Mrd. Aurel LAZĂR^*

Abstract. La o primă vedere, informaţiile obţinute din surse deschise nu par a fi la fel de relevante ca alte tipuri de informaţii obţinute prin mijloace speciale. Faptul că orice entitate poate avea acces la informaţii deschise nu însemnă că acestea sunt mai puţin relevante. Procesul de Intelligence este complex, axându-se pe cât mai multe variabile. Atenţia acordată OSINT a crescut exponenţial de-a lungul istoriei, în parte datorită avansului tehnologic, dar şi datorită faptului că o bună gestionare a acestui tip de informaţie a scos în evidenţă o serie de elemente ce aveau să schimbe fundamental activitatea serviciilor de informaţii. Transformarea OSINT în capabilitate constituie faza cea mai importantă, aceasta realizându-se printr-o serie de mijloace specifice. Tehnica joacă un rol esenţial; fiind vorba de un volum mare de informaţii, izolarea informaţiilor relevante reprezintă esenţa procesului. Această acţiune este doar o fază a procesului de analiză, informaţia obţinută din surse deschise, odată filtrată şi izolată, este coroborată cu alte informaţii relevante obţinute prin alte mijloace. În definitiv, înglobarea informaţiilor obţinute din surse deschise în procesul de intelligence face ca produsul final să fie mult mai precis şi relevant, iar acţiunile viitoare ale solicitantului să fie lipsite de erori.

INTRODUCERE

Informaţiile din surse deschise (OSINT) cuprind o gamă variată de informaţii şi surse de informaţii ce în general sunt disponibile publicului larg. Această categorie cuprinde informaţii obţinute din media (radio, televiziune, publicaţii, etc.), rapoarte profesionale şi academice (lucrări ştiinţifice, conferinţe, asocieri profesionale, etc.) şi informaţii oficiale (rapoarte guvernamentale, audieri, discursuri, date demografice, etc.). Modelul american ne arată că, spre deosebire de alte surse de informaţii (cum ar fi HUMINT, SIGINT, IMINT, etc.)^[1], în cazul OSINT nu s-a recurs din start la o agenţie specializată responsabilă de colectarea acestui tip informaţii, acestea fiind colectate de întreaga comunitate de informaţii americană. Informaţiile din surse deschise sunt valorizate datorită gradului ridicat de accesibilitate şi a volumului acestora. În privinţa valorii şi utilităţii acestora nu există dubii, însă filtrarea şi sinteza acestora este imperios necesară.^[2]

Conform manualului NATO, OSINT reprezintă informaţii neclasificate ce au fost în mod deliberat descoperite, izolate, distilate şi diseminate unui grup ţintă cu scopul de a se adresa unei anumite probleme. OSINT constituie o bază solidă pentru alte dimensiuni ale procesului de intelligence. Când sunt aplicate într-o manieră sistematică, sintezele provenite din OSINT pot reduce cererea de informaţii clasificate, datorită faptului că limitează nevoia de informaţii suplimentare doar la acel tip de informaţii ce nu pot fi obţinute din surse deschise.^[3] „OSINT nu sunt un substitut pentru sateliţi, spioni sau pentru existentele capabilităţi organice civile şi militare. Sunt, oricum, un fundament, un foarte puternic fundament, pentru planificarea şi executarea diferitelor operaţiuni ale coaliţiei de la asistenţa umanitară la războiul total. OSINT oferă perspective strategice şi culturale; oferă informaţii operaţionale folositoare despre infrastructură şi poziţiile curente; oferă informaţii tactic vitale, comerciale, geospaţiale, ce nu pot fi regăsite în capabilităţile naţionale.^[4]

Pentru publicul larg, sursele deschise, la o primă vedere, nu constituie în mod obligatoriu un potenţial. Pentru serviciile de informaţii, însă, orice potenţială informaţie sau set de informaţii suplimentare poate constitui un avantaj suplimentar. Procesul de intelligence este o activitate complexă, ce include informaţii obţinute din surse diverse. Aceste informaţii coroborate şi analizate sistematic au ca finalitate un produs de intelligence. Avansul tehnologic a dus în mod automat la creşterea numărului de canale de comunicare şi implicit a volumului de date rulat în spaţiul public, astfel că informaţiile din surse deschise nu pot fi neglijate, mai mult decât atât, cu cât acestea sunt integrate mai eficient produsul de intelligence este superior.

EVOLUŢII

Spionajul este considerat a doua meserie ca vechime, comercianţii trimişi pe teren advers, şi nu doar aceştia, pe lângă activitatea de bază aveau rolul de a aduna informaţii despre inamic. În privinţa informaţiilor furnizate, se urmărea obţinerea de informaţii secrete în principal, însă orice tip de informaţie aparent neimportantă era luată în calcul. Cel de Al Doilea Război Mondial aduce o pleiadă de schimbări în ceea ce priveşte valorizarea informaţiilor, informaţiile din surse deschise fiind monitorizate îndeaproape. SUA a fost vârful de lance în acest sector, încă din anul 1940 Comisia Federală de Comunicaţii a avut în vedere monitorizarea comunicaţiilor, în special a înregistrărilor propagandistice ce pătrundeau pe teritoriul SUA, dar şi a presei străine. Un an mai târziu, în 1941 a fost creat în acest sens Serviciul de Monitorizare a Radiodifuziunilor Străine (Foreign Broadcast Monitoring Service), redenumit apoi Foreign Broadcast Information Service (FBIS). De la acest moment, OSINT li s-a acordat treptat tot mai multă atenţie. În perioada Războiului Rece, latura ideologică a conflictului a amplificat nevoia de informaţii pentru a exista un răspuns similar, astfel că, în 1967, informaţiile avute în atenţie nu se rezumau doar la transmisiuni radio, ci includeau mass-media străină, radio, televiziune, publicaţii.^[5]

Prăbuşirea URSS şi schimbările apărute pe scena internaţională au marcat semnificativ modul de raportare la sursele de informaţii. O nouă aşezare a relaţiilor de putere a atras după sine o nouă strategie. Un exemplu în acest sens îl reprezintă fondurile alocate de guvernul SUA pentru spionajul URSS-ului – în anul 1995 americanii alocau 15 procente din totalul fondurilor destinate spionajului, comparativ cu 60 de procente cu cincizeci de ani mai devreme. Această schimbare poate fi justificată de contracţia forţelor fostului inamic, însă volumul în creştere al informaţiilor obţinute din surse deschise a reprezentat unul dintre factorii care au dus la scăderea sumelor alocate activităţii clasice.^[6] Odată cu căderea comunismului, circulaţia şi volumul informaţiilor au crescut, astfel că gradul de accesibilitate a crescut la rândul său. Avansul tehnologic, intensificarea schimburilor economice internaţionale, dar şi globalizarea din ce în ce mai prezentă au condus şi continuă să conducă la creşterea volumului de informaţii prezente şi uşor accesibile din spaţiul public.

Atentatele teroriste din 11 septembrie au zguduit puternic comunitatea de informaţii din SUA, necesitatea unei reforme fiind subliniată de vulnerabilităţile existente. Concluziile Comisiei WMD^[7] din 2005 scot în evidenţă faptul că la nivelul comunităţii de informaţii americane nu există o entitate, un organism specializat, care să colecteze, proceseze şi să pună la dispoziţia analiştilor volumul imens de informaţii din surse deschise, ce sunt disponibile la nivel mondial.^[8] Toate aceste elemente sugerează faptul că valorizarea incompletă sau insuficientă a informaţiilor provenite din surse deschise poate crea breşe de securitate. Activitatea analiştilor se bazează de regulă pe studierea informaţiilor din mai multe surse, pentru ca apoi aceştia să facă comparaţiile şi analogiile necesare pentru a oferi un produs de intelligence cât mai folositor solicitantului. Neglijarea unor surse de informaţii, chiar nesemnificative sau mai puţin relevante, duce la analize incomplete şi în definitiv la posibile acţiuni greşite. Deşi OSINT în forma brută nu reprezintă în mod obligatoriu o capabilitate, modalităţile prin care se face colectarea şi procesarea acestui tip de informaţii constituie factorul cel mai important în vederea izolării acelor elemente cu adevărat semnificative.^[9]

După 11 septembrie în SUA se produc o serie de schimbări în planul serviciilor de informaţii, comunitatea de informaţii americană ajunge la concluzia că OSINT nu reprezintă un avantaj, ci, mai degrabă, o necesitate. La 1 noiembrie 2005, directorul comunităţii de informaţii americane^[10] şi directorul CIA anunţă crearea Open Source Center, „DNI Open Source Center reprezintă o iniţiativă strategică majoră şi totodată afirmarea angajamentului în privinţa valorizării informaţiilor din surse deschise.”^[11] OSC poate fi văzut ca o continuare a FBSI, însă funcţiile noului centru aveau să fie mai complexe şi mai aplicate. Acesta se ocupă de colectare, analiză, cercetare, managementul tehnologiei. Demersul făcut de SUA în vederea utilizării informaţiilor deschise în procesul de intelligence a constituit o contrareacţie la realităţile şi vulnerabilităţile imediate.

SURSELE DESCHISE DEVIN CAPABILITĂŢI

Aşa cum afirma fostul director CIA^[12] şi NSA^[13], Michael Hayden, informaţiile secrete nu reprezintă în mod obligatoriu veriga principală a activităţii de spionaj. Această afirmaţie subliniază faptul că este dificil de realizat o ierarhie a importanţei diferitelor surse de informaţii. În procesul de intelligence se confruntă şi se coroborează informaţiile provenite din toate sursele avute la dispoziţie. OSINT sunt importante în măsura în care oferă date suplimentare ce confirmă anumite previziuni sau care completează spaţii neacoperite de informaţiile clasificate. Hayden face o distincţie foarte clară, ce nu lasă loc de confuzii, în privinţa statutului informaţiilor neclasificate şi a modului de raportare a activităţii serviciilor secrete faţă de acestea, „informaţiile sunt neclasificate. Interesul nostru asupra acestora nu este neclasificat.”^[14]

Studierea informaţiilor neclasificate nu este în mod obligatoriu dirijată în vederea obţinerii unui produs de intelligence, acestea pot fi analizate cu scopul de a cunoaşte îndeaproape vulnerabilităţile naţionale şi, de asemenea, potenţialele breşe de securitate. Manipularea şi introducerea de date false este greu realizabilă la nivelul informaţiilor deschise, datorită faptului că volumul, varietatea şi complexitatea acestora sunt atât de ridicate, încât resursele implicate ar depăşi eventualele beneficii. Eficienţa utilizării acestui tip de informaţii consider că este determinată de rapiditatea colectării, relevanţa acestora şi gradul de integrare. În definitiv, capacitatea tehnologică şi expertiza umană constituie factorii care duc la obţinerea unui produs de intelligence superior.^[15] Gradul ridicat de accesibilitate fără implicarea mijloacelor specifice activităţii de spionaj constituie un avantaj, de asemenea, informaţiile neclasificate pot constitui baza de plecare în cazul iniţierii unui proces mult mai complex, cu implicarea celorlalte dimensiuni.

Realitatea ne dovedeşte că neglijarea informaţiilor din surse deschise reprezintă un pericol de securitate, însă izolarea informaţiilor relevante este o activitate ce necesită resurse, tehnologie şi analiză de specialitate. În situaţiile de criză, trierea unui volum mare de informaţii poate în sine să producă blocaje.^[16]

ABORDARE INTEGRATĂ

În rândul exponenţilor comunităţii de informaţii americane părerile privind dimensiunea de intelligence a OSINT sunt relativ împărţite. Faptul că informaţiile din surse deschise nu includ nimic clasificat nu le micşorează însă relevanţa. Evenimentele majore de pe scena relaţiilor internaţionale au produs schimbări la toate nivelurile. Sectorul serviciilor de informaţii nu a fost mai puţin afectat. Accentuarea globalizării este o realitate, accelerarea schimbului de informaţii, precum şi trecerea dinspre privat spre public a unui volum tot mai mare de informaţii fac ca importanţa OSINT să fie de asemenea în creştere. Complexitatea şi volumul informaţiilor publice sunt atât de mari, încât neglijarea acestora poate reprezenta în sine o vulnerabilitate. Aşa cum este reprezentat în fig. 1, analiza finală implică toate sursele, într-o manieră concertată.

Fig. 1.

Sursa: http://www.oss.net/dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf

Analiza de intelligence nu se poate rezuma la utilizarea unei singure surse de informaţii. OSINT adesea nu oferă o imagine finală asupra unei situaţii specifice, însă, fără informaţii primare, fie că este vorba de date istorice, demografice, naturale, tehnice, nu se poate iniţia un proces de intelligence.^[17] În funcţie de nevoile consumatorului de intelligence, analizele diferă fundamental, sursele de informaţii folosite şi conexiunile existente între acestea la rândul lor au o aşezare diferită. În acest sens, ierarhizarea, prioritizarea surselor de informaţii consider că reprezintă un demers eronat.

CONCLUZII

Pe măsură ce cantitatea şi complexitatea informaţiilor din spaţiul public se află pe un trend ascendent, consider că OSINT va ocupa un rol din ce în ce mai important în procesul de intelligence. Realitatea ne demonstrează că monitorizarea atentă a reţelelor de socializare şi a informaţiilor emise în spaţiul public reprezintă un avantaj în lupta împotriva organizaţiilor teroriste. În ciuda faptului că activitatea acestor grupări este anacronică, totuşi tehnologia modernă şi canalele moderne de comunicare sunt utilizate de acestea în vederea recrutării de noi membri şi în vederea răspândirii anumitor mesaje.

Sursele clasice de informaţii clasificate constituie pilonii de bază ai procesului de intelligence, însă cu certitudine OSINT reprezintă fundaţia. Înfiinţarea Open Source Center din SUA consider că reprezintă un indicator puternic în privinţa gradului de valorizare a OSINT. Datorită faptului că mare parte din activitatea socială s-a transferat în mediul virtual, s-au transferat şi vulnerabilităţile sau potenţialele ameninţări. Deşi OSINT, la o primă vedere, nu pot fi comparate cu alte surse de informaţii, datorită mijloacelor de specialitate utilizate, consider că analizele de intelligence nu pot exclude această sursă. Procesul de intelligence este complex, în măsura în care viaţa socială, relaţiile internaţionale sunt complexe. Odată cu apariţia unor elemente noi, atât vulnerabilităţi, cât şi oportunităţi, consider că procesul trebuie să se adapteze noilor realităţi, iar specialiştii în domeniu să aibă capacitatea de a oferi un produs viabil solicitanţilor.

Bibliografie

1. Bean, Hamilton, No More Secrets, Open Source Information and Reshaping of U.S. Intelligence, Praeger Security International, Santa Barbara-California, 2011.
2. Herman, Michael, Intelligence power in peace and war, CAMBRIDGE UNIVERSITY PRESS, 1996.
3. Jenkins D., Jacobsen A., Henriksen A.; The Long Decade, How 9/11 Changed the Law, Publicat în Statele Unite de Oxford University Press, New York, 2014.

Surse electronice

1. Intelligence Collection Disciplines (INTs) [Online], Disponibil la: https://www.fbi.gov/ about-us/intelligence/disciplines, [Accesat la 07.04.2016].
2. NATO Open Source Handbook [Online], Disponibil la: http://www.oss.net/ dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf, [Accesat la 07.04.2016].
3. Florian Schaurer, Jan Storgen; The Evolution of Open Source Intelligence (OSINT), în Journal of U.S. Intelligence Studies, 2012, vol. 19, nr. 3. pp. 54-55. [Online], Disponibil la: https://www.afio.com/publications/Schauer_Storger_Evo_of_OSINT_WINTERSPRING2013.pdf, [Accesat la 08.04.2016].
4. Establishment of the DNI Open Source Center, DNI and D/CIA Announce Establishment of the DNI Open Source Center [Online], Disponibil la: https://www.cia.gov/ news-information/press-releases-statements/press-release-archive-2005/pr11082005.html, [Accesat la 08.04.2016].
5. Brett Miller, Evolution of Intel: How valuable is OSINT? [Online], Disponibil la: http:// inpublicsafety.com/2015/07/evolution-of-intel-how-valuable-is-osint/, [Accesat la 08.04.2016].
6. www.copernic.com

* licenţiat în Relaţii Internaţionale şi Studii europene, Facultatea de Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş, masterand, Diplomaţie şi Negocieri, SNSPA Bucureşti

[1] HUMINT- Human Intelligence, SIGINT- Signals Intelligence, IMINT- Imagery Intelligence.

[2] Intelligence Collection Disciplines (INTs) [Online], Disponibil la: https://www.fbi.gov/ about-us/intelligence/disciplines, [Accesat la 07.04.2016].

[3] NATO Open Source Handbook- [Online], Disponibil la: http://www.oss.net/dynamaster /file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf, [Accesat la 07.04.2016], p. V.

[4] Ibidem, p. 1.

[5] Hamilton Bean, No More Secrets, Open Source Information and Reshaping of U.S. Intelligence, Praeger Security International, Santa Barbara-California, 2011, pp. 23, 24.

[6] Michael Herman, Intelligence power in peace and war, Cambridge University Press, 1996, p. 356.

[7] Weapons of Mass Destruction

[8] Hamilton Bean, op. cit., p. 3.

[9] Florian Schaurer, Jan Storgen; The Evolution of Open Source Intelligence (OSINT), în Journal of U.S. Intelligence Studies, 2012, vol. 19, nr. 3. p. 54,55. [Online], Disponibil la: https://www.afio.com/publications/Schauer_Storger_Evo_of_OSINT_WINTERSPRING2013.pdf, [Accesat la 08.04.2016].

[10] The Director of National Intelligence

[11] Establishment of the DNI Open Source Center, DNI and D/CIA Announce Establishment of the DNI Open Source Center [Online], Disponibil la: https://www.cia.gov/news-information/press-releases-statements/press-release-archive-2005/pr11082005.html, [Accesat la 08.04.2016].

[12] Central Intelligence Agency

[13] National Security Agency

[14] Jenkins D., Jacobsen A., Henriksen A.; The Long Decade, How 9/11 Changed the Law, Publicat în Statele Unite de Oxford University Press, New York, 2014, pp. 256, 257.

[15] Florian Schaurer, Jan Storgen; op. cit., p. 54.

[16] Brett Miller, Evolution of Intel: How valuable is OSINT ? [Online], Disponibil la: http://inpublicsafety.com/2015/07/evolution-of-intel-how-valuable-is-osint/, [Accesat la 08.04.2016].

[17] NATO Open Source Handbook- [Online], Disponibil la:  http://www.oss.net/dynamaster /file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf, [Accesat la 07.04.2016], p. 36.