Glose la un studiu mai amplu pe tema decantărilor actualei geometrii geopolitice regionale
Ambasador dr. Gheorghe DUMITRU
„Furtuna perfectă” abătută, cu intensitate amplificată în ultimii ani, asupra unei regiuni de importanţă critică pentru întreaga Planetă – Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (The Middle East and North Africa – MENA)1, a avut şi continuă să înregistreze efecte multiple şi complexe, inclusiv în registrul geopolitic, afectate fiind, în egală măsură, populaţii întregi, state-naţiuni per se, ca şi principii şi structuri, inclusiv instituţionale, de politică internă şi externă, în ultimă instanţă ordinea regională fondată la sfârşitul Primului Război Mondial, cu punctele ei ulterioare de inflexiune – colonizarea / decolonizarea, Războiul „Rece”, „Primăvara Arabă” etc.
Ambasador al României în Egipt, 2006-2012, Coordonatorul Politic al Delegaţiei României la Consiliul de Securitate al ONU, 2004-2005
1 O metaforă utilizată şi instrumentalizată de numeroşi analişti şi comentatori: “Perfect Storm: The Implications of Middle East Chaos”, Report, July 2015, The Begin-Sadat Center for Strategic Studies (BESA Center); Ross Harrison, de la Middle East Institute (MEI), Washington, scria, în mai 2015: “The multiple crises afflicting the Middle East have now reached a critical inflection point. The region is undergoing the proverbial perfect storm”. “A perfect storm brews in the Middle East” era titlul unui articol publicat în The Washington Post, în februarie 2015, semnat de David Ignatius, care sublinia: “The ‘perfect storm’ metaphor is overused. But one may be brewing in the Middle East as Israeli, American, Palestinian and Iranian interests collide in a vortex.” În sept. 2015, un comentariu CNBC încerca să demonstreze „de ce şi cum” Arabia Saudită “is caught in ‘perfect storm”. Toate astea după ce, încă cu ocazia Conferinţei Internaţionale de Securitate de la Munchen, ediţia 2011, secretarul de stat al SUA de atunci semnalase: “The region is being battered by a perfect storm of powerful trends. This is what has driven demonstrators into the streets of Tunis, Cairo, and cities throughout the region. The status quo is simply not sustainable”.
***
În legătură cu referinţa punctuală de mai înainte la teoria jocurilor, merită de amintit că încercările de tratare mai amplă, prin logica respectivă, a unor aspecte critice ţinând de problematica MENA, ar putea fi „bruiate” de aceleaşi caracteristici unice ale regiunii, de ordin politic, geostrategic, economic, structuri demografice în palierele religios şi etnic etc. Astfel, nu ar fi nicidecum uşor de concluzionat dacă este vorba de un joc de sumă nulă, ori de unul win-win, în cazul neîncetatelor fluxuri de arme, cu sursele majore SUA, dar şi Rusia, Franţa, Germania etc., către regiune, fie că destinatarii sunt „oficiali” – state, cele din Golf, înainte de orice, mari cumpărători, dar şi Siria, Irak, Egipt, ori „informali” – actori non-statali. La fel ca şi în ce priveşte contractele mult-aşteptate pentru imensele lucrări de reconstrucţie (pentru Siria, de exemplu). Ca să nu mai vorbim de „chinurile naşterii” unei reglementări comprehensive şi sustenabile la conflictul de decenii dintre israelieni şi arabi.
Toate astea pe fundalul surprins nu fără frustrare de un expert american, trecut prin administraţie şi medii academice: „Putem spune, cu toată modestia, noi cei care urmărim îndeaproape, de ceva timp, situaţia din Orientul Mijlociu, că există un lucru principal pe care l-am învăţat şi reînvăţat: putem controla atât de puţin evenimentele, după cum evoluţiile pe mai departe, sunt şi vor fi, în multe cazuri, imposibil de prevăzut, unele fiind complet neaşteptate.”1
1 Derek Chollet, US Commitments in the Middle East: Advice to the Trump Administration, Transcript of the eighty-seventh in a series of Capitol Hill conferences convened by the Middle East Policy Council January 11, 2017 | Washington, DC. http://mepc.org/hill-forums/us-commitments-middle-east-0?transcript
