dr. Vasile SIMILEANU

La 1 Decembrie 2018, Naţiunea Română este puternic marcată de împlinirea a 100 de ani de la încheierea Marelui Război (Primul Război Mondial) dar şi un secol de la apariţia pe harta Lumii a unor noi state sau întregirea şi desăvârşirea statelor europene deja existente, între care şi ţara noastră!

România actuală, ca stat naţional indivizibil, suveran şi independent a evoluat ca urmare a unor procese politico-militare, sociale şi religioase complexe, determinate de presiunile istorice, care au acţionat asupra spaţiului geografic. Primele informaţii cu privire la populaţia autohtonă geto-dacă datează din secolul al V-lea î.Hr. şi provin de la vechii greci, care au cunoscut-o şi care au întemeiat pe ţărmul Mării Negre primele cetăţi-colonii (Istros, Tomis, Callatis etc.). Cu mult timp înainte de primele menţionări scrise, locuitorii autohtoni, o ramură a thracilor erau organizaţi în triburi, purtând diferite denumiri după regiunea în care trăiau şi după specificul etnic.

Etnogeneza poporului român

Sursa: Vasile Simileanu, 2015

Atestările arheologice moderne au arătat că primele manifestări agricole din Europa datează cu cca. 7.500 de ani î.H., fiind localizate în apropierea localităţii Floreşti din judeţul Galaţi.

Toate aceste manifestări au avut ca efect constituirea unui popor unic în regiunea central-sud-est europeană, dezvoltat în arealul carpato-danubiano-pontic pe scheletul indestructibil al „Corona Montium”. În acest complex context, România – ca stat de importanţă europeană – s-a desăvârşit la 1 Decembrie 1918, sub sceptrul Regelui Ferdinand I Întregitorul.

România – Ţinuturi istorice

Sursa: Vasile Simileanu, 2014

Bineînţeles, aceste manifestări au avut un mare impact asupra şcolii geopolitice din România, derivată – ca şi în alte state occidentale – din geografie, geopolitica româ-nească s-a născut din necesităţi utilitare, extinzându-şi treptat sfera de cunoaştere asupra vieţi ştiinţifice şi politice, în special după Primul Război Mondial.

În perioada afirmării identităţii naţionale a noilor state, geografia şi geopolitica, alături de istorie, au avut un rol crucial în redefinirea identităţii naţionale, reprezentând un important factor educaţional de impact, în sădirea germenului mândriei naţionale – în primele faze de dezvoltare a statului modern român, germen care exista şi se manifesta cu ardoare în statele occidentale.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, întreaga planetă, cu excepţia zonelor polare, a fost împărţită între marile puteri, astfel că, după conştiinţa naţională apare conştiinţa spaţiului, ultima generată de rivalitatea dintre aceste puteri, ceea ce a condus la premisele apariţiei geopoliticii. „Conştiinţa geopolitică sau, mai pe larg, spaţiul privit drept câmp de exercitare a puterii, s-a făurit de la început în cercurile puterii”¹.

Geograful român cu cele mai sistematice preocupări de geopolitică din perioada interbelică, Ion Conea, cita la rândul său poziţia autorilor germani Hennig şi Korholtz în această privinţă: „Să fie bine stabilit că geopolitica şi geografia politică nu e unul şi acelaşi lucru, deşi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politică se ocupă cu aspectul şi împărţirea politică a statelor într-un moment dat – aşadar cu o permanenţă – pe câtă vreme geopolitica se ocupă cu mişcările din procesul de devenire a statelor, mişcări care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stărilor celor în fiinţă la un moment dat – cu acestea şi cu rezultatele lor. Geografia politică dă instantanee, imagini ale unei stări de moment, la fel cu clişeele fotografice; geopolitica, dimpotrivă, ne prezintă ca şi un film, forţe şi puteri în desfăşurare”². Altfel spus, geografia politică este o geografie descriptivă a statelor, pe când geopolitica este o geografie dinamică, a statelor în mişcare. Geopolitica este interesată de cerinţele spaţiale ale statului, în timp de geografia politică se ocupă numai cu condiţiile spaţiale ale acestuia (Maull, citat de Muir, 1976)³. Geografia politică descrie şi analizează, în timp ce geopolitica anticipează funcţionarea lumii într-o anumită logică.

În ceea ce priveşte geopolitica românească iniţiată de Ion Conea şi Anton Golopenţia putem afirma, pe bună dreptate, că schimbările istorice impuse de secolul al XX-lea au „anatemizat” şcoala geopolitică naţională. Din nefericire, perioada 1947-1988 a fost o perioadă moartă pentru geopolitica românească. După 1989 s-au făcut simţite mai multe abordări, unele dintre ele ignorând în totalitate ştiinţele geografice. În acest context, lumea geografică românească nu a făcut niciun demers de a reimpune un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat, în condiţiile în care şcolile geopolitice de marcă din lume au în primul rând o abordare geografică.⁴

În prezent se pare că nu mai putem trăi fără geopolitică. Geopolitica, adusă în actualitate de schimbările determinate de evoluţiile naţionale şi internaţionale, a cunoscut noi forme de manifestare: geostrategie, geoistorie, geoeconomie, geocultură, geomoder–nitate, geopsihologie, geomarketing, geoIntelligence, geopolitica electorală, geolinvistica ş.a., care vin în sprijinul cunoaşterii concrete şi profunde a perioadei istorice pe care o traversăm. Favorizată de poziţia geostrategică a României după 1918, în aria de interferenţă şi de interacţiune central-europeană (austro-ungară), balcanică (turcă şi slavă) şi est-europeană (rusă şi ucraineană), geopolitica românească a pus în centrul preocupărilor sale factorul naţional, dezvoltându-se ca o geopolitică a naţiunii şi a statului naţional. Evoluând ca o ştiinţă inter-disciplinară, la graniţa dintre geografie, istorie, sociologie, statistică şi demografie, dezvoltarea geopoliticii româneşti s-a datorat strălucitei pleiade de oameni de ştiinţă care, pornind de la preocupările lor de bază, au adus puncte de vedere noi şi o multitudine de abordări inedite în domenii controversate atât la vremea respectivă, cât şi în zilele noastre. Nume precum M. Eminescu, Titulescu, Iorga, M. Popa-Vereş, Conea, Mehedinţi, Brătianu, Golopenţia, Dimitrescu-Aldem, Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Sabin Manuilă, Chelcea, Nicolae Alexandru Rădulescu, Victor Tufescu, Romulus Seişanu, Petre Deică ş.a. revin în actualitate fiind pe acelaşi piedestal ca Jean Bodin, K. Ritter, Fr. Ratzel, von Clausewitz, Rudolf Kjellen, Jean Ancel, Halford Mackinder, A. Mahan, Nicholas Spykman, Simion Mehedinţi, Ion Conea, Anton Golopenţia, J. Thyriart, P. Claval, Bernard Guetta, Yves Lacoste, Aymeric Chuprade, François Thual, Samuel Cohen, Immanuel Wallerstein, Zbigniew Brzezinski, Samuel P. Huntington, Dmitri Trenin, Olivier Roy, Al. Dughin, Francisc Fukuyama, Arnold Toynbee, Ezzatollah Ezzati, M. Hafeznia ş.a.

De aceea, în mod firesc, primele lucrări cu caracter geopolitic apărute după 1990 au fost orientate spre reeditarea unor lucrări fundamentale din perioada interbelică, considerate ca bază de pornire pentru contribuţiile viitoare. Astfel, în anii 1992-1993 a fost reeditat în trei volume atlasul Spaţiul istoric şi etnic românesc, elaborat în anii Războiului (1942), în vederea viitoarei Conferinţe de Pace⁵. A urmat editarea, la Iaşi, sub coordonarea regretatului istoric Emil I. Emandi şi a profesorilor Gh. Buzatu şi V. Cucu a unui volum de sinteză intitulat Geopolitica (1994). Structurată în două mari secţiuni (Restituiri şi Noi contribuţii) lucrarea a însemnat concretizarea unei prime acţiuni de anvergură menită să redea cititorului câteva dintre contribuţiile de bază ce au jalonat dezvoltarea geopoliticii până la acea dată.

După anul 1989, s-a simţit necesitatea revitalizării preocupărilor din domeniul geopolitic, reorientarea atenţiei spre problemele deosebit de importante care constituie obiectul de studiu şi cercetare pentru disciplinele de contact, aflate la limita geografiei, istoriei, economiei, sociologiei şi, nu în ultimul rând, al politicii. Odată cu transformările apărute pe plan mondial după căderea sistemului comunist, a apărut posibilitatea inclu-derii României pe lista ţărilor în care preocupările academice din domeniul geopolitic să redevină puncte centrale în cadrul activităţilor ştiinţifice desfăşurate în mediul universitar.

În anul 2003 am pus bazele Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea” şi am fondat GeoPolitica – Revistă de Geografie Politică, GeoPolitică şi GeoStrategie. Printre scopurile propuse, menite a dezvolta şi încuraja cadrul legal de cercetare în domeniile amintite, putem menţiona:

• elaborarea de studii ştiinţifice privind Geografia Politică, Geopolitica, Geostrategia, Geoistoria, Etnogeografia, Geoeconomia etc.;

• formarea unui cadru ştiinţific de dezbatere a problemelor teoretice din domeniile amintite mai sus;

• promovarea interesului naţional, prin fundamentarea ştiinţifică a conceptelor moderne referitoare la naţiune, stat naţional, minoritate etnică etc.;

• promovarea culturii, tradiţiilor şi specificului naţional românesc, în relaţie cu alte state⁶.

Aceste măsuri se înscriu în eforturile susţinute desfăşurate după anul 1989, în instituţii universitare şi academice civile şi militare din ţara noastră care vin în întâm-pinarea obiectivelor Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”. Dintre aceste obiective, propuse a se realiza în mai multe etape, în funcţie de multitudinea de factori ce concură la dezvoltarea acestor domenii, putem menţiona ca fiind deosebit de importante următoarele:

• preluarea moştenirii româneşti în domeniile menţionate şi continuarea la un nivel calitativ superior a vieţii ştiinţifice iniţiate de Simion Mehedinţi şi Ion Conea în domeniu;

• o mai bună promovare a acestor discipline academice în învăţământul universitar românesc;

• statuarea, apărarea şi aplicarea drepturilor minorităţilor etnice din România, alături de susţinerea românilor de peste hotare;

• introducerea unor noi discipline conexe în cadrul planurilor de învăţământ universitar, în concordanţă cu preocupările actuale şi problematica din domeniu.

În centrele universitare au fost dedicate o serie de studii şi cursuri, astfel: Vasile Marin – profesor universitar doctor la Academia Forţelor Aeriene din Braşov şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Vasile Nazare – conferenţiar universitar doctor la Academia Forţelor Navale „Mircea cel Bătrân” şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Constantin Hlihor – profesor universitar doctor la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Radu Săgeată – cercetător la Institutul de Geografie al Academiei Române, conferenţiar la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Sibiu şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Constantin Anechitoae – Facultatea de Drept din Universitatea „Ovidius” şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”, Mădălina Antonescu – Institutul Diplomatic Român – Ministerul Afacerilor Externe şi membru al Asociaţiei de Geopolitică„ Ion Conea”, Alexandru Ilieş – Universitatea din Oradea, Paul Dobrescu – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Admini–strative, Dan Dungaciu – Institutul de Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Amiral Romulus Hâldan – Clubul Amiralilor şi membru al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”. În alte centre universitare, preocupările de geopolitică au fost integrate geografiei umane.

De la înfiinţare şi până în prezent, am generat formate de analiză geopolitică interne şi internaţionale, materializate în cele şaptesprezece ediţii ale Şcolii Interna-ţionale de Vară GeoPolitica, întâlnirile trimestriale în cadrul Cafenelei GeoPolitica şi GeoPolitica Club Romania, publicarea a 75 de numere ale Revistei GeoPolitica şi a unor lucrări de geopolitică şi geostrategie de referinţă pentru cercetarea românească. În acelaşi timp, am reuşit să impunem marca GeoPolitica pe plan mondial, deschizând canale de comunicare cu universităţi şi centre corespondente din SUA, UE, Asia, Africa şi America de Sud. Am reuşit să aducem în actualitate şi să promovăm cercetarea geopolitică româ-nească pe plan naţional şi internaţional, ca parteneri de marcă a unor formate zonale şi regionale.

Impactul şi modul de manifestare al teoriilor actuale au impus regândirea şi reconsiderarea geopoliticii şi geostrategiilor de la naţional la global!

Noi unde suntem? Nu cred că vom putea da un răspuns exact, având în vedere bâlbele guvernanţilor, cu sfetnici de taină expaţi sau membri ai unor ONG-uri cu impact global! Cu toate aceste impedimente, de moment, vom încerca să aducem în actualitate – ceea ce unii au uitat sau ignoră cu bună ştiinţă: Adevărul şi Moştenirile unui popor multi-milenar – geopolitica naţională, nu naţionalistă sau extremistă!

Geopolitica românească – ca geopolitică a naţiunii şi statului naţional – a evoluat ca o ştiinţă inter-disciplinară, la graniţa dintre geografie, istorie, sociologie, statistică şi demografie. Dezvoltarea acesteia are la bază contribuţiile ştiinţifice ale strălucitei pleiade de oameni de ştiinţă, politicieni şi umanişti de prestigiu, marcaţi de evenimentele şi renaşterea fiinţei naţionale din secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Punctele de vedere exprimate în aceste perioade istorice au avut o multitudine de abordări inedite, în domenii controversate, considerate ca atare atât la vremea respectivă, cât şi în zilele noastre. Cele mai multe dintre aceste aspecte au fost analizate în lucrarea „Geopolitica României”. În prezenta lucrare ne-am propus să completăm aspectele analizate în precedenta carte, prin reliefarea autenticităţii şi specificitatea şi actualitatea tezelor promovate în anumite perioade istorice, cu scurte comentarii, care să contureze cadrul geopolitic actual şi rolul geostrategic al României în plan euratlantic. Este ultima dată când ni se oferă şansa istorică de a ne vedea interesul naţional, rolul şi locul în construcţiile geopolitice şi geostrategice actuale!

Ar fi dureros să spunem că „am ratat CLIPA”! ⁷

Avem convingerea că paralelismele şi comentariile pe care le-am realizat, ca un dialog între diferitele orientări şi şcoli geopolitice, vor evidenţia preocupările unice ale geopoliticienilor români, atât de puţin cunoscute în lumea ştiinţifică din România, necu-noscute în mediile politice şi guvernamentale din ţară, dar apreciate de mediile ştiinţifice şi academice din străinătate. Avem mândria să ne regăsim în strategiile elaborate de unele state, dar şi mâhnirea neputinţei de ne trezi cu toţii, ca popor şi naţiune indes-tructibilă la realitate!

Rutele antice şi Limesul dac

Sursa: Vasile Simileanu, 2015 – prelucrare după Atlas istorico-geografic, 1967

Axa ponto-baltică

Sursa: Vasile Simileanu, 2015 – prelucrare după Simion Mehedinţi

Presiuni exercitate asupra României

Sursa: Vasile Simileanu – prelucrare după Armée et repationethenque, The Military Balance 1996-1999, Londres, 1998, BM, 1999

Istorico-geografic, 1967

Model propus pentru strategiile geopolitice

Sursa: Vasile Simileanu, Vasile Marin, 2010

Elipsa geostrategică a României (model propus)

Sursa: Vasile Simileanu, Geopolitica României, Editura Top Form, Bucureşti, 2010 – prelucrare după Atlas Istorico-geografic, 1967