Prof. dr. Constantin HLIHOR
Lector univ. Ecaterina HLIHOR
Existenţa unui stat, actor de sine stătător în arena politică internaţională, este condiţionată, printre altele, şi de identitatea sa naţională. Acest fapt este confirmat atât de evoluţiile istorice petrecute în Europa contemporană, cât şi din alte părţi ale lumii odată cu prăbuşirea sistemului colonial şi de implozia ultimului imperiu de tip clasic. Ideea de stat-naţiune a devenit atât de adânc înrădăcinată în vocabularul nostru socio-politic, încât este aproape imposibil să concepem alte forme de organizare sau exprimare socio-politică fără referire la aceasta. Apare o mare problemă atât la nivelul teoriilor politico-sociale, când se analizează conceptul / noţiunea de identitate naţională, cât şi la nivelul percepţiei publice a identităţii. Aceasta există doar prin asumarea ei de către individ şi grupuri sociale. Oamenii îşi doresc ca identitatea lor să fie recunoscută public ca având importanţă, tind la afirmarea socială a sinelui ca fiind „cineva în lume”.1
Construcţia / reconstrucţia identităţii naţionale nu este un proces simplu şi facil, mai ales când este vorba de colectivităţi umane care, prin vitregia istoriei, au trăit în cadrul unor state cu identităţi total diferite, cum este şi cazul actualei Republici Moldova. În anul 1812 Imperiul Ţarist a răpit partea estică a principatului Moldova, astfel că populaţia din acest teritoriu a fost exclusă de la desăvârşirea procesului de creare a identităţii naţionale de tip modern2. Identitatea acestei populaţii s-a încadrat în procesele de identificare locală, regională de tip premodern care au avut loc în Rusia celei de-a doua părţi a secolului al XIX-lea. După desăvârşirea unităţii naţionale în 1918, statul român s-a angajat într-un amplu proiect de aducere la matricea identitară a provinciilor care au votat unirea, deci şi a Basarabiei, care nu a fost deloc lipsit de dificultăţi.3 Procesul de conştientizare a identităţii etnonaţionale a populaţiei autohtone a fost anevoios, deoarece „basarabenii înţelegeau diferit modul de a-şi afirma apartenenţa la naţiunea română, iar vicisitudinile perioadei au determinat şi mai mult conservarea identităţii regionale în detrimentul celei pan-româneşti”4. Perioada de doar două decenii după Marea Unire nu a fost suficientă pentru a înlătura procesul de formare a conştiinţei identitare de tip regional şi a-l orienta în mod esenţial spre conştientizarea identităţii româneşti.5 A urmat perioada ocupaţiei sovietice care a substituit conştiinţa naţională prin conştiinţa proletară internaţionalistă de tip sovietic6.
CONCLUZII
Analiza evoluţiei matricei identitare pe perioada lungă a istoriei societăţii dintre Prut şi Nistru ne conduce la câteva concluzii. În primul rând, discursurile de identitate naţională produc şi reproduc o reprezentare a matricei identitare într-un anume context politic (ocupaţie, independenţă) şi socio-cultural. Aceste discursuri sunt mijloacele prin care moldovenii raţionalizează identitatea şi se raportează la „ceilalţi”, inclusiv la România. Schimbările în matricea identitară nu survin de la sine nici într-un sens, nici în altul. Ele sunt rezultatul strategiilor şi al politicilor lingvistice, culturale şi diplomatice pe care elita de la Chişinău le va impune în societatea actuală. Foarte important devine şi factorul geopolitic. Evoluţiile din Ucraina pun sub semnul întrebării unele teorii potrivit cărora în construcţia / deconstrucţia unei matrice identitare factorul extern nu are o mare importanţă.
Faculty of History, „Dimitrie Cantemir” Christian University
Facultatea de Securitate şi Apărare, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”
1 Clifford Geertz, Old Societies and New States, New York, 1963, p. 108
2 Vlad Mischevca, Geneza problemei basarabene – 1812, Prefaţă de Demir Dragnev, Volum îngrijit de Ionel Cândea, Viorel Coman, Editura Academiei Române, Muzeul Brăilei „Carol I”, Editura Istros, Bucureşti – Brăila, 2016, p. 278
3 Lidia Prisac, Autohtoni şi alogeni în Basarabia (1812-1940). Între identitate şi alteritate, în Revista Transilvania, online, https://revistatransilvania.ro/…/09-Lidia-Prisac-The-autochthons-and-strangers-in-Bess… accesat 14 martie 2017
4 Igor Caşu, Politica naţională în Moldova Sovietică (1944-1989), Chişinău, Arc, 2000, p. 125
5 Irina Livezeanu, Cultură şi naţionalism în România Mare (1918-1930), Bucureşti, Humanitas, 1998, pp. 111-157
6 Prof. univ. dr. Vasile Bahnaru, Academia de Ştiinţe a Moldovei – promotor al ideilor antiromâneşti?, în Vorba noastră, din 6 septembrie 2016, online http://vorbanoastra.ro/?p=1100 accesat 23 martie 2017
Coments