^[1]

Controlul social^[2] se referă la mecanismele sociale şi politice care reglează comportamentele individuale şi de grup, mecanisme conştientizate sau nu de către aceştia, pentru a obţine respectarea unor seturi de reguli în cadrul unei societăţi, unui stat sau unui grup social. Sunt două tipuri de control social, unul liber consimţit, iar celălalt impus. Controlul social liber consimţit se referă la relaţionarea interpersonală, prin care indivizii dezvoltă un comportament ce se conformează anumitor reguli sociale, liber acceptate în cadrul unui anumit grup. Controlul social impus implică utilizarea sancţiunilor sau a recompenselor, după caz, aplicate de o autoritate, având ca obiectiv primar prevenirea haosului, dezordinii sociale sau a disoluţiei societăţii. Orice societate umană are un grad de organizare bazat pe câteva seturi de norme sociale. Constrângerile pot fi de natura legilor scrise sau nescrise, de natura tabuurilor legate de comportamentele sexuale sau de aspectul fizic, de supunerea (obedienţa) faţă de un lider, etc. Controlul social poate fi exercitat într-un cadru interpersonal sau instituţional. Controlul social interpersonal se referă la posibilitatea ca unul din partenerii sociali să controleze activ acţiunile celuilalt partener prin intimidare, şantaj sau violenţă politică. O metodă des utilizată pentru controlul social în relaţionarea interpersonală este manipularea sau modularea comportamentului. Controlul interpersonal are loc, în principal, la nivel emoţional, unde recompensele se referă la acceptare, respect, iubire, stabilitate, iar partea de sancţiune se poate întinde de la respingerea emoţională până la agresiunea fizică. În ce priveşte controlul social instituţional, acesta reprezintă acele acţiuni care permit liderilor să guverneze fără întrerupere, sau să producă schimbări fără opoziţia celor conduşi, guvernaţi. Sunt mai multe metode de control social instituţional, nu neapărat toate negative prin modul de aplicare sau prin rezultatele urmărite. Una dintre acestea este manipularea instituţională, văzută ca un set de tehnici aplicate de o autoritate în scopul păstrării ordinii sociale şi a securităţii membrilor societăţii.

MANIPULAREA – METODĂ DE CONTROL SOCIAL

Manipularea sau modularea comportamentului este o strategie sau o manevră, desfăşurate conform unui plan executat voluntar sau involuntar. În cadrul activităţii de modulare a comportamentului sunt implicate două părţi, cel care are iniţiativa acţiunii – manipulatorul (poate fi şi o instituţie) şi cel asupra căruia se îndreaptă acţiunile modulatoare – victima manipulării. Cu alte cuvinte, strategia implică existenţa unui manipulator care, în mod conştient şi voluntar, dezvoltă un plan şi acţionează conform acestuia, căutând să schimbe o atitudine sau un comportament al victimei manipulării. Acţiunea de modulare comportamentală poate implica un individ ca victimă, un grup sau mai multe grupuri de victime, oferind întotdeauna un avantaj manipulatorului. Victima manipulării este acel individ supus acţiunii de modulare a comportamentului, fără să cunoască acest fapt, comportamentul şi atitudinea sa fiind alterate de inductorul acţiunii de modulare comportamentală prin metode specifice.

Contrar părerii comune, actele de manipulare sunt prezente foarte des în viaţa socială, atât la nivel interpersonal, cât şi la nivel instituţional. La nivelul interpersonal, fiecare acţiune de convingere verbală a unei alte persoane include intenţia subconştientă de a manipula, simpla încercare de a crea sau a menţine o bună impresie este manipulare conştientă, iar încercarea de a obţine un avantaj în detrimentul altei persoane este manipulare deliberată, fiind un act lipsit de onestitate indiferent de motivaţie. La nivelul instituţiilor guvernamentale, toate campaniile de prevenire a îmbolnăvirilor, de menţinere a ordinii şi securităţii sociale, de susţinere a politicilor de apărare, de protejare a mediului sau de promovare a energiei verzi sunt acţiuni de manipulare conştiente.

Manipularea poate fi privită ca fiind controlul victimei în propriul avantaj prin mijloace incorecte, înşelătoare, de către actori sociali, cum ar fi politicienii sau agenţii de publicitate^[3] sau poate fi o metodă de comunicare şi interacţiune socială, în care manipulatorul exercită un control asupra altor persoane, de obicei împotriva voinţei lor sau împotriva intereselor lor. Unii autori încearcă să explice procesul de manipulare prin modul în care mintea umană procesează informaţii şi modul în care acest lucru este exploatat de manipulator pentru a genera convingeri şi decizii iraţionale la victimă.

Manipularea implică nu numai putere, dar şi abuzul de putere, adică dominaţia^[4]. De asemenea, manipulatorul câştigă de multe ori „consimţământ sincer”^[5] al părţii manipulate şi foloseşte emoţiile, în special afectivitatea, care, la rândul său, generează încredere. Prin diferite alte metode de manipulare victima poate fi determinată să gândească, să judece şi să ia decizii în mod predictibil şi, prin urmare, să se lase condusă de prejudecăţi şi de acţiunea de manipulare.

Multe mecanisme au fost utilizate în timp pentru a obţine încrederea, cum ar fi cultul personalităţii, în care o persoană este investită în mod eronat cu sentimente pozitive, cu competenţă, cu bunăvoinţă şi grijă pentru interesul comun. Cheia manipulării este, prin urmare, câştigarea încrederii, deoarece cu cât este mai încrezător ascultătorul, cu atât este mai puţin critic, iar manipulatorul este mai eficient, fiind mai probabil să-şi atingă scopul^[6].

Discursul manipulativ implică o relaţie asimetrică între cei doi actori ai acţiunii de manipulare, în care manipulatorul are cel puţin o anumită putere asupra ţintei manipulării, este, într-o oarecare măsură, nesincer, şi determină victima să creadă afirmaţii false. În schimb, victima este încrezătoare, acordă prezumţia de sinceritate sau de cooperare manipulatorului.

Manipularea este un fenomen social – implicând controlul unor actori sociali asupra altora, un fenomen cognitiv – implicând control mental asupra victimei – un fenomen discursiv – implicând text, vorbire şi imagini vizuale şi un fenomen subliminal – implicând influenţarea directă la nivel mental, emoţional şi comportamental ce nu implică un contact fizic direct, manipulatorul aflându-se izolat spaţial şi senzorial de ţintă.

EMOŢIA – MEDIATOR AL ATITUDINILOR EXTREMISTE

Atitudinile extremiste sunt caracterizate de dominanţa emoţiilor negative cum ar fi ura, mânia, furia, frustrarea, umilinţa. Observaţia că oamenii reacţionează, în general, mult mai puternic la stimulii negativi decât la cei pozitivi poate fi o explicaţie pentru mecanismul radicalizării atitudinii, pentru atitudinile ce conduc anumite grupuri de indivizi la acte de terorism sau extremism politic. Se pare că acest comportament puternic reactiv la stimulii negativi este un rezultat al selecţiei naturale^[7]. Ura ca emoţie colectivă este cel mai important precursor al intoleranţei, în general, şi al celei politice, în special^[8]. Frica poate influenţa procesul radicalizării unui individ sau grup, având două faţete opuse, pe de o parte stimulează membrii unui grup să intre în competiţie cu membrii altui grup, ceea ce duce la radicalizarea comportamentului, iar pe de altă parte poate inhiba comportamentul agresiv, ducând la scăderea radicalizării^[9].

Furia şi mânia sunt alte două emoţii negative asociate intoleranţei^[10], fiind mediate în acest proces de ură. Mecanismul prin care furia determină atitudini extremiste este cel de scădere al pragului de sensibilitate la provocări, astfel încât un gest, o atitudine nesemnificative în mod normal determină trecerea la acţiuni agresive, fără posibilitatea de a fi oprite în mod raţional^[11], creând ceea ce în teoria sistemelor se numeşte punct critic sau punct de bifurcaţie. Dincolo de acest punct sistemul, respectiv grupul, devine incontrolabil având un comportament descris de teoria haosului.

Dacă ne referim la comportamentul politic, se pare că nici indivizii care fac politică utilizând metode sofisticate nu sunt feriţi de atitudini intolerante, în timp ce politicienii dominaţi de frică sunt şi mai supuşi acestui tip de comportament, mai ales dacă metodele lor suferă din punctul de vedere al sofisticării politice.^[12]

În cadrul procesului de radicalizare a atitudinilor politice, umilirea membrilor unui grup joacă un rol decisiv. Umilirea este acea experienţă emoţională care apare ca fiind o reacţie a individului care se vede în postura de a fi obligat, forţat să acţioneze sau desconsiderat, într-o manieră care contrazice aşteptările sale cu privire la un tratament corect, fiind un amestec de ruşine şi furie, ce include atât autoînvinuirea, cât şi culpabilizarea celorlalţi. Tendinţa indivizilor de a ieşi din această stare emoţională specifică umilirii prin umilirea celor care le-au indus starea respectivă este legată strâns de dezvoltarea atitudinilor extremiste şi a radicalizării comportamentului politic^[13].

Aşa cum am arătat, stările mentale specifice atitudinilor politice extremiste pot fi caracterizate prin dominanţa emoţiilor negative cum sunt ura, furia, frustrarea sau umilirea. Din perspectiva neuropsihologiei, corelatele neurale ale acestor stări mentale pot fi descrise prin dinamica reţelelor neuronale din zona cortexului prefrontal şi a sistemului limbic^[14]. Această dinamică, ce caracterizează interacţiunea unei formaţiuni a creierului implicată în răspunsul la stimuli afectogeni – amigdala, cu cortexul prefrontal (structură a creierului implicată în cogniţie, procese decizionale şi control raţional), este specifică controlului cognitiv, emoţional, fiziologic şi comportamental, caracteristice atitudinilor extremiste.

Unii autori au propus modelarea formală a extremismului, comportamentului radical care integrează emoţiile, cogniţia, fiziologia şi comportamentul, având la bază interconectivitatea anatomică a amigdalei cu circuitele neuronale prefrontale, ca fundament neural al corelaţiei dintre cogniţie şi emoţie^[15].

EMOŢIA – MIJLOC DE MODULARE A COMPORTAMENTULUI DE GRUP

Observând că emoţiile negative de tipul ură, furie, frustrare sau umilire sunt cele ce determină acţiunile extremiste, intolerante, se pot propune mai multe metode de a controla, modula, influenţa comportamentul unui individ, al unui grup sau al unei mulţimi. Dacă considerăm că emoţiile unui grup ţintă pot fi controlate atât pe cale conştientă, cât şi inconştient, subliminal, atunci putem defini cel puţin două metode de control.

Una este derivată dintr-o tehnică psihoterapeutică, ce implică utilizarea realităţii virtuale în scopul stimulării sistemului limbic, a „creierului emoţional”, folosind stimuli multimedia de diverse tipuri^[16], cum ar fi clipuri video din viaţa reală, imagini statice cu conţinut afectogen, sunete, povestiri cu conţinut emoţional, etc. Aceste stimulări controlate ale creierului emoţional sunt gestionate de un sistem adaptiv, ce include bucle de feedback pentru întărirea unui anumit comportament emoţional, în esenţă pozitiv. Trecerea de la o tehnică ce se adresează individului, la una care interesează modularea comportamentului de grup se bazează pe analogia „creier emoţional” individual – „creier emoţional” al grupului, desemnând similitudinea comportamentului emoţional, al răspunsului emoţional cvasi-identic la aceiaşi stimuli. Această afirmaţie are o validitate restrânsă, dar suficient de semnificativă în cadrul unui grup constituit, astfel încât influenţarea membrilor grupului să poată fi efectivă^[17]. Metoda descrisă a fost denumită EBSC – Emotionally Based Strategic Communications.

Cealaltă metodă foloseşte comunicarea la nivel subconştient, transpersonal, pentru a induce schimbări, modulări ale comportamentului unui grup ţintă. Acest tip de comunicare a stat la baza conceptului de Influenţă Psihoinformaţională Distală (IPsiD)^[18], definind o metodă de modulare a comportamentului ce utilizează tot emoţia ca vector al schimbării.

EBSC – COMUNICAREA STRATEGICĂ BAZATĂ PE EMOŢII

Modelul teoretic include noţiunea de „hartă a emoţiilor dominante” ce caracterizează un grup sau o mulţime, la un moment dat, din punct de vedere al comportamentului emoţional.

Fig. nr. 1 Harta emoţiilor dominante ce caracterizează un grup cu comportament extremist. Sursa: Ćosić et al, 2012, p. 644

Ridicarea acestei hărţi nu este un demers simplu, acţiunea implicând metode ale statisticii sociale prin intermediul cărora se poate descrie comportamentul emoţional dominant. Harta oferă informaţii despre numărul de indivizi aparţinând unui grup care experimentează un comportament emoţional identic, la un moment dat.

Pe această hartă ipotetică se observă că grupul este cantonat (CoG din figura 1, defineşte centrul de greutate al emoţiilor dominante) în regiunea emoţiilor negative, de tipul furie, umilinţă, teamă, emoţii generatoare de comportament agresiv, extremist.

Metoda de modulare EBSC presupune transformarea acestei hărţi iniţiale a emoţiilor negative, într-o hartă dominată de comportament emoţional pozitiv (figura 2).

Tehnicile folosite sunt legate de stimularea „creierului emoţional”^[19] al unui grup, printr-o strategie de comunicare specifică, cu scopul modificării, modulării percepţiilor, atitudinilor şi comportamentului grupului ţintă. În cadrul strategiei NATO, componenta „operaţii psihologice” a comunicării strategice este definită ca „activităţi psihologice planificate care utilizează metode de comunicare şi alte mijloace directe pentru a influenţa percepţiile, atitudinile şi comportamentul indivizilor în scopul atingerii obiectivelor politice şi militare”^[20]. Setul de tehnici foloseşte stimuli multimedia de diverse tipuri, cum ar fi clipuri video din viaţa reală, imagini statice cu conţinut afectogen, sunete, povestiri cu conţinut emoţional, etc. De altfel, în media vizuală, observăm tot mai des reclamele în care sunt folosiţi copiii în context emoţional pozitiv, poveşti frumoase făcând apel la copilăria fiecăruia, imagini de calitate artistică ridicată, toate urmate de propunerea unui produs care aparent nu are legătură cu contextul creat.

Fig. nr. 2 Metoda EBSC de transformare a stărilor emoţionale. Sursa: Ćosić et al, 2012, p. 645

Grupul ţintă este, de obicei, un grup relativ omogen din punct de vedere al comportamentului emoţional, căruia i se transmite un mesaj cu conţinut emoţional relevant pentru grup şi pentru scopul urmărit, prin intermediul mediilor de comunicare disponibile, radio, TV, internet, mijloace wireless. Presupunerea că grupul este relativ omogen din punct de vedere al comportamentului emoţional se bazează pe omogenitatea socială şi culturală, care poate genera un comportament relativ identic (membrii grupului au aceeaşi hartă a emoţiilor dominante) ca răspuns la situaţiile şi evenimentele relevante pentru grupul ţintă. În acelaşi timp, membrii grupului nu sunt elemente pasive, relaţiile lor interindividuale pot schimba atitudini, stiluri de luare a deciziilor, norme şi stări afective preponderente existente în grup. Atâta timp cât cel puţin un membru al grupului nu este în consens cu ceilalţi membri, este mai uşor pentru componenţii grupului să părăsească sau să renege grupul^[21]. Astfel de indivizi sunt cei care determină schimbări în atitudinea prestabilită a grupului, modelul comportamental al acestuia, fiind numiţi agenţi ai schimbării^[22]. Ei sunt ţinta principală a procesului de influenţare, asupra lor sunt îndreptate toate procedurile de modulare a dinamicii comportamentale. Identificarea lor este un prim pas în procesul de preluare a controlului unui grup sau mulţimi. Următorii paşi se referă la realizarea unor profile psihoemoţionale (hărţi ale emoţiilor dominante) a agenţilor schimbării, cât mai exacte pentru creşterea eficienţei, în scopul aducerii lor în zona dorită a comportamentului psihosocial, în zona aşa-numitelor „puncte critice”^[23] ale procesului de schimbare a stării psihoemoţionale, mai întâi în plan individual. Prin acţiunea la nivelul grupului a acestor agenţi ai schimbării, acţiune indusă de metodele de influenţare adecvate scopului, se vor crea alte „puncte critice” (de data aceasta la nivelul grupului) în care se poate acţiona specific pentru mărirea dinamicii schimbării. Procesul de schimbare este unul îndelungat, cu mai multe puncte critice, fiind necesar să se asigure asumarea de către grup a noilor atitudini, ducând, în final, la un comportament al grupului care să apară ca emanând chiar de la membrii săi. Aici s-a arătat modalitatea în care se poate transforma atitudinea, comportamentul unui grup, caracterizat de o hartă a emoţiilor dominante negative, într-unul caracterizat de o hartă a emoţiilor dominante pozitive. Reciproca este valabilă, metodologia fiind aceeaşi.

MODULAREA COMPORTAMENTULUI DE GRUP:
MESAJUL MANIPULATOR

Transmiterea mesajului modulator în situaţia nevoii de a controla comportamentul social, cu trimitere directă la acţiunile teroriste ale ISI, a căpătat un nivel ridicat al rafinamentului, având o structură specifică unei acţiuni complexe, cu rădăcini evidente din domeniul intelligence-ului. Mesajul ISI a fost deplasat către o formă explicită şi în acelaşi timp ilustrativă de teroare folosind exacerbarea violenţei. Nu de mult timp, mesajul a fost amplificat intenţionat prin difuzarea unor video-clipuri de o violenţă extremă, care înfăţişează execuţii prin împuşcarea în cap, tăierea capului sau arderea de viu într-o cuşcă. Aceste mesaje sunt foarte penetrante în mediul virtual, satisfăcând o nevoie atavică de senzaţional, sânge şi dispreţ faţă de valorile umanităţii. Prin reluarea cu încetinitorul a imaginilor ce descriu descărcarea armei în capul victimei, prezentarea obsesivă a detaliilor vizuale ale rănilor, se intenţionează realizarea unor ancore emoţionale la nivelul mentalului privitorului. Este promovat conceptul lipsei de alternativă în afara luptei armate (fără utilizarea termenului de violenţă), care ar fi ultima soluţie a celui „slab, sărac şi neajutorat” prin care poate rezista în faţa celui „puternic, bogat şi plin de resurse”. Mesajul accentuează intenţia duşmanului (societatea occidentală şi cea nord-americană) de a restrânge libertăţile fundamentale, cu rezonanţă simbolic-cognitivă specifică societăţii occidentale, cum ar fi libertatea de expresie, de mişcare.

În acelaşi timp, în vederea influenţării şi sensibilizării unor noi adepţi, este transmis, în reţelele de socializare, un mesaj distorsionat, care promovează intenţia falsă a ISI de a rezolva conflictele pe cale paşnică, prin negocieri, dacă sunt acceptate soluţiile politice ale acestei organizaţii-stat.

„Mesajul ISI conţine construcţii lingvistice agresive, brutale şi expresive întrucât trebuie să atace, de o manieră negativă, registrul emoţiilor primare, respectiv sentimentul de apartenenţă a individului la o religie ca precondiţie de stabilizare morală şi psihică umană. În acest sens, comunicarea difuzează un semnal de alarmă privind apărarea valorilor religioase de apartenenţă, aflate în pericol de dispariţie din cauza acţiunilor duşmanilor”^[24].

Un alt tip de mesaj pentru influenţarea comportamentului de grup, în ce priveşte procesul de luare a deciziilor, este cel prin care se foloseşte calea subliminală de transmitere prin diferite tehnici. Unele dintre acestea sunt deosebit de simple, în timp ce altele folosesc tehnologii sofisticate. Cele mai simple sunt cele legate de limbajul non-verbal care se referă la identificarea şi procesarea imaginilor care conţin date despre expresii şi atitudini care exprimă o stare afectivă, sau la caracteristicile unui produs, acţiuni, etc. „Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit în proporţie de 55% nonverbal, 38% paraverbal şi doar 7% verbal, astfel, un mesaj verbal neînsoţit de componenta nonverbală şi paraverbală va fi mai greu de decodificat”^[25].

Astfel, într-un studiu^[26], care a urmărit să arate cum poate fi influenţat procesul de luare a deciziilor, 483 de subiecţi au fost supuşi unui proces de influenţare subliminală. Procedura a constat în afişarea unor forme geometrice simple (de exemplu triunghi) în locuri discrete aflate în sediul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Bucureşti, la înălţimea normală a privirii, astfel încât să poată fi uşor văzute. Din cei 483 de subiecţi participanţi, 240 au constituit grupul de control, care nu a fost expus influenţării, iar 243 au constituit grupul experimental. Scopul experimentului era, ca prin acţiunea de manipulare, să se influenţeze subiecţii, astfel încât să aleagă forma geometrică dorită de experimentator – triunghiul. În timpul expunerii lucrării în cadrul unei sesiuni de comunicări, autorul a folosit şi alte modalităţi de influenţare cum ar fi: accentuarea cuvintelor legate de forma geometrică afişată, gesturi care sugerau forma respectivă, mesaje verbale care să determine subiecţii să nu aleagă alte forme geometrice de tipul „cine alege pătratul poate că face o asociere cu nivelul său intelectual (cap pătrat)”. Subiecţii au avut de ales să deseneze numai una dintre figurile triunghi, pătrat, cerc, stea. Rezultatul experimentului a indicat că 142 dintre subiecţii supuşi influenţării au ales triunghiul, faţă de numai 82 dintre subiecţii ce au aparţinut grupului de control, diferenţă foarte semnificativă statistic, pragul semnificaţiei statistice fiind p=0,002, cu alte cuvinte rezultatul obţinut ar putea să se datoreze altor cauze decât manipulării numai în două cazuri dintr-o mie. Acest experiment, poate simplu, arată că, folosind mijloace minimale într-o manieră coerentă, se poate altera procesul decizional, atât la nivel individual, cât şi la nivelul unui grup sau mulţime.

INFLUENŢA PSIHOINFORMAŢIONALĂ DISTALĂ (IPsiD)

Există şi un alt nivel al modulării comportamentului, mult mai subtil, cel al relaţionării între două sau mai multe persoane, izolate spaţial şi senzorial, prin mecanismul influenţării psihoinformaţionale distale (IPsiD)^[27].

„În condiţiile în care sistemul fiinţă umană este un sistem deschis ce admite schimburi substanţiale, radiante şi informaţional-energetice cu mediul extern, acţiunea de comunicare, de transmitere de informaţii poate fi extinsă la nivel subliminal, caz în care inductorul şi receptorul se află în afara domeniului de interacţiune senzorială. Influenţa psihoinformaţională distală este un concept holistic ce se bazează pe faptul că, în anumite condiţii, mintea poate trece la un nivel superior de înţelegere, iar conştiinţa la o sferă mai extinsă de cuprindere ce permite comunicarea şi influenţarea la distanţă fără suport material”^[28].

În cadrul cercetărilor doctorale pe care le-am efectuat, evidenţierea experimentală a conexiunii dintre activităţile cerebrale a mai multor subiecţi s-a realizat cu ajutorul unor echipamente EEG (elecroencefalograf) wireless. Subiecţii supuşi unei influenţări emoţionale (numiţi inductori) au reuşit, printr-un mecanism neelucidat până în prezent, să transmită unor subiecţi pasivi (numiţi receptori, aflaţi într-o stare de relaxare mentală), ceva din starea lor emoţională, obiectivat prin creşterea stării de coerenţă a aceloraşi reţele neuronale corespunzătoare perechii inductor-receptor. Evidenţierea funcţiei coerenţă^[29] a fost folosită ca estimator al legăturii dintre două sisteme cerebrale izolate atât senzorial, cât şi spaţial.

Fig. nr. 3. Amplitudinea coerenţei undelor cerebrale (intervalul 0,25-0,50) pentru sesiunea experimentală în care inductorii au fost subiecţi antrenaţi 14 conexiuni cu receptorii). Sursa: Manolea A., 2015, p. 165

În figura nr. 3 este reprezentată amplitudinea coerenţei semnalelor cerebrale a 15 subiecţi (pe reprezentarea grafică a scalpului, subiecţii sunt marcaţi cu puncte numerotate, iar conexiunile cerebrale dintre aceştia sunt liniile colorate diferit conform intensităţii legăturii cerebrale) participanţi la o sesiune experimentală de tipul opt inductori şi şapte receptori. În acest caz doar inductorii au beneficiat de un program specific de antrenament pentru activarea potenţelor proprii.

Domeniul de frecvenţe înregistrat a fost din gama teta (4-7,5Hz) al undelor cerebrale. Acesta este domeniul de frecvenţe ce caracterizează activitatea subconştientului, domeniul percepţiilor subliminale, achiziţionarea, prelucrarea şi memorarea de noi informaţii (Manolea, 2015 apud Klimesch, 1996, pp. 1235-1240).

La nivelul obişnuit al activităţii cerebrale a unui individ, se consideră că există un procent mare al reţelelor neuronale care se conectează în scopul realizării unor activităţi complexe. Acesta este un nou aspect al dinamicii activităţii cerebrale, cel al conectivităţii funcţionale^[30], nivel la care se conectează temporar foarte multe reţele neuronale, asigurând astfel marea flexibilitate a funcţionării creierului. Analog cu aceste procese complexe, caracterizate de o funcţionare tipică dinamicii sistemelor neliniare care implică şi teoria haosului^[31], putem considera că există o conexiune la nivelul activităţii cerebrale care apare între diferiţi subiecţi supuşi unui stres emoţional.

Ilya Prigogine, chimist şi fizician de origine rusă, câştigător al premiului Nobel pentru teoria sistemelor departe de echilibru, susţine că sistemele naturale sunt sisteme cu comportament neliniar, disipative, aflate departe de echilibru, funcţionalitatea lor fiind supusă teoriei haosului. Această teorie afirmă că evoluţia (schimbarea stării) unui sistem complex se poate manifesta şi ca urmare a unor schimbări nesemnificative a valorilor parametrilor ce îl caracterizează, a coincidenţelor anumitor stări, atunci când poate avea loc crearea spontană a unei noi ordini, calitativ diferită de cele anterioare prin minimul producţiei de entropie^[32].

Pentru a releva ideea de bază a teoriei haosului, aceea că orice sistem dinamic este caracterizat de un fenomen fundamental de instabilitate, numit „sensibilitate la condiţiile iniţiale”, metafora „bătăii din aripi a fluturelui”^[33] a devenit emblematică. Sensibilitatea la condiţiile iniţiale determină imposibilitatea de a face predicţii pe termen lung, fiind motorul schimbării stărilor oricărui sistem. Aceste schimbări ale ordinii apar în anumite puncte critice ale evoluţiei sistemului, numite puncte de bifurcaţie^[34]. În figura 4 se observă cum, după punctul de bifurcaţie, sistemul poate avea un comportament haotic, oscilând între cele trei stări, A, B, C. Cu alte cuvinte, dacă dorim să facem o schimbare (o modulare) în comportamentul unei persoane sau a unui grup de persoane, este nevoie să aducem subiecţii într-un punct critic, astfel încât să se poată manifesta o nouă ordine în cadrul grupului. O nouă stare de aparent echilibru, odată atinsă, nu poate fi prelungită la infinit, pentru că este posibil să intervină situaţii noi, poate nu atât de semnificative, astfel încât nici nu pot fi conştientizate, dar care vor conduce la un alt echilibru. De aceea, rapiditatea luării deciziilor şi a executării acţiunilor este determinantă în controlul unor situaţii cu dinamică semnificativ crescută.

Fig. nr. 4 Evoluţia unui sistem complex, punct critic – punct de bifurcaţie. Sursa: Manolea D.E. şi Manolea A., 1997, p. 221

În condiţiile în care fenomenul de Influenţare Psihoinformaţională Distală (IPsiD) este demonstrat, putem afirma că: „Influenţa psihoinforma-ţională distală este o armă ofensiv-defensivă ce se manifestă fără suport material şi acţionează subliminal, transcendent, în operaţiuni de cunoaştere, influenţare, dominare şi control al adversarului, atât pe plan psihoemoţional, cât şi somatic”^[35].

IPsiD să fie folosită pentru a realiza operaţiuni specifice după următorul algoritm: prin metodologia caracteristică Influenţării Psihoinformaţionale Distale se acţionează asupra conflictelor intrapsihice ale subiecţilor ţintă, iar rezultatul va fi dezvoltarea la aceştia a unui dezechilibru emoţional paroxistic ce determină manifestări atitudinale, cognitive, comportamentale şi somatice incompatibile cu statutul lor momentan (fig. nr. 5). Acţionând cu personal specializat în operaţiuni de Influenţare Psihoinformaţională Distală este posibilă modularea comportamentului de grup.

Fig. nr. 5 Schema bloc a mecanismului de funcţionare al Influenţei Psihoinformaţionale Distale (IPsiD). Sursa: Manolea A., 2015, p. 71 

CONCLUZII

Controlul social prin modularea comportamentului are câteva caracteristici cum ar fi: necunoaşterea de către victimă a planului acţional (deşi unele părţi ale acestuia pot fi vizibile), secretul şi anonimitatea manipulatorului (dacă este deconspirat acesta neagă implicarea), victima nu poate recunoaşte şi nici evita acţiunile manipulatorii, iar dacă o face, costurile implicate sunt prea mari pentru a putea reacţiona sau respinge acţiunea modulatoare.

Metodele de influenţare a dinamicii comportamentului de grup prezentate sunt utilizabile în contexte diferite. Există mai multe trepte la care se poate face acţiunea modulatoare a comportamentului, una mai directă – influenţarea psihoinformaţională proximală, iar cealaltă mai subtilă – influenţarea psihoinformaţională distală. Punctul comun al acestora este folosirea emoţiilor ca mijloc de inducere a schimbării modelului comportamental al indivizilor, având ca suport fizic procesul de neuroplasticitate, ce desemnează modificarea conexiunilor reţelelor neuronale ca răspuns la aceiaşi stimuli. Mecanismele de acţiune la nivel cerebral ale ambelor metode sunt guvernate de teoria haosului, care implică aducerea grupului de persoane al cărui comportament se doreşte a fi modulat într-un punct considerat critic, de bifurcaţie a comportamentului. Această acţiune permite ca printr-o manevră relativ nesemnificativă, care să acţioneze la nivelul inconştientului, grupul respectiv să fie adus sub controlul autorităţii^[36].

Cu ajutorul unei abordări interdisciplinare, care a inclus comunicaţiile strategice, neuroştiinţa, psihologia şi ştiinţe politice, psihocibernetica, precum şi „geopolitica emoţiilor”, am propus două metode de influenţare a dinamicii comportamentului de grup, ca pârghii potenţiale pentru menţinerea stabilităţii politice şi a mediului de securitate socială, ameninţate de atitudini politice extreme şi de radicalizare intensă. Prevenirea şi reducerea emoţiilor negative pot uşura tensiunile sociale în mediile polarizate politic, fragmentate cultural, sau în mediile sociale puternic stratificate economic.

Bibliografie

1. *** NATO, NATO strategic communications policy, 2009, pp. 1-3.
2. Cacioppo, J.T., & Gardner, W.L., Emotion. Annual Review of Psychology, 50, 1999, pp. 191-214.
3. Capelos, T., & Van Troost, D., Reason, passion and Islam: The impact of anger and fear on political tolerance. Paper presented to the International Society of Political Psychology. Portland, 2007.
4. Ćosić, K., S., Popović, I., Kostović, M.A., Judaš, Srbljinović, M. Vukšić, Extreme Political Attitudes and Emotionally Based Strategic Communications (EBSC), Journal of US-China Public Administration, ISSN 1548-6591, Vol. 9, No. 6, 2012, pp. 637-653.
5. Dugan, C.D., Computingul afectiv – componentă a web 3.0, în Proceedings. The International Conference STRATEGII XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2015, pp. 245-250.
6. Ellickson, R.C., The evolution of social norms: A perspective from the legal academy. In M. Hechter and K.D. Opp (Eds.), Social Norms, London: SAGE, 2001, pp. 35-75.
7. Goleman, Daniel, Inteligenţa socială-noua ştiinţă a relaţiilor umane, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007.
8. Gladwell, M., The tipping point: How little things can make a big difference. New York: Little Brown, 2000.
9. Halperin, E., Emotional barriers to peace: Emotions and public opinion of Jewish Israelis about the peace process in the Middle East. Peace and Conflict: Journal of Peace Psychology, 17, 2011, pp. 22-45.
10. Halperin, E., Canetti-Nissim, D., & Hirsch-Hoefler, S., The central role of group-based hatred as an emotional antecedent of political intolerance: Evidence from Israel. Political Psychology, 30, 2009, pp. 93-123.
11. Fulea, D.C., Mircea, C., Corbu, M.C., Comunicarea terorii în spaţiul virtual. Proceedings. The International Conference STRATEGII XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2015, pp. 226-234.
12. Klimesch, W., Doppelmayr, M., Russegger, H., Pachinger, T., Theta band power in the human scalp EEG and the encoding of new informatio. NeuroReport 1996b; 7, 1996.
13. King, C.C., Fractal and Chaotic Dynamics in Nervous Systems. Progress in Neurobiology vol. 36, 1991, pp. 279-308.
14. Lindner, E., Emotion and conflict: How human rights can dignify emotion and help us wage good conflict. Westport: Praeger, 2009.
15. Lorenz, E.N., The essence of chaos, University of Washington Press, 1993.
16. Manolea, Aliodor, Evolution, recovery, preservation and enhancement of human performance of a charismatic leader, în Social research and policy conference, Oradea, May 28-29, 2010, University of Oradea, Faculty of Social Humanistic Studies, Publ. By University of Oradea Publishing House.
17. Manolea, Aliodor, Modularea comportamentului de grup prin influenţa psihoinfor-maţională distală, în Proceedings. Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică. Ediţia a II-a / 28-29 mai 2015, vol. 2, ISBN 978-606-28-0244-8, Bucureşti, Editura Universitară, 2015, pp. 205-210.
18. Manolea, Aliodor, Acţiunea beligenă şi influenţarea psihoinformaţională distală, Teza de doctorat, UNAp „Carol I”, Bucureşti, Şcoala Doctorală în domeniul Ştiinţe Militare, 2015.
19. Manolea, Aliodor, Condiţionarea psihosomatică. Psihodiagnoză şi intervenţie psihoterapeutică folosind stările modificate de conştiinţă, Universitatea Bucureşti, Şcoala doctorală de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul Psihologie, Teza de doctorat, 2012.
20. Manolea, Aliodor, The cibernetics’subtle energy of the human being. Fundaments of the neutral theory referring to the living beings’ system. Doctoral Thesis, Medicines Complementaires, The Open University for the Complementary Medicines, Colombo, SriLanka, 2000, pp. 2-9.
21. Manolea, Aliodor, Acţiunile de intelligence în Transcendent Warfare (Războiul Transpersonal), GeoPolitica, Anul XII nr. 58 (4/2014), Ed. Top Forum, Bucureşti, 2014, pp. 78-84.
22. Manolea, Aliodor, Brain to brain connectivity during Distal Psycho-informational Influence sessions, between spatially and sensory isolated subjects, Procedia – Social and Behavioral Sciences, ELSEVIER, ISSN: 1877-0428, 2015.
23. Manolea, Aliodor, Fundamente epistemice, metodologice şi acţionale privind investigarea experimentală a influenţei psihoinformaţionale distale în acţiunea de intelligence, Provocări şi strategii în ordinea şi siguranţa publică, coordonatori Mihai Bădescu, Veronica Stoica, Editura Universitară, 2014, pp. 493-499.
24. Manolea, Aliodor, Fundamente epistemice ale influenţei psihoinformaţionale distale, Epistemic foundations of the distal psycho informational influence, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, nr. 1, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2013, pp. 372-382.
25. Manolea, Aliodor, Highlighting Intra-psychic Conflicts Using Altered States of Consciousness (ASC), Procedia – Social and Behavioral Sciences, Volume 78, ELSEVIER, ISSN: 1877-0428, 2013, pp. 733-737.
26. Manolea, Aliodor, The possible war of the future: transcendent warfare, Proceedings. The 9th International Conference Strategies XXI, ‘Technologies – Military Applications, Simulations and Resources’, Volume 1, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2013, pp. 363-367.
27. Manolea, Aliodor, Quantum Reality – a possible functional mechanism of distant psycho-informational influence, Proceedings. The 9th International Conference Strategies XXI,‘Technologies – Military Applications, Simulations and Resources’, Volume 1, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2013, pp. 359-362.
28. Manolea, Aliodor, Considerations on distant psycho-informational influence in warfare, Proceedings. 2013-04. Strategic changes in security and international relations in the early 21st century, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2013, pp. 577-584.
29. Manolea, Aliodor, Items required to elaborate experiments on distal psycho-informational influence, Proceedings. 2013-04. Strategic changes in security and international relations in the early 21st century, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2013, pp. 585-592.
30. Manolea, A., Chraif, M., Sebastian, V., Ciolacu, M.V., The subliminal influence of the form’s quantum effect on youngsters’ perception and choice of geometrical forms, în Procedia – Social and Behavioral Sciences, Volume 78, ELSEVIER, 2012, pp. 791-795.
31. Manolea, Doina-Elena, Manolea, Aliodor, Influenţa distală – teoria şi practica vindecării la distanţă, ed. Aldomar Extrasenzorial, Bucureşti, 1997.
32. Prigogine, I., Stengers, I., Order aut of Chaos, Bantam, New York, 1984, pp. 141 – 149.
33. Reddy Pynchon, M., Borum, R., Assessing threats of targeted group violence: Contributions from social psychology, Behavioral Sciences and the Law, 17, 1999, pp. 339-355.
34. Salzman, C.D., & Fusi, S., Emotion, cognition, and mental state representation in amygdale and prefrontal cortex. Annual Review of Neuroscience, 33, 2010, pp. 173-202.

 [1] Părţi ale acestui articol au fost publicate integral în Proceedings, Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică, Ediţia a II-a / 28-29 mai 2015, vol. 2, ISBN 978-606-28-0244-8, Bucureşti, Editura Universitară, 2015, pp. 205-210.

[2] M. Coxall, Human manipulation-A Handbook, Malcolm Coxall-Cornelio Books, Spain, 2013, pp. 3-25.

[3] T.A. Van Dijk, Discourse and manipulation, Discourse and Society 17 (2), 2006, p. 360.

[4] Ibidem.

[5] L. Saussure, P. Schulz, Introduction. Manipulation and Ideologies in the Twentieth Century: Discourse, Language and Mind, Amsterdam: John Benjamins, 2005, p. 9.

[6] Ibidem, p. 131.

[7] J. T. Cacioppo, W. L. Gardner, Emotion. Annual Review of Psychology, 50, 1999, pp. 191-214.

[8] E. Halperin, D. Canetti-Nissim, S. Hirsch-Hoefler, The central role of group-based hatred as an emotional antecedent of political intolerance: Evidence from Israel. Political Psychology, 30, 2009, pp. 93-123.

[9] E. Halperin, K. Sharvit, J. J. Gross, Emotion and emotion regulation in intergroup conflict: An appraisal-basedframework. In D. Bar-Tal (Ed.), Intergroup Conflicts and Their Resolution: Social Psychological Perspective, New York: Psychology Press, 2011, pp. 83-103.

[10] T. Capelos, D. Van Troost, Reason, passion and Islam: The impact of anger and fear on political tolerance. Paper presented to the International Society of Political Psychology, Portland, 2007.

[11] M. Gladwell, The tipping point: How little things can make a big difference. New York: Little Brown, 2000.

[12] E. Halperin, D. Canetti-Nissim, S. Hirsch-Hoefler, The central role of group-based hatred as an emotional antecedentof political intolerance: Evidence from Israel, Political Psychology, 30, 2009, pp. 93-123.

[13] E. Lindner, Emotion and conflict: How human rights can dignify emotion and help us wage good conflict. Westport: Praeger, 2009, p. 84.

[14] Salzman, C. D., & Fusi, S. Emotion, cognition, and mental state representation in amygdala and prefrontal cortex. Annual Review of Neuroscience, 33, 2010, pp. 173-202.

[15] K. Ćosić, Popović, S., Kostović, I., & Judaš, M. A. Srbljinović, M. Vukšić, Extreme Political Attitudes and Emotionally Based Strategic Communications (EBSC), Journal of US-China Public Administration, ISSN 1548-6591, 2012, Vol. 9, No. 6, pp. 637-653.

[16] Ibidem, p. 646.

[17] Ibidem, p. 647.

[18] A. Manolea, Acţiunea beligenă şi influenţarea psihoinformaţională distală, Teza de doctorat, UNAp „Carol I”, Bucureşti, Şcoala Doctorală în domeniul Ştiinţe Militare, 2015, pp. 165-170.

[19] Concept ipotetic, desemnând comportamentul emoţional specific unui grup constituit.

[20] NATO, NATO strategic communications policy, 2009, pp. 1-3.

[21] M.P. Reddy, R. Borum, Assessing threats of targeted group violence: Contributions from social psychology, Behavioral Sciences and the Law, 17, 1999, pp. 339-355.

[22] R. C. Ellickson, The evolution of social norms: A perspective from the legal academy. In M. Hechter and K. D. Opp (Eds.), Social Norms, London: SAGE, 2001, pp. 35-75.

[23] În teoria sistemelor se mai numesc şi puncte de bifurcaţie.

[24] D.C. Fulea, C. Mircea, M.C. Corbu, Comunicarea terorii în spaţiul virtual, în Proceedings. The International Conference STRATEGII XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2015, p. 230.

[25] C.D. Dugan, Computingul afectiv – componentă a web 3.0, în Proceedings. The International Conference STRATEGII XXI: Complexitatea şi dinamismul mediului de securitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2015, p. 245.

[26] A. Manolea, M. Chraif, V. Sebastian, M.V. Ciolacu, The subliminal influence of the form’s quantum effect on youngsters’ perception and choice of geometrical forms, în Procedia – Social and Behavioral Sciences, Volume 78, ELSEVIER, 2012, pp. 791-795.

[27] A. Manolea, Brain to brain connectivity during Distal Psycho-informational Influence sessions, between spatially and sensory isolated subjects, Procedia – Social and Behavioral Sciences, reference: SBSPRO22870, PII: S1877-0428(15)01840-6, DOI: 10.1016/j.sbspro. 2015.03.04.

[28] A. Manolea, Fundamente epistemice ale influenţei psihoinformaţionale distale, Buletinul UNAP nr.1/2013, pp. 378-382.

[29] În fizică, undele coerente sunt undele între care există relaţii constante în timp (diferenţa de fază, amplitudinea). Pentru a arăta gradul de coerenţă a două semnale se foloseşte funcţia matematică complexă denumită coerenţă. În experimentul prezentat, coerenţa se referă la undele cerebrale aferente aceloraşi reţele neuronale, ce au fost monitorizate prin intermediul electroencefalografului, atât la subiectul inductor, cât şi la cel receptor.

[30] K. J. Blinowska, Review of the methods of determination of directed connectivity from multichannel data. Medical & Biological Engineering & Computing 49 (5): 2011, p. 521.

[31] C.C.King, Fractal and Chaotic Dynamics in Nervous Systems. Progress in Neurobiology vol. 36, 1991, pp. 279-308.

[32] Aici, entropia descrie gradul de dezordine al unui sistem fizic.

[33] E. N.Lorenz, The essence of chaos, University of Washington Press, 1993, p. 179.

[34] I. Prigogine, I. Stengers, Order aut of Chaos, Bantam, New York, 1984, pp. 141-149.

[35] A. Manolea, Acţiunea beligenă şi influenţarea psihoinformaţională distală, Teza de doctorat, UNAp „Carol I”, Bucureşti, Şcoala Doctorală în domeniul Ştiinţe Militare, 2015, p. 65.

[36] Idem, Modularea comportamentului de grup prin influenţa psihoinformatională distală, în Proceedings. Provocări şi Strategii în Ordinea şi Siguranţa Publică. Ediţia a II-a / 28-29 mai 2015, vol. 2, ISBN 978-606-28-0244-8, Bucureşti, Editura Universitară, 2015, pp. 205-210.