Dr. Ionuţ PURICA

Unul din lucrurile pe care l-am întâlnit în Rusia în anii ’80 era dorinţa lor de a li se vorbi numai ruseşte. Spuneau că doar cu americanii, care erau comparabili cu ei ca putere mondială, vorbeau engleza (limbă pe care o ştiau bine).

Între timp lumea s-a schimbat, iar China devine tot mai puternică. E foarte posibil ca generaţia următoare de ruşi să înveţe, nu numai de plăcere ci şi de nevoie, limba chineză.

Oricum, mentalitatea imperială rămâne: un coleg rus îmi spunea că de la Petru I la 1918 suprafaţa Rusiei ţariste a crescut tot atât cât a crescut suprafaţa URSS de la 1918 până în anii ’80. Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI au adus ceva nou în mentalitatea imperială – anume ideea că nu ai nevoie de teritoriu pe care să-l cucereşti, ci e destul să cucereşti minţile oamenilor. Ideea nu este nouă; religia o practică de mult; dar dezvoltarea sistemelor integrate de informaţii face mai abordabilă „cucerirea” şi scurtează constanta de timp a procesului.

În acest context cele 40.000 de tancuri din Pactul de la Varşovia, care puteau ajunge la Lisabona în două săptămâni, au dispărut odată cu URSS, însă au fost înlocuite de oameni de afaceri super bogaţi care controlează corporaţii cu o amprentă economică şi financiară impresionantă şi de posturi de televiziune care promovează în mod subtil valori diferite de cele considerate standard.

Astfel controlul unor resurse cum este gazul natural poate să capete veleităţi politice măcar la nivel de ameninţare. Închiderea vanei de gaz către UE constituie un pericol permanent de destabilizare socio-economică aşa cum a arătat situaţia de la începutul lui 2009, după ce, în 2008, UE a criticat intervenţia rusă din Georgia.

Pe alt plan, Italia anilor ’90 a arătat că activitatea continuă a unor posturi de televiziune contribuie în mod substanţial la înlocuirea, în numai trei luni, a centrului politic, căzut în dizgraţia alegătorilor, cu o nouă formaţiune al cărui nume aminteşte jocul de fotbal: ‘Forza Italia’. Rusia de azi a înţeles puterea mass-mediei, precum şi pe aceea a pachetelor de acţiuni de control în corporaţii şi le aplică uneori cu mai mult succes decât se aştepta iniţial.

Cu toate că nivelul ştiinţific ridicat din URSS s-a păstrat, el nu este încă pus în valoare pentru a disemina rezultatele în economie, ci a rămas orientat mai mult către domeniul militar. Noile arme, anunţate recent de Preşedintele Federaţiei Ruse, sunt o dovadă în acest sens. Cu toate acestea Rusia trebuie apreciată pentru nivelul cercetării sale ştiinţifice.

În secolul al XIX-lea, când interesele Imperiului Britanic se ciocneau cu cele ale Imperiului Rus, în Bosfor, Rudyard Kipling spunea că ruşii ar fi cei mai simpatici dacă s-ar considera cei mai vestici dintre asiatici, dar, cum ei se consideră cei mai estici dintre europeni, nu mai sunt aşa simpatici. Aceasta afirmaţie arată mai multe lucruri. Rusia este o putere planetară care a învăţat să planifice Asiatic (pe termen foarte lung) şi să acţioneze European (decisiv şi rapid). Avantaje deosebite în ambele situaţii.

În aceasta perioadă, ca de altfel în toată lumea, în Rusia apare o a treia generaţie de după Al Doilea Război Mondial. Dacă prima generaţie a avut obiectivul reconstrucţiei

şi valorile asociate, iar a doua a terminat reconstrucţia, a treia generaţie vine cu totul de-a gata într-o lume în care nu mai are un obiectiv major precum cele dinaintea ei. Astfel, a treia generaţie îşi caută obiective şi valori. Alegerea este vastă: de la globalizare la naţionalism; de la protecţia mediului la creşterea economică accelerată. Vorbim aici de obiective care nu implică ego-ul şi orgoliul măreţiei şi puterii.

În SUA, acum se vorbeşte de „America great again” evident asociat şi cu puternic „again”, deci şi arme mai „bune”. În Rusia politica „puterii” nu a încetat niciodată, fie ea susţinută de „vana de gaz de export”, mai nou de noi sisteme de rachete şi avioane performante. În plus, regimul de sancţiuni economice identifică din nou „vestul” ca duşmanul contra căruia trebuie luptat. Avem deci un posibil obiectiv pentru generaţia a treia din Rusia, care este în contradicţie cu cel din America. Lumea este mai complexă azi; între „Great America” şi „Mama Rusia” acum se găsesc China, o Europa importantă cel puţin economic (care se gândeşte să-şi facă o armată comună), precum şi ţări ca Brazilia, India, Africa de Sud, ca să nu mai vorbim de Japonia şi Coreea de Sud. Într-o lume mai complicată mândria de a fi puternic este cu atât mai mare. Să speram că nu va fi atât de mare încât să se escaladeze la un conflict armat, ci se va menţine la mijloace economice, informatice, mass-media, care, de altfel, pot fi uneori mult mai puternice şi eficiente în a-l face pe adversar să facă ce vrei tu, ei crezând că fac ce vor ei.

Un cunoscut observa mai demult că ruşii sunt sofisticaţi, iar americanii sunt complecşi. Sensul observaţiei se referă la trecerea de la relaţiile inter-indivizi la cele ale colectivităţii. Astfel, relaţia inter americani este mai liniară, bazată pe „da” sau „nu”, în timp ce aceea între ruşi este mai neliniară cu treceri bruşte de la o stare la alta. O colectivitate bazată pe interacţii liniare este complexă, în timp ce una bazată pe interacţii neliniare este sofisticată. La nivel individual ruşii sunt nişte oameni deosebiţi, care, însă, se schimbă total când sunt aduşi în situaţia de membrii ai colectivităţii din Marea Rusie. Rusia are însă capacitatea de a învăţa şi de a se adapta, chiar de a se reinventa în noi forme de putere bazate pe colaborare şi ştiinţă, care să aducă pe prim plan valori de viaţă adaptate la o nouă lume la al cărei început de drum ne aflăm azi.

Acest lucru nu se poate face fără o populaţie cultivată. Sperăm că deschiderea spre cultură, inclusiv cultura rusă, a rămas la fel de răspândită şi în Rusia aşa cum era în URSS, unde accesul restrâns la Balshoi Teatr, pe bază de carte poştală, o dată pe an, era numit de ruşi apartheid cultural.

Rusia va trebui să-şi găsească conceptul ei de export, aşa cum America exportă democraţie. Conceptul sistemului democratic care te face liber este specific American, nu penetrează în anumite culturi cum este cea arabă, dar este coerent. Rusia nu are încă un asemenea concept – comunismul este perimat. Se încearcă doar destabilizarea sistemului American, dar nu se pune nimic în loc şi acest lucru constituie o mare slăbiciune care împiedică o „cucerire” de durată din partea Rusiei. Haosul creat astfel poate contamina Rusia; situaţie care este în favoarea Chinei şi a altor economii menţionate mai sus.

Rusia va avea un rol important de jucat, indiferent cum va fi lumea viitorului şi speram că rolul ales de ea va fi constructiv.