Academia Oamenilor de Ştiinţă din România
08.11.2018, Bucureşti
În data de 8 noiembrie 2018, în Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional, a avut loc Dezbaterea Naţională „Şcoala, biserica, armata – instituţii cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri”. Manifestarea a fost organizată de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România în cadrul celebrării de către instituţie a unui secol de la sfârşitul Primului Război Mondial şi a Centenarului Marii Uniri. La Dezbatere, au participat reprezentanţi ai instituţiilor statului, membri ai clerului şi ai corpului academic, oameni de ştiinţă şi de cultură, cercetători ştiinţifici, profesori din învăţământul universitar şi preuniversitar.
Dezbaterea şi-a propus să reliefeze modul specific în care Şcoala, Biserica şi Armata s-au implicat în participarea României la Primul Război Mondial şi în procesul de întregire a ţării prin unirea provinciilor româneşti cu Ţara-Mamă şi rolul îndeplinit, de cele mai multe ori cu preţul sacrificiului suprem, de învăţători, profesori, preoţi, ostaşi şi ofiţeri în înfăptuirea idealului libertăţii, unităţii naţionale, Marii Uniri şi României Mari.
Temele supuse dezbaterii au fost următoarele: Rolul Şcolii în emanciparea poporului român şi în trezirea conştiinţei naţionale la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX; Dascălii ţării, în linia întâi şi în fruntea procesului de înfăptuire a Marii Uniri; Biserica, pilon şi factor de coeziune al existenţei româneşti de-a lungul istoriei; Preoţi şi prelaţi, pe frontul primului război şi în mobilizarea naţională din Regat şi din provinciile româneşti; Armata Română – de la Războiul de Independenţă la Marele Război: în slujba ţării, a libertăţii, identităţii şi unităţii româneşti; File de jertfă şi de glorie: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – „Pe-aici nu se trece!”; Contribuţia Armatei la procesul de Întregire a Ţării prin cele trei acte fundamentale: Unirea Basarabiei cu România (27 Martie 1918), Unirea Bucovinei cu România (28 Noiembrie 1918), Unirea Transilvaniei cu România (1 Decembrie 1918); Rolul Armatei în apărarea Marii Uniri, după 1 Decembrie 1918. În acest larg cadru istoric şi tematic, discuţiile au realizat şi o acoladă către prezent prin tema: Şcoala, Biserica şi Armata, la un secol de la Marea Unire. Rolul lor în prezentul şi viitorul românilor şi al României.
În deschidere, amfitrionul dezbaterii, prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a subliniat că evenimentul face parte din seria de manifestări dedicate de instituţie Centenarului în ţară şi în străinătate. Şcoala, Armata şi Biserica, a precizat domnia sa, sunt trei instituţii care au avut un rol major în realizarea Marii Uniri. Unirea tuturor românilor este un ideal care străbate istoria noastră, un proces întins de-a lungul veacurilor, aprins de Mihai Viteazul ca o flacără, care de atunci nu s-a mai stins în conştiinţa poporului. De aceea, Marea Unire constituie corolarul, momentul apoteotic al unui proces îndelungat. Preşedintele Badea a reliefat jertfa de sânge a românilor în Primul Război Mondial, consemnată de statistici oficiale: peste 300.000 de ostaşi căzuţi la datorie, peste 75.000 de ofiţeri morţi, mai mult de 80.000 de răniţi grav, cărora li se adaugă peste 700.000 de persoane decedate din rândul populaţiei din cauza crimelor armatelor străine, foametei, bolilor şi frigului. Biserica, Şcoala şi Armata au aprins în minţile românilor dragostea pentru ţară şi pentru idealul unităţii naţionale, a mai specificat preşedintele AOSR.
Profesorul Ioan Scurtu (membru titular al AOSR) a făcut un istoric al receptării oficiale a Marii Uniri acum un secol şi ulterior, în perioada stalinistă, ajungând până în zilele noastre. De-a lungul anilor, în funcţie de regimuri şi ideologii, au fost şi voci care au pus sub semnul întrebării legitimitatea marelui eveniment istoric. Istoricul a subliniat faptul că idealul Unirii a luminat ca o flacără conştiinţa poporului român, a scos în evidenţă rolul important al cărturarilor noştri în deşteptarea conştiinţei naţionale în rândul maselor şi contribuţia fundamentală a politicienilor care au ştiut să valorifice această conştiinţă şi conjunctura istorică. Profesorul Scurtu l-a citat pe Blaga, participant la marele eveniment de la Alba-Iulia, care a fost impresionat de extraordinarul entuziasm popular, şi pe Iorga, care a vorbit despre poporul român ca despre un „popor martir şi erou”. O istorie comprehensivă a învăţământului românesc, de la origini până în prezent, a făcut dna prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu (preşedintele Secţiei Ştiinţe Chimice a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), ministru al Educaţiei în mai multe rânduri, subliniind faptul că şcoala a însoţit devenirea noastră ca popor, contribuind în mod fundamental la dezvoltarea civilizaţiei româneşti. Este o istorie care începe cu Şcoala de la Cenad, din Banat, şi ajunge până la universităţile româneşti din ziua de azi, dintre care 12 au intrat în topul Shanghai, ceea ce reprezintă o performanţă remarcabilă pentru învăţământul nostru. În expozeul domniei sale, a reliefat contribuţia unor figuri exemplare precum Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, Constantin Angelescu la întemeierea şi dezvoltarea învăţământului românesc. „O ţară nu se poate dezvolta fără oameni ştiutori de carte. Şcoala românească a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea ţării.”, a conchis d-na Andronescu. În context, domnia sa a deplâns faptul că foarte mulţi tineri sunt plecaţi în străinătate, fără intenţia de a se mai întoarce, ceea ce reprezintă o problemă gravă pentru viitorul ţării. Gen. (r) prof. univ. dr. Teodor Frunzeti (preşedintele Secţiei Ştiinţe Militare a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România) a apreciat că anul 1918 reprezintă corolarul modernizării statului român. Primele manifestări privitoare la Unire despre care există dovezi sunt legate de Mihai Viteazul, idealul unităţii devenind tot mai acut după 1848. Primul succes al ideii naţionale îl constituie 24 ianuarie 1859, urmat de obţinerea Independenţei, sfinţită cu sângele eroilor, peste 10.000 de morţi şi răniţi. Intrarea României în război, şi-a continuat generalul Frunzeti expunerea, a exprimat un interes naţional strategic în împlinirea idealului Unirii. În acest proces şi în istoria noastră, Armata, Şcoala, Biserica au fost şi sunt instituţii fundamentale. Cele trei instituţii, într-o acţiune cumulativă şi sinergică, au ţinut treaz idealul naţional, şi au generat unitatea de voinţă şi acţiune în împlinirea obiectivului Unirii. Celor care au făcut posibil idealul naţional li se cuvine un prinos de recunoştinţă, în anul Centenarului şi întotdeauna. Noi cei de azi trebuie să acţionăm pentru modernizarea României în cadrul comunităţii euro-atlantice, căreia îi aparţine de drept, a mai subliniat profesorul Frunzeti.
Rolul Armatei în realizarea Marii Uniri a fost unul de o importanţă covârşitoare, a apreciat prof. univ. dr. Ioan Solcanu (preşedintele Secţiei Ştiinţe Istorice şi Arheologice a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), care a prezentat istoria evenimentelor din Rusia în perioada războiului şi felul în care acestea au influenţat evoluţiile din România. Cu date şi argumente relevante, analizate în logica şi cauzalitatea momentelor istorice, profesorul ieşean a subliniat că Armata şi-a făcut datoria faţă de ţară. Generalul Anghel Andreescu (membru titular al Secţiei de Ştiinţe Militare a AOSR) a dezvoltat o temă de interes special, contribuţia serviciilor secrete româneşti la realizarea Marii Uniri. Din prezentarea, cu date şi cifre, rezultă că serviciile secrete româneşti au avut un rol important în desfăşurarea evenimentelor şi în înfăptuirea Unirii. Domnia sa a subliniat că România trebuie să aibă Armată, pentru că ţara nu se poate apăra numai cu „pieptul de oţel”. Prof. univ. dr. ing. Petru Andea, secretar de stat în Ministerul Educaţiei Naţionale (membru titular al AOSR), a afirmat că „poporul a făcut Unirea” şi s-a referit la „corifeii anonimi” care au contribuit la realizarea idealului naţional. Biserica a avut un „rol extraordinar” în primul război şi în înfăptuirea Unirii, preoţii şi toţi slujitorii ei probând spirit de jertfă şi patriotism. De altfel, Biserica a jucat un rol fundamental în marile evenimente ale istoriei noastre în Ardeal, a precizat profesorul Andea, exemplificând cu Răscoala lui Horea, Supplex Libellus, Avram Iancu, Procesul Memorandiştilor, Primul Război Mondial. Vorbitorul a încheiat citându-l pe acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, conform căruia actul de la Alba-Iulia constituie a doua întemeiere a poporului român după cea înfăptuită de Apostolul Andrei la Gurile Dunării, suprapunând creştinismul peste civilizaţiile greacă şi latină. Alexandru Cumpănaşu, preşedintele Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României, a evidenţiat rolul important al Bisericii Ortodoxe în procesul unificării ţării prin educaţie şi prin jertfă umană, prin preoţii care au sprijinit sufletul ostaşilor, care au fost alături de ei, de Armata Română, de ţărănimea care a luptat şi s-a jertfit. Ţăranii au îndeplinit un rol major în Armata Română, iar România şi provinciile româneşti au avut şansa unor politicieni vizionari. Criticând situaţia de azi, lupta politică, situaţia resurselor şi bogăţiilor româneşti, Alexandru Cumpănaşu a subliniat că trebuie să învăţăm din lecţiile trecutului. Istoricul Petre Ţurlea (membru titular al AOSR) a vorbit despre rolul major al şcolii în realizarea Marii Uniri. Ca în toată istoria românească, şcoala continuă să aibă un rol important în procesul de modernizare a României. Istoricul a subliniat necesitatea ca generaţiile de azi să lucreze împreună ca România să existe în continuare şi să devină o ţară prosperă. În acest scop, trebuie să întărim şcoala şi „să o refacem ca şcoală naţională”.
Seria intervenţiilor a continuat cu prelegeri care au vizat subiecte circumscrise temei generale a Dezbaterii. Între acestea s-au numărat: prof. dr. Jipa Rotaru – „Armata Română în sprijinul Marii Uniri”, gen. prof. dr. Gheorghe Boaru – „Rolul Armatei în apărarea Marii Uniri, după 1 Decembrie 1918”, conf. dr. Adrian Ignat (Arhiepiscopia Târgoviştei) – „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea unităţii poporului român în timpul Primului Război Mondial”, lect. dr. Dumitru Carabaş (Arhiepiscopia Constanţei) -„Viaţa bisericească dobrogeană între 1878-1918. Lăcaşuri de cult construite în judeţul Constanţa”, prof. dr. Radu Vergatti – „Rolul şcolii, al profesorilor şi învăţătorilor în procesul de realizare a României Mari”, gen. prof. dr. Cristea Dumitru – „Transmisiunile armatei române in timpul razboiului pentru Întregirea Neamului (1916-1919)”, gen. prof. dr. Mircea Udrescu – „Acţiuni duplicitare asupra României şi armatei sale în perioada 1914-1920”, gen. (r) Grigore Stamate – „Armata şi Biserica – aceeaşi credinţă, acelaşi ideal”, prof. dr. Victor Ciorbea – „Rolul clerului militar în anii Primului Război Mondial, reflectat in Revista Misiunea”, col. dr. ing. Anatol Munteanu – „Preotul militar Alexei Mateevici, personalitate şi promotor al Unirii”, prof. dr. Mihai Drecin – „Băncile româneşti din Transilvania şi şcoala naţională. Studiu de caz: Banca Albina din Sibiu şi masa studenţilor 1895-1918”, prof.
dr. Octavian Buda – „Medicii şi Marea Unire”.
Concluziile Dezbaterii vor fi redactate într-o Sinteză finală, care va fi remisă autorităţilor politice, diseminată în mediile academice şi educaţionale şi prezentată opiniei publice. Comunicările din cadrul manifestării vor fi reunite în volumul „Şcoala, Biserica, Armata – instituţii cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri”, editat de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România sub auspiciile Centenarului.
În finalul Dezbaterii, prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a declarat: „Într-un spaţiu cu totul special, cu o valoare simbolică, Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional, în care răsună paşii istoriei, am adus la masa dialogului personalităţi ştiinţifice, politice, militare, culturale din elitele României de azi, reunite sub o temă de importanţă cardinală, de valorile istoriei noastre şi de iubirea de Ţară. În acest cadru cu totul privilegiat, s-au spus adevăruri importante atât pentru istorie cât şi pentru prezent şi viitor. O idee constantă, care a străbătut opiniile exprimate, şi pe care am exprimat-o şi eu în multe rânduri, este că trebuie să învăţăm din lecţiile istoriei. Şi din cele bune şi din cele rele. Prin astfel de manifestări, pe care vom continua să le organizăm la cele mai înalte standarde academice, consider că putem să aducem laolaltă elitele României de azi într-o dezbatere necesară privitoare la prezentul şi, mai ales, viitorul României. Marea Unire trebuie să fie pentru noi, la Centenar şi în continuare, o lecţie magistrală a istoriei.”
Dezbaterea Naţională „Şcoala, Biserica, Armata – instituţii cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri” face parte din Programul „CENTENAR” al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, organizat în cadrul împlinirii unui secol de la încheierea Primului Război Mondial şi de la unirea românilor şi a provinciilor româneşti într-o singură ţară, România Mare. Complex ca structură, amplu ca anvergură şi diversitate, dens în activităţi academice şi evenimente, Programul „CENTENAR” cuprinde manifestări ştiinţifice, conferinţe internaţionale, simpozioane, sesiuni, workshop-uri, proiecte culturale şi edu-caţionale, editare de cărţi, volume de proceedings, lucrări digitale, proiectate la nivel naţional şi internaţional de-a lungul întregului an 2018. Detalii, pe site-ul AOSR: http:// www.aosr.ro/program-centenar-aosr/
Biroul de Comunicare şi Relaţii Publice al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
Coments