General-locotenent (r) dr. Alexandru GRUMAZ*
„Suprema excelenţă constă în a învinge rezistenţa inamicului fără luptă.” Sun Tzu, „Arta războiului”
Dintotdeauna, războiul s-a prezentat ca o ieşire din raţiune, ca o soluţie nechibzuită, dăunătoare omenirii, ca un cataclism sau ca o lipsă de măsură a politicienilor şi a celor care au drept de decizie. Războiul a rămas să fie, cum o spunea teoreticianul militar Carl von Clausewitz „o continuare a politicii prin mijloace violente”[1]. Totdeauna, războiul a însemnat puţine avantaje şi imense pierderi, chiar dacă, pe plan politic sau strategic, a dus la schimbarea raportului de forţe, la cucerirea sau pierderea unor teritorii, a unor resurse sau a unor sfere de influenţă. Utilizat în Ucraina, la capacitatea maximă de exprimare, războiul hibrid a luat prin surprindere o Europă întreagă, dar şi o alianţă militară, care încă savura dividendele păcii care a urmat încheierii Războiului Rece.
CONCEPTUL DE RĂZBOI HIBRID
În 2007, Frank Hoffman publică lucrarea Conflicte în secolul 21: apariţia războaielor hibride, considerată piatra de temelie a unui nou concept privind conflictele militare ale viitorului. Hoffman defineşte conceptul de război hibrid astfel:
„Se consideră că viitorul va surprinde conflicte în cadrul cărora se va vedea convergenţa oponenţilor, metodelor şi mijloacelor, materializându-se astfel războaiele multimod, denumite conceptual războaie hibride, care adună, la un loc, letalitatea conflictului de tip statal, cu fervoarea fanatică şi prelungită a războiului neregulat. Termenul de hibrid se referă atât la organizarea, cât şi la mijloacele întrebuinţate de către potenţialii adversari. În războiul hibrid, adversarii (state, mişcări susţinute de state, sau independente) vor exploata accesul la capabilităţile militare moderne şi vor sprijini mişcări insurgente, teroriste şi criminale, precum şi intervenţia unor state care pot combina capabilităţile militare de înaltă tehnologie, cu acţiunile teroriste şi operaţiile de război cibernetic împotriva ţintelor de natură financiară”[2].
Noua teorie a fost exemplificată cu acţiunile Hezbollah împotriva armatei israeliene în 2006. Organizată în celule, bine instruite şi foarte disciplinate, descentralizate, desfă-şurate inteligent pe teren şi fiind ajutată masiv de Iran, Hezbollah a interzis acţiunile unei forţe convenţionale moderne, printr-un amestec de tactici de gherilă şi tehnologie. Conceptul dezvoltat de Frank Hoffman a adus în prim-plan complexitatea confruntărilor viitorului, în întreg spectrul de securitate.
* Analist politico-militar
[1] Vom Kriege (Despre război), Carl von Clausewitz.
[2] Frank G. Hoffman, Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid Wars, Potomac Institute for Policy Studies, Arlington – Virginia, December, 2007, p. 28.
