Claudia LASCATEU

Motto: ”The two most powerful warriors are patience and time.”      Lev Tolstoi

Abstract. Usually, crisis spur when political systems reach a standstill, when all resources are finished and the last option that could get the government out of the struggle is military force. As history has shown, this is not the best way out. Crisis and conflicts are the motion power of permanent transformation of international interaction. They have all impacted mostly civilian population through numerous casualties and refugees that determined humanitarian efforts, thus crisis resolution and conflict mediation becoming one of most important concern in security.

The post-Cold War world gave means and opportunity for states like Russia to try and assert their global influence through peaceful means, remotely control the ex-soviet countries through economic and energetic domination and influence Western countries with a set of strategies that define hybrid warfare aimed at the core of its adversaries’ source of political power, at population.

This paper will analyse what hybrid Russian war means lately, its objectives, and what are the best practices to face future asymmetric threats such as the ones deployed by Kremlin in the past 5 years.

Experţii folosesc termenul de război hibrid în situaţii diferite. Mai mulţi termeni adiacenţi celui de război hibrid sunt folosiţi, incluzând „strategii din zona gri”, „competiţie la limita conflictului”, „măsuri active” şi „război de generaţie nouă”. Deşi diferenţele sunt subtile toţi aceşti termeni indică către acelaşi lucru: Rusia foloseşte mai multe instrumente de putere şi influenţă, cu accent pe instrumente non militare pentru a-şi urmări interesele naţionale în afara graniţelor, de multe ori atingând interesele Statelor Unite ale Americii sau cele ale aliaţilor lor. Dacă vorbim de războiul hibrid purtat de Rusia în ultimii ani ne referim la o gamă de instrumente, dintre care multe nu sunt militare, pentru a facilita interesele naţionale ruseşti. Moscova caută să folosească războiul hibrid pentru a garanta reuşita unor politici de stat precum divizarea şi slăbirea puterii exercitate de NATO, să submineze guverne prooccidentale, să creeze pretexte pentru război, să anexeze teritorii şi să asigure accesul la pieţele europene în condiţiile sale. Creşterea din ultimii ani a folosirii strategiilor hibride de către ruşi este o expresie clară a expansiunii capabilităţilor militare ruseşti în concordanţă cu atitudinea antagonistă Vestului manifestată de Kremlin. Resursele Rusiei pentru purtarea războiului hibrid nu sunt infinite, întrucât se confruntă cu aceleaşi dificultăţi ca orice altă ţară atunci când duce o politică externă pe mai multe planuri, iar tacticile hibride nu vor fi eficiente în toate cazurile[1].

[1] Christopher S. Chivvis, Understanding Russian ”Hybrid Warfare” and What Can Be Done About it, RAND Corporation, CT-468, Testimony presented before the House Armed Services Committee on March 22, 2017;