Prof. univ. dr. Gheorghe CALCAN^*

Abstract: Ukraine is one of Europe’s largest countries. Although it has been inhabited since ancient times and constituted as a Kiev Russian principality in the 9^th century, Ukraine became an independent state only after the collapse of the former Soviet Union, in 1991. Ukraine is a country with various mineral resources and an important agricultural potential.

The annexation of Crimea by Russia and the subsequent (2014) separatist actions of Doneţk and Lugansk regions from Eastern Ukraine threw the country into a deep domestic economic crisis. Simultaneously, these actions have generated a strong geopolitical and geostrategic crisis all over Europe in which the issue of oil and gas resources plays an important role.

Ukraine is dependent on the Russian gas. So are other European states, since most of the pipelines supplying oil to Western Europe cross Ukraine. Russia uses this situation as a means to blackmail Western countries to have a more malleable attitude to their force actions. In response, the West has adopted a tough tone and is considering strategies to reduce the dependence on the Russian gas. This “game” represents the subject of our analysis.

Key words: Ukraine, crisis, petroleum, gas

UCRAINA – SCURTĂ PREZENTARE

Spaţiul ucrainean a fost locuit din antichitate. În perioada neolitică aici s-a dezvoltat puternica cultură Cucuteni – Tripolie. În primul mileniu înainte de Hristos, acest spaţiu a făcut parte din regatul sciţilor şi, tot atunci, grecii au întemeiat puternice colonii pe ţărmul nord-estic al Mării Negre (Tyras, Olbia etc.). O perioadă bulgarii au exercitat supremaţia asupra acestor teritorii (sec. VII). Slavii răsăriteni au reuşit să constituie puternice centre statale în perioada de cristalizare a feudalismului: Rusia kievieană în 882 şi Cnezatul Galiţiei în 1199.

Ucraina a apărut ca stat în anul 1917, când s-a desprins de Rusia ţaristă. Statul nu s-a putut menţine, Ucraina rămânând parte a Uniunii Sovietice. În anul 1941, Ucraina a căpătat statut de autonomie în cadrul URSS. La 24 august 1991, Ucraina şi-a proclamat independenţa.

Populaţia Ucrainei este de aproximativ 46 milioane de locuitori pe o suprafaţă de 576.683 km². Ucrainenii reprezintă 77,8%, urmaţi de ruşi 17,82%, români 0,85%, belaruşi 0,57%, tătari 0,51% ş.a^[1].

Ucraina deţine importante bogăţii naturale: 90 tipuri de resurse minerale (8.000 de zăcăminte – din care 60% în exploatare; 47,1 miliarde tone de cărbune, cele mai multe în bazinul Doneţk; zăcăminte de petrol estimate la 247 miliarde tone în zonele Doneţk şi maritimă; minereu de fier – 28 miliarde tone; categoriile titan, mercur, nichel, bauxită, cupru, magneziu – 2,5 miliarde tone – locul al doilea mondial după Africa de Sud). Ucraina deţine un important potenţial agricol, semnificativ fiind faptul că ea asigura mai mult de un sfert din necesităţile Uniunii Sovietice^[2].

Specificitatea procesului de tranziţie de la economia super centralizată a regimului comunist, complexitatea traseului social politic intern şi extern traversat^[3], au făcut ca economia Ucrainei să se deterioreze constant. La numai opt ani după desprinderea de URSS, în 1999, economia ţării reprezenta mai puţin de 40% din economia anului 1991, iar, după anul 2008 şi până prin anul 2012, economia ucraineană s-a diminuat cu 15%. În prezent, ţara se situează pe poziţia 190 în economia mondială, realizează un PIB de 400$ pe cap de locuitor (locul 139 mondial), prin exporturi (locul 48 în lume) şi importuri (locul 38 în lume) este legată substanţial, aproape dependent de Rusia, cu care realizează 25,6% din export şi 32,4% din import, urmată la mari distanţe de alte state (Turcia, cu 5,4% la export şi China cu 9,3% la import). Datoria externă a Ucrainei era de 136,5 miliarde dolari în anul 2012, fapt care o situa pe poziţia 41 la nivel mondial^[4].

Anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă în anul 2014 şi declanşarea mişcărilor separatiste în Doneţk şi Lugansk aproape imediat după aceea au agravat situaţia economică, şi aşa dificilă, a Ucrainei.

UCRAINA ŞI RESURSELE DE PETROL ŞI GAZE

Evident, este imposibil astăzi să ne imaginăm organizarea şi evoluţia modernă a societăţii fără petrol. Începând cu Primul Război Mondial, context în care lordul Curzon, ministrul de Externe al Marii Britanii, afirma că „aliaţii au navigat la victorie pe o mare de petrol”, această bogăţie a devenit un element capital al geostrategiei regionale şi chiar mondiale^[5]. Cine deţine petrol în cantităţi mari poate deveni un lider al strategiilor geopolitice internaţionale „cu influenţă negativă asupra unor actori statali care sunt dependenţi de aceste surse”^[6]. Acest fenomen se petrece astăzi şi în cazul Ucrainei.

Rezervele masive de petrol şi gaze ale Ucrainei au fost exploatate masiv în perioada sovietică. Conform unor aprecieri, în etapa care a urmat celui de al Doilea Război Mondial, producţia de gaze naturale ucrainene reprezenta o treime din totalul producţiei Uniunii Sovietice, iar exploatările masive de petrol realizate după anul 1975 au epuizat exploatările petrolifere ale ţării. Acest fapt a avut ca rezultat imposibilitatea Ucrainei de a-şi satisface în prezent necesităţile interne^[7]. Mai mult chiar, absenţa acestor resurse a generat o veritabilă criză umanitară^[8].

Ucraina este o mare consumatoare de gaze naturale, ocupând locul al cincilea în Europa şi al treisprezecelea în lume. Deşi rezervele ei sunt mari, ocupând locul al patrulea în lume (1,1 triliarde metri cubi, după Polonia – 5,3; Franţa – 5,1; Norvegia – 2,35), ele nu pot fi exploatate. Consumul său a scăzut în anii independenţei statale la mai mult de jumătate, de la 118 miliarde m³ în anul 1991, la 55 miliarde m³ în anul 2012. Distribuţia acestui consum se îndreaptă către industria grea – 40%, consumul casnic – 30%, încălzirea clădirilor publice comunale şi guvernamentale – 20%, restul de aproximativ 10% reprezentând pierderi ale sistemului^[9].

CRIZA DIN UCRAINA ŞI IMPACTUL EI
ASUPRA PIEŢEI DE PETROL ŞI GAZE

Declanşarea crizei din Ucraina prin anexarea Crimeei de către Rusia şi mai apoi a acţiunilor separatiste din Est a avut efecte directe asupra alimentării cu petrol şi gaze naturale a Europei Occidentale, întrucât conductele de aprovizionare a Occidentului traversează această ţară. Imediat după agresiunea rusă în peninsulă, s-a remarcat o creştere cu 2% a preţului petrolului în Europa. La acel moment (martie 2014), unii analişti considerau că Europa putea face faţă crizei. Argumentele acestora vizau rezervele consistente acumulate de occidentali, o uşoară scădere a cerinţelor de consum, capacitatea Occidentului de a relaţiona diversele canale de aprovizionare ale Europei şi chiar interesul economic al Rusiei de a livra produse energetice, întrucât aceste exporturi asigurau jumătate din bugetul Federaţiei ruse^[10].

Înalţi responsabili europeni şi internaţionali s-au arătat îngrijoraţi de consecinţele crizei ucrainene asupra economiei mondiale. Christine Lagarde, şefa Fondului Internaţional Mondial (FMI), îşi exprima încă din luna mai 2014, preocupările vizând „riscul de contagiune” pe care îl reprezenta criza declanşată pentru alte ţări, criza afectând deja comerţul global, ameninţând direct „securitatea energetică a Europei”^[11]. Deşi şefa FMI a refuzat să comenteze dacă împrumutul de 17 miliarde de dolari acordat Ucrainei ar fi urmat să fie utilizat pentru achitarea datoriei către furnizorul de gaze naturale rus Gazprom, comentariile apărute în presă sugerau această posibilitate, întrucât numai în acest mod se putea asigura continuitatea aprovizionării Vestului cu gaze naturale.

La rândul său, cancelarul Germaniei Angela Merkel considera, în august 2014, că recesiunea pe care o înregistrase Germania în semestrul al doilea al acelui an (0,2%) îşi găsea explicaţiile şi în criza ucraineană^[12].

Reacţiile Bucureştiului faţă de declanşarea crizei ucrainene au avut la început caracterul unor gesturi politice cu caracter liniştitor. Atât reprezentanţii Băncii Naţionale, cât şi unii exponenţi politici reprezentativi au încercat să adopte o poziţie de calmare a opiniei publice. Astfel, la începutul lunii martie 2014, BNR estima producerea unor efecte minore asupra economiei româneşti. Chiar alternativa intrării în incapacitate de plată a Ucrainei putea produce o „contagiune limitată” asupra ţării noastre. Argumentele aduse se înscriau afirmaţiilor că România este stat membru UE şi NATO, că are o economie stabilă etc.^[13]

Au fost însă voci care chiar de la început au exprimat potenţialitatea riscurilor acestei crize. Chiar „dacă este dificil de anticipat care vor fi efectele crizei din Ucraina asupra României în acest moment” (26 februarie 2014 – n.ns – Gh.C.), era evident că România „resimte instabilitatea vecinilor”. În acest sens, europarlamentarul Corina Creţu preciza că „nimeni nu-şi doreşte un focar de tensiune la graniţele sale”, efectele acestuia fiind evidente asupra imaginii „zonei în ochii investitorilor”^[14].

Dacă la nivel declarativ efectele păreau minime, concretul economic producea efecte notabile: cursul valutar a urcat la 4,5169 lei/euro, iar acţiunile tranzacţionate au scăzut serios^[15].

Pe partea relaţiilor româno-ruse, analiştii români estimau consecinţe economice suportabile. În varianta aplicării unor sancţiuni europene împotriva Federaţiei Ruse, ori a blocării acestor relaţii din partea rusă, ca o eventuală reacţie în faţa unor sancţiuni occidentale, se aprecia că economia nu va fi destabilizată. Statul român avea capacitatea de a-şi asigura 80% din necesităţile de gaz din producţia internă, exporturile româneşti către Rusia erau cifrate la 2,8% din totalul exporturilor naţionale, în timp ce importurile provenite din această ţară reprezentau 4,1% din totalul importurilor româneşti^[16].

Un serios studiu asupra acestei problematici considera că declanşarea crizei ruso-ucrainene „a generat cea mai mare criză regională de la Războiul rece” încoace^[17]. În acest joc geostrategic „Rusia deţine câteva atu-uri puternice”, şi anume „faptul că asigură mai mult de jumătate din importul de gaze al Ucrainei şi aproximativ 32-34 % din importul anual de gaze naturale al Europei Occidentale”. Acest fapt îi conferă Rusiei posibilitatea de a folosi gazele naturale drept o armă politică importantă. Într-un alt registru, nu trebuie neglijată poziţia geostrategică^[18] a Ucrainei, extrem de importantă, întrucât aceasta asigură tranzitul gazelor ruseşti către Occident prin sistemul de conducte şi capacităţile de stocare pe care le posedă^[19].

Autoarea acestui studiu, Mariana Papatulică, plasează, în fond, criza ruso – ucraineană în centrul disputei mondiale dintre Rusia şi SUA privind controlul resurselor energetice mondiale. Prin anexarea Crimeei, Rusia ar fi vizat în fond asigurarea accesului la zăcămintele Mării Negre. Deşi nu împărtăşim în totalitate acest scenariu, viziunea merită consideraţia aferentă intereselor unei puteri de talie mondială. La rândul său, SUA a urmărit diminuarea influenţei Gazprom-ului asupra Ucrainei şi a Europei prin realizarea unor acorduri privind exploatarea gazelor de şist ucrainene. Concluzia autoarei menţionate era extrem de cinică şi, în bună parte, realistă: „Ucraina este prinsă, în mod nefericit, în mijlocul acestei lupte de accelerare a dominaţiei asupra coridoarelor energetice din Eurasia”^[20].

Problematica acestei crize a constituit obiectul reflecţiilor decidenţilor europeni. Consiliul European s-a întrunit la Bruxelles, în martie 2014, şi a discutat alternativele reducerii dependenţei de gazele naturale ruseşti^[21]. Concomitent, în lumea specialiştilor marilor companii petroliere, dar şi a teoreticienilor, a apărut o sumedenie de proiecte, unele mai realiste, altele mai „fanteziste” vizând reducerea sau chiar eliminarea dependenţei ruseşti.

Iată unele dintre acestea:

1. a) Planul polonez privind realizarea unei uniuni energetice la nivelul Uniunii Europene. Această propunere vizează instituirea unor mecanisme de solidaritate a europenilor în faţa acestei provocări, realizarea unor investiţii puternice în infrastructura de stocare a gazelor şi cea de interconectare a reţelelor de aprovizionare, o utilizare mai eficientă a potenţialului energetic existent, în special a cărbunelui, realizarea unor noi acorduri de import a gazului lichefiat, un cod european unic şi obligatoriu privind negocierile şi încheierea contractelor în domeniul resurselor energetice, pentru a se evita preţurile diferenţiate ale Gazprom-ului, diversificarea surselor de aprovizionare etc.

Reacţiile în faţa acestor propuneri au fost diferite. Franţa a salutat iniţiativa. Germania şi-a exprimat rezervele faţă de ideea unor contracte unitare, invocând afectarea principiului libertăţii pieţei. Spania s-a bucurat de ideea facilitării interconectărilor. Ea spera să poată realiza acest fapt cu Franţa şi astfel să ofere Europei gazul ieftin din nordul Africii. Marile companii franceze nu au agreat însă această idee.

1. b) Planul firmei Sanford  Bernstein & Co se bazează pe 12 propuneri de eliminare a gazului rusesc. Cele mai semnificative idei se referă la: realizarea de către UE a unor importante stocuri de gaz (deşi se cunoaşte dificultatea şi condiţiile speciale ale unor astfel de depozitări); înlocuirea gazului cu păcură; achiziţionarea de gaz natural lichefiat din alte zone, precum Qatarul, Australia, SUA etc.; închiderea marilor consumatori industriali de gaze; construcţia unor centrale electrice pe bază de cărbune, energii regenerabile, energie nucleară etc. Înfăptuirea acestui proiect implică realizarea unor investiţii foarte mari.
2. c) Planul Institutului de cercetare „Breugel” din Belgia se referă la înlocuirea gazului rusesc din consumul UE în timp de un an. Propunerile sale vizează trei direcţii importante de acţiune: 1) realizarea unor livrări alternative de gaze; 2) înlocuirea consumului de gaze naturale cu alţi combustibili, precum cărbunele şi ţiţeiul; 3) reducerea consumului de gaze din sectorul casnic şi cel comercial. Institutul realizează calcule şi oferă soluţii pentru fiecare direcţie a propunerilor sale. Majoritatea specialiştilor şi a analiştilor consideră acest plan nerealist, cu valoare pur ştiinţifică şi aplicabil doar pe hârtie. Planului i se impută lipsa realismului în faţa reacţiilor şi răspunsurilor concrete ale diverşilor actori sociali, economici şi politici. În pofida unor percepţii cu impact atractiv, precum cea a reducerii cu 1,5°C a temperaturii ambientale în sezonul rece, inclusiv în spaţiile rezidenţiale, ce ar putea asigura o economisire de 10% a gazului natural, sunt neglijate aspecte precum: costurile necesare acestor implementări, posibilităţile tehnice ale vastei operaţiuni de substituire a gazului prin cărbune şi ţiţei, penalităţile renunţării la contractele încheiate, faptul că importurile de gaz lichefiat, ori obţinut din şist, nu pot avea relevanţă într-un termen scurt, riscurile imprevizibile ale eventualei prăbuşiri a economiei Rusiei etc.^[22].

Indiferent care sunt concretizările acestor planuri, important este faptul că, la nivel european, atât decidenţii politici, cât şi specialiştii caută soluţii şi răspunsuri provocărilor generate de criza ucraineană.

Complexitatea crizei ucrainene revarsă unde, care cer atenţie şi prudenţă sporită mai ales în spaţiile învecinate. Sunt relevante în acest sens îngrijorările legate de preocupările rezolvării situaţiei din Transnistria^[23]. Trebuie astfel recunoscut faptul că Republica Moldova resimte puternic fragilitatea situaţiei din zonă^[24].

CONCLUZII

Anexarea Crimeei de către Rusia şi declanşarea mişcărilor separatiste în estul Ucrainei au generat o criză internă ucraineană complexă, o criză geopolitică şi geostrategică europeană şi o criză internă şi externă a resurselor energetice. În rezolvarea acestei crize s-au impus cel mai vizibil: Ucraina, Rusia şi Uniunea Europeană, secondate oarecum de la distanţă de SUA.

În mod evident, Ucraina este cea mai afectată, întrucât în afara consecinţelor economice, a pierderilor umane, ea are şi pierderi teritoriale substanţiale.

Uniunea Europeană suferă moral şi economic. Moral pentru că asistă neputincioasă la încălcarea unor drepturi şi tratate internaţionale, economic pentru că se simte ameninţată de tăierea aprovizionării cu gaze naturale de către Rusia.

Statele Unite par a fi ofensate de libertatea de acţiune a Rusiei şi atinse în calitatea auto-însuşită de apărător şi garant al dreptului şi al libertăţilor internaţionale. Concomitent, americanii par a fi pierdut o redută notabilă în controlul rutelor resurselor energetice mondiale.

Federaţia Rusă pare a fi statul câştigător. Şi-a alipit Crimeea, este preferata autoproclamatelor republici Doneţk şi Lugansk, care şi-ar dori integrarea în marea Federaţie, a făcut faţă sancţiunilor economice impuse de Occident, a fost întotdeauna parte a formulelor de negociere a crizei ucrainene şi chiar a părut a fi membrul cel mai puternic şi curtat al acestor negocieri.

Occidentul încearcă să evite tăierea gazelor ruseşti, motiv pentru care nu-şi poate permite să supere prea tare Rusia. Statele europene par concentrate pe găsirea unor soluţii care să elimine dependenţa de aceste gaze. În mod realist, această problemă nu poate fi rezolvată rapid. Această situaţie generează un joc geostrategic şi geopolitic foarte complicat, în care prudenţa, compromisul, raţiunea, interesul şi forţa se împletesc într-o alchimie al cărui rezultat nu poate fi intuit cu precizie.

În diversitatea eforturilor vizibile, a scenariilor răsucite, a acţiunilor invizibile, nimic nu poate fi sigur, iar graniţa dintre cert şi incert nu poate fi decât transparentă. Departe de a fi adeptul teoriilor circumscrise conspiraţiei mondiale, ne întrebăm totuşi dacă scăderea aproape la jumătate a preţului petrolului în a doua jumătate a anului 2014, nu are legătură cu intenţiile de lovire a economiei ruseşti, în condiţiile în care această ţară îşi asigură jumătate din valoarea bugetului naţional din exporturile petroliere. Evident, „jocul” continuă.

Bibliografie

1. Berca, Alex, Ucraina – un punct de vedere geopolitic, Editura Top Form, Bucureşti, 2014.
2. Buzatu, Gheorghe, A history of Romanian Oil, Mica Valahie Publishing House, Bucharest, 2004.
3. Calcan, Gheorghe, La destruction de l’industrie pétrolière roumaine pendant la Première Guerre mondiale, în „Le pétrole et la guerre, Oil and War”, Conference organized by CNRS and Total Cy on February 11^th and 12^th, 2010 in Paris (France), P.I.E., Peter Lang, Bruxelles- Bonn- Berlin-Frankfurt am Main-New York- Oxford-Wien, Brussels, 2012, pp. 21-36.
4. Calcan, Gheorghe, Conflictele determinate de disputele „insulelor maritime”: paralelă între insula Takeshima şi Insula Şerpilor, în Conflictele asimetrice şi conflictele îngheţate, Coordonatori Vasile Simileanu, Dumitru Codiţă, Şcoala Internaţională de vară „Geopolitica. Conflictele îngheţate şi asimetrice”, Ediţia a VII, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, 15-19 septembrie 2014, Editura Top Form, Bucureşti, 2014, pp. 67-78.
5. Harea, Larisa, N., Statele extrasovietice în geopolitica rusă: conflictele îngheţate, în Conflictele asimetrice şi conflictele îngheţate, Coordonatori Vasile Simileanu, Dumitru Codiţă, Şcoala Internaţională de vară „Geopolitica. Conflictele îngheţate şi asimetrice”, Ediţia a VII, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, 15-19 septembrie 2014, Editura Top Form, Bucureşti, 2014, pp. 187-205.
6. Neguţ, Silviu, Introducere în geopolitică, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008.
7. Nekhaieva, Olga, Ukraine – Nato: A Georgiane Case?, în „Geopolitica. Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie, Conflictele euro-asiatice/The Frozen Euro-Asiatic Conflicts”, Editura Top Form, Anul VI, nr. 28, Bucureşti, 2008, pp. 91-95.
8. Simileanu, Vasile, Conflicte asimetrice, Editura Top Form, Bucureşti, 2011.

***

1. Chiruleasa, Andrei, Popescu, Vlad, Jugănaru, Monica, Primele efecte economice ale crizei din Ucraina: euro urcă la 4,5169 lei, petrolul se scumpeşte cu 2%, iar indicele BET scade cu 2,5% în deschidere, [3 martie 2014], http://www.zf.ro/zf-24/primele-efecte-economice-ale-crizei-din-ucraina-euro-urca-la-4-5169-lei-petrolul-se-scumpeşte-cu-2-iar-indicele-bet-scade-cu-2-5-în-deschidere-12183208, accesat la data de 15 iulie 2015.
2. DP, Cum va fi afectată România dacă Ucraina intră în incapacitate de plată (Raport), [HotNews.ro,10 martie 2014], http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16782097-cum-afectata-romania-daca-ucraina-intra-incapacitate-plata-raport.htm, accesat în data de 15 iul 2015.
3. Papatulică, Mariana, UE în căutarea unor soluţii pentru reducerea dependenţei de gazul din Rusia, http://www.iem.ro/fisiere/Sinteze-comunic%C4%83ri/MPsinteza-gaz-UE-Rusia.pdf, accesat la data de 15 iulie 2015.
4. Popescu Vlad, (Mediafax), Tensiunile din Ucraina generează riscuri pe piaţa petrolului şi gazelor, cu preţuri deja în urcare, Bucureşti, 3 martie 2014, http://www.mediafax. ro/economic/tensiunile-din-ucraina-genereaza-riscuri-pe-piata-petrolului-si-gazelor-cu-preturi-deja-in-urcare-12183280, accesat în data de 15 iulie 2015.
5. *** Alternativele Uniunii Europene la gazele ruseşti, http://geopolitics.ro/ alternativele-uniunii-europene-la-gazul-rusesc/, accesat în data de 15 iulie 2015.
6. *** Cât de periculoase sunt efectele crizei din Ucraina pentru România, [26 feb. 2014], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.
7. *** Cât de tare va fi afectată România de războiul comercial UE – Rusia sau de falimentul Ucrainei, [10 martie 2014 ], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.
8. *** Deutsche Welle: Ambasadorul Moldovei in SUA – Republica Moldova se afla în pericol!, [11 martie 2014], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.
9. *** Efectul crizei ucrainene asupra Transnistriei, [25 februarie 2015], http://www. ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.
10. *** Merkel Avertizează: Criza din Ucraina afectează motorul economic al Europei, [26 august 2014 ], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015
11. *** Şefa FMI avertizează: E un pericol la nivel Global, [12 mai 2014], http://www. ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

* Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti

[1] Alex Berca, Ucraina – un punct de vedere geopolitic, Editura Top Form, Bucureşti, 2014, pp. 25-26.

[2] Ibidem, pp. 21, 141-146.

[3] Nu se pot neglija atitudinile fluctuante ale Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană şi la NATO şi repercusiunile acestora (Vezi Olga Nekhaieva, Ukraine – NATO: A Georgiane Case?, în „Geopolitica. Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie, Conflictele euro-asiatice/The Frozen Euro-Asiatic Conflicts”, Editura Top Form, Anul VI, nr. 28, Bucureşti, 2008, pp. 91-95; Larisa N. Harea, Statele extrasovietice în geopolitica rusă: conflictele îngheţate, în Conflictele asimetrice şi conflictele îngheţate, Coordonatori Vasile Simileanu, Dumitru Codiţă, Şcoala Internaţională de vară ”Geopolitica. Conflictele îngheţate şi asimetrice”, Ediţia a VII, Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti, 15-19 septembrie 2014, Editura Top Form, Bucureşti, 2014, pp. 187-205). În complexitatea raporturilor externe ale Ucrainei s-a încadrat şi diferendul cu România asupra Insulei Şerpilor (Vezi Gheorghe Calcan, Conflictele determinate de disputele „insulelor maritime”: paralelă între insula Takeshima şi Insula Şerpilor, în Conflictele asimetrice şi conflictele îngheţate, Coordonatori Vasile Simileanu, Dumitru Codiţă, Şcoala Internaţională de vară „Geopolitica. Conflictele îngheţate şi asimetrice”, Ediţia a VII, Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti, 15-19 septembrie 2014, Editura Top Form, Bucureşti, 2014, pp. 67-78).

[4] Alex Berca, op. cit., pp. 21, 141-146.

[5] Cf. Gheorghe Buzatu, A history of Romanian Oil, Mica Valahie Publishing House, Bucharest, 2004, p. 52. Vezi şi Gheorghe Calcan, La destruction de l’industrie pétrolière roumaine pendant la Première Guerre mondiale, în „Le pétrole et la guerre, Oil and War”, Conference organized by CNRS and Total Cy on February 11^th and 12^th, 2010 in Paris (France), P.I.E., Peter Lang, Bruxelles- Bonn- Berlin-Frankfurt am Main-New York- Oxford-Wien, Brussels, 2012, pp. 22-26.

[6] Vasile Simileanu, Conflicte asimetrice, Editura Top Form, Bucureşti, 2011, p. 184.

[7] Alex Berca, op. cit., p. 22.

[8] Vasile Simileanu, op. cit., p. 184.

[9] Alex Berca, op. cit., pp. 130-131.

[10] Vlad Popescu (Mediafax), Tensiunile din Ucraina generează riscuri pe piaţa petrolului şi gazelor, cu preţuri deja în urcare, Bucureşti, 3 martie 2014, http://www.mediafax.ro/ economic/tensiunile-din-ucraina-generează-riscuri-pe-piaţa-petrolului-şi-gazelor-cu-preţuri-deja-în-urcare-12183280, (accesat în data de 15 iulie 2015).

[11] Şefa FMI avertizează: E un pericol la nivel Global, [12 mai 2014], http://www. ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

[12] Merkel Avertizează: Criza din Ucraina afectează motorul economic al Europei, [26 august 2014], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

[13] Cât de tare va fi afectată România de războiul comercial UE – Rusia sau de falimentul Ucrainei, [10 martie 2014 ], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

[14] Cât de periculoase sunt efectele crizei din Ucraina pentru România, [26 februarie 2014], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

[15] Andrei Chiruleasa, Vlad Popescu, Monica Jugănaru, Primele efecte economice ale crizei din Ucraina: euro urcă la 4,5169 lei, petrolul se scumpeşte cu 2%, iar indicele BET scade cu 2,5% în deschidere, [3 martie 2014], http://www.zf.ro/zf-24/primele-efecte-economice-ale-crizei-din-ucraina-euro-urca-la-4-5169-lei-petrolul-se-scumpeşte-cu-2-iar-indicele-bet-scade-cu-2-5-în-deschidere-12183208, accesat la data de 15 iulie 2015.

[16] DP, Cum va fi afectată România dacă Ucraina intră în incapacitate de plată (Raport), [HotNews.ro, 10 martie 2014], http://economie.hotnews.ro/ştiri-finanţe_bănci-16782097-cum-afectata-romania-daca-ucraina-intra-incapacitate-plata-raport.htm, accesat în data de 15 iulie 2015.

[17] Mariana Papatulică, UE în căutarea unor soluţii pentru reducerea dependenţei de gazul din Rusia, http://www.iem.ro/fisiere/Sinteze-comunic%C4%83ri/MPsinteza-gaz-UE-Rusia.pdf. accesat la data de 15 iulie 2015.

[18] Pentru unele clarificări privind conceptele de geopolitic şi geostrategic vezi Silviu Neguţ, Introducere în geopolitică, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008, pp. 5-144, 205-232.

[19]Mariana Papatulică, UE în căutarea unor soluţii …

[20] Ibidem.

[21] Alternativele Uniunii Europene la gazele ruseşti, http://geopolitics.ro/alternativele-uniunii-europene-la-gazul-rusesc/, accesat în date de 15 iulie 2015.

[22] Vezi Mariana Papatulică, UE în căutarea unor soluţii …

[23] Efectul crizei ucrainene asupra Transnistriei, [25 februarie 2015], http://www.ziare. com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.

[24] Deutsche Welle: Ambasadorul Moldovei in SUA – Republica Moldova se afla in pericol!, [11 martie 2014], http://www.ziare.com/articole/efecte+criza+ucraina, accesat în data de 15 iulie 2015.