Răzvan GRIGORAŞ
Previziunea Securităţii 2: ROMÂNIA – ORIZONT 2035 (patru anotimpuri)
Editura Top Form, Bucureşti, 2018
Previziunea şi planificarea reprezintă două activităţi importante pentru studierea şi respectiv acţiunea asupra viitorului. Previziunea reprezintă procesul prin care sunt anticipate evenimente şi prin care este realizată estimarea unor indicatori privind fenomenele care nu sunt direct controlate de entitatea implicată în proces. Pe altă parte, planificarea este una din funcţiile de bază ale managementului şi reprezintă o activitate ce are în vedere stabilirea modalităţilor concrete de realizare a unor obiective
prestabilite. Din punct de vedere cronologic, previziunea precede planificarea şi ne oferă informaţii absolut necesare pentru reali-
zarea acesteia. Previziunea reprezintă un real suport al procesului decizional în timp ce planificarea este văzută ca un rezultat sau ca o componentă a procesului decizional. Din păcate, în ciuda existenţei mediilor de prelucrare a datelor din ce în ce mai performante şi a dezvoltării unui know-how robust internaţional, tentaţia anticipării României viitoare lipseşte la nivel de sistem. Din acest motiv, s-au născut cele patru anotimpuri ale României orizont 2035. Teoretic – patru eseuri prospective, practic – patru scenarii dezvoltate pe baza tehnicilor scenariilor multiple, care combină într-o manieră jurnalistică tendinţele de evoluţie ale unor indicatori împreună cu anumite categorii de evenimente discrete – care ar putea schimba cursul istoriei şi care sunt de obicei impredictibile.
Răzvan GRIGORAŞ
Previziunea Securităţii 3: RISC ŞI OPORTUNITATE ÎN SECURITATEA NAŢIONALĂ
Editura Top Form, Bucureşti, 2018
Primul motiv al alegerii acestei teme de cercetare este definit de necesitatea creării unui mecanism inexistent la nivel naţional, dar extrem de necesar. Pornind de la premisa că preocuparea pentru definirea clară a riscurilor, vulnerabilităţilor, ameninţărilor, pericolelor şi oportunităţilor (RVAP-O) care caracterizează mediul naţional şi cel internaţional reprezintă o problemă majoră
pentru decidenţi, ne-am propus să uşurăm procesul de generare a direcţiilor strategice ale securităţii naţionale prin analiza
relaţiilor şi influenţelor reciproce dintre actorii prezenţi, mediul de securitate şi acţiunile lor. Am constatat necesară realizarea
unor modele capabile de adaptare, şi de generare în acelaşi timp, a strategiilor de securitate naţională prin instrumente cât
mai obiective, cât mai corect şi complet structurate, cu scopul de a gestiona stările viitoare posibile pentru statul în cauză care să
conducă către îndeplinirea nivelurilor proprii de aspiraţie. Aceste elemente devin posibile prin anticiparea riscurilor, vulnerabilităţilor, ameninţărilor, pericolelor şi oportunităţilor. Această anticipare furnizează un concept strategic de securitate cu un caracter obiectiv mai pronunţat, nu doar unul imaginativ şi speculativ. Acest volum continuă cercetările în domeniul previziunii securităţii prin
particularizarea metodelor existente pe binomul risc – oportunitate în domeniul securităţii naţionale.
Coments