“Să facem diferenţa între terorişti şi refugiaţi”– Domnule profesor, şirul de atentate islamiste comise în Europa de Vest se suprapune, în mare măsură, pe fenomenul migraţiei musulmane din Orientul Mijlociu. Există o legătură de cauzalitate între aceste două realităţi, sau atentatele fac parte dintr-un război care, oricum, s-ar fi declanşat?

– Nu cred că migraţia este motorul acestor aten­tate. Atentate s-ar fi produs oricum, dar poate nu aveau o asemenea amploare. Pentru că printre re­fu­giaţii autentici s-au infiltrat şi terorişti. Deci, or­ga­nizaţiile teroriste nu au determinat migraţia ma­­sivă, dar s-au folosit de ea, pentru a-şi trimite oa­menii în Europa să organizeze atentate. Asta de­vine evident, chiar şi numai dacă studiem imaginile cu refugiaţi surprinse de televiziuni. Cei care au fugit din calea războiului au familii, figuri triste şi îngri­jorate şi o vestimentaţie modestă. Se remarcă însă şi tineri singuri, bine îm­brăcaţi, atletici, siguri pe ei şi care vorbesc la tele­foane inteligente, ori­un­de s-ar afla – deci, dispun de suficienţi bani. Aceştia din urmă sunt suspecţi. Dar n-aş spune că tero­ris­mul poartă marca isla­mu­lui, pentru că atunci am lovi într-o religie. Gru­pările teroriste, precum Statul Is­lamic, au trans­format dogma religioasă în ideo­logie politică.

– Totuşi, este un fapt documentat că 99% din­tre migranţi sunt de religie musulmană şi că, ori­unde s-au aşezat în lumea occidentală, musul­manii nu s-au integrat, ci au format enclave, unde trăiesc după legea islamică. O “lege” care nu re­gle­­men­tează doar viaţa religioasă şi care, între al­te­le, obli­gă musulmanii la islamizarea prin vio­len­­ţă a “necredincioşilor” sau la eliminarea lor. Aşadar, însăşi religia musulmană intră în conflict flagrant cu valorile şi normele occidentale.

– Eu nu privesc islamul ca pe o religie care pro­pagă ura şi violenţa. Cred că sunt anumiţi adepţi ca­re au părăsit linia clasică a islamului şi care au ideologizat politic islamul, ajungând la manifestări extremiste. De altfel, împotriva unor imami care au organizat atentate teroriste au fost emise fatwa – decrete religioase de condamnare.
Am stat de vorbă cu foarte mulţi musulmani, iar ei s-au declarat împotriva atentatelor tero­ris­te. Ve­deţi că şi noi avem o comunitate semni­fi­cativă de musulmani, de sute de ani, şi nu am avut nicio­da­tă probleme cu ei.

– Totuşi, liderii teroriştilor sunt de cele mai multe ori lideri religioşi…

– E adevărat, pentru că în moschee pot fi mai uşor adunaţi şi îndoctrinaţi tinerii, care apoi devin luptători în organizaţiile teroriste. Am avut ocazia să merg în Egipt, în urmă cu mulţi ani, şi am cu­nos­cut forţa unor imami. La un moment dat, co­loa­na de autocare, păzită de armată, s-a oprit în dreptul unei moschei, chiar în timpul uneia dintre rugă­ciu­nile lor, iar imamul a avut o descărcare de ură asu­pra noastră, ceva de speriat. Îi incita pe credincioşi îm­potriva noastră, care le-am fi pângărit pămân­tu­rile, prin simpla prezenţă. Populaţia musulmană din Orientul Mijlociu este în general neinstruită şi ascultă de aceşti imami sau de studenţii în Coran, aşa numiţii talibani (de la talib, care înseamnă stu­dent), cum e cazul Afganistanului. Or, mulţi din­tre talibani sunt şi ei, cel mai adesea, analfabeţi, ca­re în­vaţă Coranul pe de rost. Sunt manipulaţi şi ma­nipulează la rândul lor.

“Democraţia nu exclude măsurile ferme, ba chiar în forţă”

– Ţările occidentale în care au avut loc aten­tate teroriste par incapabile să le facă faţă, atât din punct de vedere al reacţiei forţelor de ordine, cât şi din cel al comunicării pu­bli­ce. Se află Eu­ro­pa într-o criză de auto­ritate şi de soluţii, în pri­vinţa acestui război asimetric?

“Deschiderea graniţelor pentru emigranţii din Orientul Mijlociu a fost una dintre cele mai mari greşeli”

– În locul unor astfel de măsuri, poliţia din Da­nemarca, de pildă, a iniţiat un program inti­tulat “Îmbrăţişează un terorist”, susţinând că ji­hadiştii se simt “izolaţi” şi că fac eforturi de a se integra, fapt pentru care ar trebui aju­taţi, oferindu-le bunătate, iertare şi empatie.

– Cei care au astfel de idei sunt cel puţin naivi. Nu poţi fi binevoitor cu unii precum cei din gruparea teroristă “Boko Haram”, care au masacrat 2.000 de oameni în Nigeria, pe 3 ianuarie 2015, în aceeaşi săptămână în care au avut loc atacul de la “Charlie Hebdo” şi Mar­şul Solidarităţii – la care au participat mulţi şefi de stat şi de guvern din Europa. Vor vedea asta drept o slăbiciune.

– Europa riscă să fie islamizată? Cât de mare este acest pericol?

– Islamizată integral, nu cred. S-au făcut totuşi şi multe greşeli. Des­chiderea graniţelor pentru emigranţii din Orientul Mijlociu a fost una dintre cele mai mari. În Nordul Europei, natalitatea este la cote foarte scă­zute, drept pentru care, infuzia de arabi africani şi asiatici a fost considerată o soluţie bună. Însă, în modul acesta se schimbă popu­laţia şi, odată cu ea, şi contextul spiritual şi cultural.
Pe de altă parte, musulmanii sunt greu de inte­grat, pentru că nu cunosc şi nu recunosc cultura eu­ropeană, tradiţiile şi religia dominantă în statele-gaz­dă, nu ştiu limba nativilor, au aici condiţii de trai diferite – uneori, în taberele de refugiaţi, chiar mai proaste decât cele din ţările lor de baştină -, la care nu se pot adapta… Aceste rateuri îi radi­ca­lizează, mai ales sub influenţa clericilor islamici extremişti. Dar au comis atentate teroriste şi unii is­lamişti care erau la a doua sau a treia generaţie în Eu­ropa, ceea ce denotă că sunt şi alte cauze, mai profunde, ale inadaptării lor. Unii nu acceptă, pur şi simplu, civilizaţia noastră, iar autorităţile nu au pâr­ghiile necesare să prevină astfel de atacuri. Mu­sulmanii încearcă să-şi impună regulile lor de viaţă, asupra majorităţii din statul-gazdă, şi o fac cu succes, când sunt într-un număr suficient de mare.

“Serviciile noastre secrete sunt foarte bine pregătite”

– Sunt convins că la noi nu vor exista atentate teroriste, pentru că relaţiile majorităţii românilor cu minorităţile etnice şi religioase sunt de cu totul altă natură, iar serviciile noastre secrete – de ce să n-o spunem? – sunt foarte bine pregătite şi au reuşit să contracareze deja mai multe tentative de acest gen, chiar dacă nu s-a făcut vâlvă în presă.

– Construirea unei mega moschei în Capi­tală, care va avea o şcoală coranică şi va fi un punct de atracţie pentru musulmanii din toată zona, nu va transforma Bucureştiul într-o pe­pi­nieră de jihadişti?

– Nu marea moschee prezintă un pericol, ci acele moschei care sunt improvizate în garaje, apar­tamente sau depozite, care nu pot fi con­tro­late. Nu cred că ar trebui să ne deranjeze cons­trucţia în sine şi nici ce se întâmplă în interior, atâta vreme cât personalul ei religios va fi format din turco-tătari născuţi în România. Cred că la această moschee nu vor veni extremiştii şi teroriştii.

– Totuşi, pentru musulmani, o moschee nu este doar o clădire de cult, ci este un avanpost al religiei lor aflată într-o permanentă expansiune…

– Într-adevăr, o moschee este considerată de musulmani pământ islamic… Dar şi noi, dacă ne-am construi o biserică ortodoxă la Teheran sau Istanbul, am spune că e pământ ortodox, e spaţiul nostru sacru. Nu este însă ca şi cum am invada Te­he­ranul sau Istanbulul. Pe de altă parte, va trebui exer­citat un control riguros, al celor care vin la mos­chee. Şi am convingerea că vechea comunitate de musulmani de la noi are puterea şi pârghiile ne­cesare pentru a contracara even­tua­lele mani­fes­tări extremiste ale unor musul­mani nou-veniţi.