Prof. dr. Vasile SIMILEANU

Iată că au trecut ceva ani de când demantelarea URSS şi disoluţia blocului comunist au determinat schimbări iremediabile pe falia Est-Vest, cu imprevizibilitate pe plan internaţional, dar cu reale efecte benefice pentru noile democraţii din statele esteuropene. Iată că tot mai multe state europene doresc să adere la construcţiile euratlantice, pentru a face parte din noua arhitectură geostrategică. Redesenarea spaţiilor geopolitice şi noile tendinţe expansioniste ale Moscovei au redeschis „cutia Pandorei” estului european, măcinat de interese politice, etno-confesionale şi teritoriale, dând frâu liber manifestării unor scenarii incredibile şi irealiste privind „noua ordine” regională: invadarea Georgiei, invadarea Ucrainei, invadarea Crimeei, renaşterea naţionalismelor şi revizionismului maghiar ş.a. Acest spaţiu, care a fost teatru de război în cele două războaie mondiale, a revenit în actualitate ca spaţiu de dispută între Est şi Vest, reactivând noua „zonă gri” şi disputele unui nou „război rece”, de tip hibrid… Speranţele deschise în faţa statelor „evadate” din lagărul comunist au început să se năruie, asistând neputincioase la scenarii ruso-germane incredibile. Noile evoluţii, determinate de scăderea încrederii în UE – ca urmare a propagandei şi manipulării ruse în unele state UE – au „sădit” lipsa speranţei unor segmente sociale în noile valori democratice şi de economie de piaţă. Ieşirea din „corsetul” rusesc şi lipsa experienţei politice au determinat reorientări, unele dintre ele neinspirate. Aceste „alegeri” ale unor state, în special cele generate de destrămarea URSS, au dus la stări de colaps şi au determinat vulnerabilităţi de securitate, manifestate prin apariţia unor conflicte locale şi conflicte îngheţate, cu impact regional. Sunt convins că mulţi dintre cei care au cunoscut „binefacerile” comunismului au uitat de lipsurile şi libertatea (?) pe care o asigura Moscova lagărului comunist, în momentul în care se înregimentează în noile construcţii FSB-iste de tip ONG – atât de contestate şi dezavuate de Vladimir Putin, pe teritoriul Noii Rusii. O nouă Rusie care se ridică imperceptibil, zi de zi, sub ochii – închişi, de multe ori – ai Occidentului, oprit în faţa unei noi „cortine de fier”. În urmă cu ceva timp afirmam că: „Dispariţia „zonei gri” a făcut posibilă abordarea pluralismului, prosperităţii şi a dus la renaşterea geopoliticii, a cunoaşterii în general şi, în special, a istoriilor naţionale nemistificate şi netrucate de liderii adepţi ai ideologiei sovietice, impuşi de către Moscova sovietică”. Acum afirm că apariţia unei noi zone gri va bloca dialogul Est-Vest şi va acumula impulsuri belicoase sau de supremaţie, ale căror victime vor fi statele cu o democraţie fragilă. În anul 2004 preşedintele SUA afirma că „România ar trebui să fie o punte între NATO şi Rusia”. Din nefericire, am devenit ţinta strategiilor ruse şi a batjocurilor dughiniste, unele dintre ele expuse public la evenimente, la unele centre de cultură bucureştene! Şi toate acestea au ca fond indiferenţa unor lideri europeni şi nearmonizarea strategiilor UE la nivelul statelor est-europene din afara spaţiului comunitar.

Această situaţie s-a acutizat şi ca urmare a noilor strategii ruse de a dezvolta un război hibrid care să afecteze statele care au tehnologia „scutului antirachetă”, de a închide dialogul Rusia – NATO, de a sprijini partidele extremiste din Franţa, Germania, Marea Britanie, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova pentru a accede la putere şi a impune strategiile Moscovei în aceste state. Chiar dacă nu dorim să recunoaştem public, traversăm o perioadă complicată de reconstrucţie a mediului global, în care sunt contestate sferele de influenţă şi de interes strategic de pe „marea tablă de şah” a lui Brzezinski. Rusia nu este capabilă să ducă două conflicte simultan, NATO poate să desfăşoare trupe în zonele fierbinţi ale lumii, iar China se pregăteşte să surclaseze militar Rusia şi economic SUA. Important este cine va da şah mat. Noi mizăm pe SUA – NATO, chiar dacă duetul Macron – Merkel are alte opţiuni, care vor afecta negativ statele dispuse pe falia est-vest! Putem să tragem concluzia că Lumea (Geopolitical Word) a ajuns în impas, iar „cheia” se află la noi! Consider că: „Noua Europă este „obligată” să se adapteze din mers la provocările interne ale unor regiuni adiacente, cât şi la cele globale. Aceste provocări „derivate”, ca urmare a transformărilor geopolitice şi geostrategice, care acţionează asupra mediului de securitate naţional, zonal, regional şi global impun reconfigurări de amploare ale Uniunii Europene, cu descărcări către zona central-sud-est europeană.” În urma evoluţiilor geopolitice şi geostrategice, cu efecte în plan militar, important este să reprezentăm „o ţintă” pentru competitorii actori statali şi non-statali (ONG-uri, STN-uri, concerne şi organizaţii financiar-bancare globale), iar reconfigurarea instituţională să fie benefică contracarării ideologiilor şi efectelor strategiilor eurasiatice. Noile valori trebuiesc păstrate, chiar dacă acestea se „lovesc” de respingerile determinate de către presiunile exercitate de Moscova, prin promovarea propagandistică a unor varietăţi culturale, politice, sociale şi economice, aflate în diferite stadii de evoluţie, de la penetrările efectuate de la stat la stat. Rusia, ca actor ostil euratlantismului speculează, în unele state est-europene, servilismul unor oameni politici – care promovează incoerenţa politică – şi fac dificilă combaterea corupţiei, a crimei organizate şi a traficului de materiale strategice. Unele grupări politice din statele est-europene nu au cultura fenomenelor geopolitice şi geostrategice regionale şi globale, iar opţiunile acestora sunt între integrarea euratlantică sau cea eurasiatică (de a cărei istorie sunt, încă, legaţi „ombilical”). Un alt spaţiu ostil euratlantismului este cel al Orientului Mijlociu Extins. Instabilitatea arealului: politică, economică, socială, religioasă, culturală şi religioasă are descărcări către Zona Tricontinentală (pe care am analizat-o în lucrarea „România – tensiuni geopolitice”, 2003), face posibile tranzitul şi exportul de terorism, manifestări specifice criminalităţii transfrontaliere, migraţiile masive (unele dintre ele comandate şi finanţate de oponenţii UE), cât şi descărcarea conflictelor specifice către UE şi NATO. Situaţiile geostrategice din Balcanii de Vest şi Caucaz vor fi în continuare caracterizate de evoluţii de instabilitate, cu descărcare asupra actorilor statali din regiune şi, implicit, asupra UE şi NATO. Toate aceste situaţii, create şi gestionate, sunt sub controlul Kremlinului… deocamdată! Aceste „protracted conflicts”1 vor afecta pe termen mediu securitatea regională şi vor „îmbrăca” noi forme de manifestare, sub presiunea evenimentelor externe şi a evoluţiilor interne, din statele afectate.