GeoPolitica Club Romania şi Revista GeoPolitica în colaborare cu Centrul Cultural şi de Informare al Ambasadei Ucrainei în România, în cadrul ediţiei din decembrie 2017, au organizat conferinţa Ataşatului Apărării, Aero şi Naval, Ambasada Ucrainei în România – colonel Georgiy Olkhoskyi – pe tema proiectului Noul Plan Marshall pentru Ucraina.
În deschidere, invitatul Clubului a făcut referiri la situaţia politică internaţională, menţionând provocările şi presiunile de impact regional şi global la care sunt expuse statele din Europa de Est. În acest sens a reliefat rolul pe care îl au Germania, SUA şi UE, cât şi evoluţiile relaţiilor Rusia – NATO, Rusia – România, Rusia – UE, efectele politicii Coreei de Nord şi noile alianţe mondiale. În expunerea susţinută, colonelul Georgiy Olkhoskyi a reliefat tendinţa Rusiei de a deveni stat hegemon, având la bază relaţiile dezvoltate cu China – împreună cu care a realizat Banca BRICS, relaţiile strânse cu Iranul şi tendinţele de contrabalansare ale Turciei. Toate aceste manifestări ruse, gândite în „laboratoarele” moscovite, au ca punct de plecare situaţia internaţională com-plicată şi fluidă, în care lumea caută noi forme de reorganizare, dar şi de reîmpărţire a sferelor de influenţă (care pot avea ca efecte apariţia şi dezvoltarea de conflicte mondiale). În continuare, a arătat că jocurile unor actori statali au aruncat Ucraina şi Europa în situaţii limită, cu rezolvare în timp.
În ceea ce priveşte evoluţia strategiilor anti-ruse pe frontul de est NATO, dezvoltate de către Polonia, România, Ungaria şi în oarecare măsură Turcia, impun Rusiei restricţii, dar şi reacţii – prin dislocarea de forţe militare specializate – în arealele Mării Nordului, Mării Negre, Kaliningradului, Crimeei şi Novorossiisk, unde au fost construite noi facilităţi militare.
Ideologul lui Putin – în lucrarea „Războaiele Rusiei” – acuză strategiile Occidentului, afirmând că războiul împotriva Occidentului devine inevitabil. În acest context, Ucraina – ca aliat al Occidentului – a fost ţinta unor atacuri destul de puternice de tip militar, cibernetic şi hibrid, dar şi prin activitatea unor ONG-uri, subvenţionate de către Moscova, care au drept scop destabilizarea UE şi slăbirea NATO.
Noul Planul Marshall pentru Ucraina face parte din iniţiativa UE: Planul Marshall Plus, care implică ajutor politic şi financiar pentru Ucraina, Republica Moldova şi Georgia. În contextul acestei strategii, este de remarcat momentul 2004, când s-a pus pe agenda de lucru UE un plan pentru Ucraina. Din nefericire pentru Ucraina, liderii UE nu au găsit un punct comun de dialog privind susţinerea financiară. Cu toate acestea, se prevede un ajutor de 2-10 miliarde/an pentru susţinerea economiei, reformelor statului ucrainean şi dezvoltarea de proiecte europene sustenabile promovate de către Kiev. În octombrie 2017 s-a pus în discuţie acordarea a 50 miliarde euro pentru susţinerea Ucrainei timp de 10 ani, dar până în prezent nu s-a întâmplat nimic pozitiv, deoarece liderii europeni nu au concluzionat câţi bani trebuie acordaţi Ucrainei, ajutorul micşorându-se datorită includerii – la propunerea Olandei – a statelor din Balcanii de Vest.
Din punctul de vedere ucrainean, este foarte important ca Ucraina să beneficieze de întreaga sumă alocată iniţial, pentru a finaliza reformele propuse, dar şi datorită faptului că este în prima linie împotriva Rusiei, cu două noi conflicte deschise în Crimeea şi Donbas – Lugansk. Din punctul de vedere al reformelor declanşate, este foarte important ca Ucraina să fie sprijinită pentru implementarea democraţiei – proces care se află, de altfel, în plină reformare -, nu numai pe hârtie, dar şi în realitatea faptică. Tot în aceeaşi notă, sunt necesare investiţii europene în domeniile industriale, în special în industria grea, pentru a schimba statutul de ţară agrară avut pe timpul defunctei URSS.
Dacă nu se rezolvă aceste aspecte, UE – NATO vor avea o zonă de conflict şi instabilitate permanentă. Situaţia cu Crimeea nu va avea rezolvare în următorii 5-10 ani. Vor fi alegeri în Rusia, chiar dacă se schimbă tot sistemul, tot va fi necesară o perioadă de cel puţin două decenii, pentru ca Crimeea să se întoarcă la Ucraina.
În privinţa situaţiei din Donbas, Ucraina şi partenerii săi doresc rezolvarea, pentru a nu degenera într-un nou conflict îngheţat de genul Transnistriei în Republica Moldova. În acest sens, ce propune partea ucraineană nu convine părţii ruse, iar ce propune partea rusă nu este permis din partea părţii ucrainene şi a partenerilor strategici, negocierile fiind în impas.
Revenind la Planul Marshall, prin care UE acordă susţinere Ucrainei. Rusia va avea probleme interne în timp, deoarece situaţia economică şi a nivelului de trai nu este confortabilă, iar multe categorii sociale doresc schimbarea. Pentru Ucraina, această circumstanţă ar fi mulţumitoare. Trebuie să se schimbe cel puţin o generaţie ca să se modifice mentalitatea. Dacă nu va fi realizat Planul Marshall Plus, vor pierde UE, Ucraina şi SUA ca partener strategic.
Planul Marshall Plus implică şi susţinere politică şi pentru intrarea Ucrainei în NATO. Din nefericire Ucraina, Georgia şi Republica Moldova nu pot fi membre ale UE şi, cu atât mai mult, NATO, deoarece conflictele de la frontieră, susţinute de Moscova, contravin statutului acestor două organizaţii.
Cu trei ani în urmă, în doctrina rusă au fost operate unele schimbări, în care se menţionează că UE şi NATO sunt inamicii Rusiei. România este şi în UE şi în NATO. Ţările Baltice nu au susţinut Rusia nici când era URSS. Până în 1949, Finlanda a avut probleme cu „Fraţii din pădure” contra URSS, iar ultimul partizan din armata ucraineană contra URSS a fost ucis în 1954.
Situaţia din Ucraina nu este doar a Rusiei şi a Ucrainei, ci trebuie rezolvată şi de UE, SUA şi Belarus. Dacă situaţia din Ucraina se rezolvă, Republica Moldova şi Georgia au posibilitatea de a-şi rezolva conflictele îngheţate.
În prezent, în Donbas – Lugansk, sunt aproximativ 38.000 militari ruşi, mai mult de 600 tancuri conduse de „tractorişti” şi „mecanici”, mai mult de 1.000 de sisteme de artilerie, peste 1.500 TAB-uri, fără a avea avioane şi elicoptere care au fost înlocuite de drone. În 2015, câteva avioane au fost distruse de partea ucraineană, au murit piloţii şi soldaţii ruşi în zonă. În perioada 29 noiembrie-6 decembrie 2017, au fost ucişi 12 militari ucraineni şi 44 militari au fost răniţi. De la începutul conflictului, au murit 12.000 oameni, din care 3.500 militari.
Problemele sunt foarte complicate, este o zonă de război, un conflict deschis. Este de luat în considerare nordul Ucrainei, şi anume frontiera cu Belarus şi cu Rusia, dar şi pretenţiile Ungariei, susţinute de relaţiile Ungaria – Rusia, cât şi de presiunile exercitate asupra Ucrainei.
Crimeea este un pericol şi pentru România. România asigură securitatea cibernetică a Ucrainei, troianul cu care a fost atacat sistemul informatic ucrainean a fost anihilat de către structurile specializate din România. În ceea ce priveşte legătura România – Ucraina, se vor demara mai multe proiecte comune, cum sunt: linia aeriană Bucureşti – Cernăuţi, trenul de mare viteză care să plece zilnic din Bucureşti, se vor deschide noi puncte de frontieră, iar România va asigura energetic Ucraina. Însă mentalitatea oamenilor se schimbă în generaţii, iar în administraţia ucraineană mai sunt pro-ruşi, iar ONG-uri din păcate lucrează din păcate împotriva Ucrainei, ca şi în Polonia şi în toate ţările ex-comuniste. La Independenţa Ucrainei, unităţile militare aveau cadre militare ruse, schimbarea începând din 2004; iar în URSS cadrele în rezervă alegeau trei locuri de dislocare: Ţările Baltice, Crimeea, Republica Moldova.
Ucraina în drumul spre democraţie se loveşte de multe stavile.
Cu ajutorul partenerilor se vor rezolva. Dar este nevoie de timp şi multă negociere.
Monica MUŢU
Asociaţia de Geopolitică Ion Conea, Bucureşti
Coments