Prof. univ. dr. m.c. AOŞR Ionuţ PURICA

Rezumat. Dinamica tribalizării evoluează de la tribul bazat pe apartenenţa genetică (faimoasa Gintă Latină, de exemplu) la ghilde (asociaţii profesionale; care, cu timpul, au trecut din material în spiritual – un anumit fel de lume virtuală). Apariţia comunicării rapide şi generalizate la dispoziţia tuturor prin tehnologia care stă la baza internetului şi a telefoanelor inteligente conduce în oraşele de azi la apariţia unei varietăţi mari de ‘triburi’. De la triburi asociate cu un obiect tehnologic, de exemplu motocicleta, la triburi asociate cu diverse jocuri în lumea virtuală (electronic virtuală), la triburi profesionale (dintre care unele se consideră ‘the top of the food chain’). La triburi corelate cu un eveniment, cum sunt veteranii din Vietnam, constatăm o diversificare şi o extindere pe mai multe planuri atât în lumea reală şi în cea virtuală a tribalizării. Dacă în genetică varietatea asigură supravieţuirea evolutivă, sperăm că şi în societatea de azi tribalizarea variată să asigure supravieţuirea socială.

Când folosim cuvântul trib ne gândim în primul rând la gruparea entropică bazată pe legături genetice care a stat la baza formarii şi evoluţiei structurilor umane de la oraşele state până la naţiunile de azi. În timp, noţiunea de trib a fost extinsă. Grupurile de meşteşugari din oraşele medievale se organizează în ghilde şi chiar marchează diferenţele profesionale prin turnuri fizice specifice. Constructorii de temple şi mai târziu de biserici au structuri aparte, unele la vedere, altele discrete, care recunosc calităţile membrilor lor. Aceste structuri, „triburi”, se bazează, pe lângă elementele specifice genetice, profesionale, sau de altă natură, pe capacitatea de a comunica între membrii lor.

În unele cazuri, comunicarea avea loc cu constante de timp lungi, pe spaţii întinse, şi, uneori, folosind coduri de transmisie a mesajelor rezervate membrilor, care aveau o criptografie mai mult sau mai puţin elaborată.

Există o tendinţă a oamenilor spre agregare structurală care tinde să transforme grupul în organizaţie. Această formă de tribalizare conduce astăzi la o dinamică extrem de variată a diverselor categorii de ‘triburi’. De la triburi asociate cu un obiect tehnologic, de exemplu motocicleta, la triburi asociate cu diverse jocuri în lumea virtuală (electronic virtuală), la triburi profesionale (dintre care unele se consideră ‘the top of the food chain’). La triburi corelate cu un eveniment, cum sunt veteranii din Vietnam, constatăm o diversificare şi o extindere pe mai multe planuri atât în lumea reală, cât şi în cea virtuală a tribalizării.

Tribul genetic există încă la nivelul familiei, dar este inclus în societate, fiind extins la nivelul naţiunii. Tribul profesional a evoluat în diverse organizaţii pe meserii (e.g. ingineri, economişti, etc.) care au uneori complexul meseriei lor şi discriminează toate celelalte meserii. În acelaşi timp, s-a spiritualizat ideea construcţiei de structuri în lumea virtuală a spiritului, spre care au evoluat unele ‘triburi’.

Unul dintre elementele care facilitează tribalizarea este capacitatea de comunicare rapidă în timp şi extinsă în spaţiu. Ultimul sfert al secolului trecut a pus bazele constructive pentru cea mai mare maşină construită de umanitate, care azi depăşeşte sistemul energetic, anume internetul bazat pe o reţea de comunicaţii care se întinde de la cablul submarin la reţeaua terestră, ajungând în spaţiul cosmic circumterestru. Internetul, de la marile parcuri de servere până la terminalele inteligente individuale, conţine din ce în ce mai multă informaţie care lasă senzaţia că poţi să ştii tot. Bernard Shaw spunea că tindem să ştim din ce în ce mai mult despre din ce în ce mai puţin, la limită să ştim totul despre nimic. Existenţa informaţiei în internet nu ne face să ştim mai mult dacă nu ştim să o interpretăm. În acest context numai circa 5% din informaţia din internet serveşte pentru a interpreta restul, şi asta pentru cine ştie să o caute, să o recunoască (mulţi se uită, puţini văd) şi să o folosească.

Legat, însă, de tribalizare, apar forme noi şi chiar exotice de triburi. De la galeriile unor echipe de fotbal care se organizează pe internet înainte de meciurile echipei lor, la participanţii la proteste de diverse feluri, care comunică pe internet locul de întâlnire şi alte informaţii despre protestul respectiv, la pur şi simplu fenomene sociologice de tip întâlnire cu durata de zece minute într-un loc public, fără nicio altă semnificaţie şi chiar la împingerea protestelor dincolo de limita non-violentă către terorism, care foloseşte internetul pentru a se organiza (evident comunicând într-un limbaj mai criptic).

Trebuie remarcat un lucru important. Dacă înainte de internet vorbeam de spaţial virtual al spiritului uman, acum s-a creat un alt tip de spaţiu virtual, cel al internetului. Aici se desfăşoară acţiuni în interiorul unor jocuri în reţea, ai căror participanţi uită uneori de realitatea adevărată, fiind concentraţi asupra celei virtuale. Uneori unele conflicte în realitatea virtuală sunt aduse spre rezolvare în Justiţia reală. Este relevant cazul în care un jucător din internet a dat în judecată pe altul pentru că nu îi transferase un obiect virtual câştigat în jocul virtual.

O serie de operaţii care au legătură cu lumea reală, cum sunt plăţile, tranzacţiile comerciale, operaţii de control şi decizie, etc. se desfăşoară frecvent în realitatea virtuală. Exemplul bitcoin este relevant, aşa cum este şi cel al amazon. Astfel, dacă se pot influenţa aceste operaţii în realitatea virtuală, există efecte semnificative în lumea reală. Apare un nou trib, anume cel al hacker-ilor. Persoane având cunoştinţe avansate de tehnologia informaţiei care se organizează pentru a penetra acele operaţii din realitatea virtuală care pot avea impact în lumea reală. Numele de atacuri informatice ne duce cu gândul la operaţii militare desfăşurate de structuri adecvate şi, în unele cazuri, chiar asta se petrece. Războiul se diversifică şi se privatizează: un trib privat de hackeri poate declara război unui guvern, ajungând să producă pagube economice importante, dezorganizare socială şi furt de informaţii strategice.

Vedem deci că între structurile complexe asociate lumii reale, cele ale realităţii virtuale şi lumea spirituală umană au loc interacţii care au devenit neliniare şi produc efecte atât locale, cât şi globale semnificative. În lumea de azi, unde interacţionează trei tipuri de realităţi, noţiunile de până acum de adevăr şi fals, de bun şi rău, etc. trebuiesc redefinite în perspectiva complexităţii interacţiilor.

Ca ilustrare, prezentăm cele două fotografii de mai jos, în stânga slujba Papei Benedict, iar în dreapta cea a Papei Francisc. Se vede cum la spaţiul real al bisericii şi cel spiritual al credincioşilor se adaugă spaţiul virtual al terminalelor inteligente.

Nu avem încă indicatori care să permită separarea între alb şi negru. Sunt în curs de elaborare logici modale, multivalente, care să permită definirea unor algoritmi de discernere între adevărul sau falsul unor afirmaţii, bazat pe experimente succesive. Astfel de algoritmi pot fi folosiţi şi pentru a identifica situaţiile de atac cibernetic.

Dezvoltarea internetului poate aduce şi dispariţii de triburi. În lumea reală, incapacitatea de a consulta fiecare cetăţean în timp real asupra unor probleme de interes legislativ a condus la structurile politice care reprezintă pe cetăţenii unei naţiuni în parlament. Aleşii în astfel de structuri se constituie într-un trib politic. Internetul de azi, cu terminale inteligente şi putere de calcul masivă, poate ajunge să permită fiecărui cetăţean să fie reprezentat individual. Nu mai este nevoie de structura de reprezentativitate parlamentară. Tribul politic dispare. Deja în Elveţia se consultă fiecare cetăţean în unele probleme de interes naţional. Viitoarele structuri de decizie socială vor fi mai apropiate de cele de început, o Agora care leagă lumea reală de cea virtuală, în care membrii, zoon politicon, vor avea percepţia unei responsabilităţi sociale crescute date de reprezentarea directă (şi nu de transferul de responsabilitate către un reprezentant politic).

Un alt fel de trib care poate apare datorită informaţiei diseminate rapid în internet este cel al diverselor soluţii tehnologice. De la tehno-logiile tip gadget care unesc diverşi utilizatori până la tehnologiile de exemplu de creştere a eficienţei energetice prin izolarea construcţiilor, care, susţinute şi de administraţie, pot conduce la segregarea tribului celor săraci energetic de cei cu casele izolate.

Internetul, prin diseminarea de informaţie, permite şi dizolvarea unor triburi. Exemplul relevant este cel al celulelor teroriste având o puternică senzaţie de apartenenţa tribală, cărora li se pot transmite mesaje care să conducă la dezagregarea structurii teroriste respective i.e. la dizolvarea tribului. Apare astfel un efect de transformare a orga-nizaţiei înapoi într-un grup care este facilitat de internet.

Avem mai sus un exemplu în care mesaje din realitatea virtuală pot conduce la schimbarea stării spirituale (apariţia neîncrederii) în membrii unui trib din lumea reală care produce dizolvarea acestui trib. Putem evoca aici ceea ce în sistemele complexe se numeşte efect de future. Fluturele care bate din aripi deasupra Amazonului produce o mică schimbare în condiţiile iniţiale ale vremii care se amplifică într-un taifun în Pacific. Evident problema se poate pune şi invers: pe care future trebuie să-l împiedicăm să bată din aripi pentru a evita un taifun. În contextul folosirii internetului un asemenea efect este folosit şi la acţiunea teroristă în care cu şase oameni se pot omorî 3.000; cei şase deturnând două avioane care lovesc două clădiri în care se află victimele; clădirile se dărâmă şi astfel se obţine efectul scontat. Evenimente ampli-ficate folosite prin efect de future construit prin comunicarea pe internet.

Apare, în raport cu exemplul de mai sus, necesitatea unei axiologii a internetului. În Metafizica, Aristotel afirma că „a spune despre ceva care este că este şi despre ceva care nu este că nu este reprezintă adevărul; a spune despre ceva care este că nu este şi despre ceva care nu este că este reprezintă falsul; dar a spune despre ceva că este sau că nu este nu reprezintă nici adevărul nici falsul”. Poate că va trebui să redefinim noţiunile de adevăr şi fals în intercorelarea dintre spirit, virtual şi real. Ne trebuie o nouă logică a acţiunii complexe a unui experimentator care percepe lumea pe trei niveluri.

Capacitatea de constituire de grupuri şi de tribalizare prin orga-nizarea acţiunii lor într-o dinamică spaţio-temporală complexă, dată de internet, este abia la început. Dacă această mare maşină produsă de om nu va fi distrusă, impactul ei asupra evoluţiei sociale va fi semnificativ, cu consecinţe care încă nu pot fi prezise complet azi.