Interviu cu E.S. d-l Radu Liviu HORUMBĂ,

Ambasadorul României în Georgia

Vasile SIMILEANU: Domnule Ambasador, Am avut şansa să percep o parte din Georgia, atât cât o poţi percepe într–o vizită de câteva zile. În acelaşi timp am beneficiat de o interesantă întrevedere cu Excelenţa Voastră, în care am discutat multiple aspecte legate de regiunea Caucazului. Iată că relaţionarea cu dumneavoastră şi cu alţi diplomaţi din regiune s-a materializat în acest număr al revistei GeoPolitica. Consideraţi utile astfel de iniţiative a societăţii civile? Sunt necesare pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale?

Radu Liviu HORUMBĂ: În primul rând aş dori să mulţumesc revistei „GeoPolitica” pentru invitaţia adresată de a contribui la numărul acesta, consacrat regiunii Caucazului de Sud, o iniţiativă pe care o consider apreciabilă, binevenită şi potrivită, în contextul în care, în cursul anului 2017, România aniversează şi va marca împlinirea a 25 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale cu statele din această regiune. Ţin să precizez, totodată, că poziţiile comentariile exprimate sunt personale şi nu angajează în niciun fel Ministerul Afacerilor Externe al României. Îmi face plăcere să amintesc că la 27 august 1991, Guvernul României a salutat „Declaraţia Parlamentului Republicii Georgia privind restabilirea independenţei de stat” şi a exprimat disponibilitatea de a dezvolta relaţii prieteneşti şi de colaborare cu Georgia, pe baza Cartei ONU şi a principiilor dreptului internaţional, iar 25 iunie 1992 este data formală la care România a stabilit relaţiile diplomatice bilaterale cu Georgia.

Din respect pentru adevărul istoric, cred că este potrivit să amintesc, în acest context, şi de faptul că România a recunoscut în 1918, pe fondul disoluţiei Imperiului ţarist şi a perioadei de tulburări şi conflict civil care au urmat revoluţiei din octombrie 2017, independenţa Republicii Democrate Georgia, care a avut însă o existenţa scurtă, până în 1921, când a fost invadată şi ocupată de trupele bolşevice, în ciuda rezistenţei eroice a autorităţilor timpului şi a populaţiei georgiene. Acesta este un moment istoric de referinţă al Georgiei, care, în opinia mea, este mai puţin cunoscut şi tratat astăzi în ţara noastră, chiar la nivelul mediului academic, al comunităţii istoricilor şi al specialiştilor în relaţii internaţionale.

Este doar un exemplu care arată că iniţiativa revistei „GeoPolitica” este utilă şi pentru relansarea şi aprofundarea dialogului şi colaborării între reprezentanţii şi specialiştii din mediile academice româneşti cu cei din statele sud-caucaziene. Intrarea în vigoare la 28 martie 2017 a noului regim privind călătoriile cetăţenilor georgieni în spaţiul UE fără viză – care prevede o perioadă maximă de şedere de 90 de zile, la fiecare 180 de zile, inclusiv în România – este o oportunitate deosebită de fructificat pentru dezvoltarea contactelor inter-personale şi colaborării bilaterale la nivelul societăţii civile, ceea ce va fi benefic pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale româno-georgiene, în toate domeniile.

V.S.: Excelenţă, România a demonstrat că este un actor geopolitic, geostrategic şi economic regional de impact. Ce puteţi să ne spuneţi, în contextul celor afirmate mai sus, despre relaţiile românogeorgiene şi de proiectele comune regionale?

Radu Liviu HORUMBĂ: România a avut, are şi va avea în continuare ca prioritate permanentă de politică externă dezvoltarea relaţiilor sale bilaterale de cooperare cu statele vecine, iar Georgia, stat riveran la Marea Neagră, este un stat vecin, cu care avem un dialog politic şi diplomatic bilateral excelent, cu care avem o relaţie de colaborare activă şi constructivă în cadrul multilateral la nivel global şi regional, inclusiv şi, mai ales, în formatele de dialog şi cooperare multilaterale care privesc regiunea Mării Negre. La această realitate contribuie legăturile istorice îndelungate între popoarele noastre, valorile spirituale împărtăşite şi credinţa noastră de sorginte creştină, eforturile istorice, similare şi îndelungate, pentru împlinirea aspiraţiilor de libertate, pentru neatârnare şi apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale. Nu în ultimul rând, ne leagă dorinţa de pace şi prosperitate, aspiraţiile noastre de dezvoltare sustenabilă economico-socială a ţărilor noastre, a regiunii Mării Negre şi zonelor adiacente.

Prin urmare, avem interese comune, pe care dorim să le materializam prin proiecte de dezvoltare regionale, în special economice, dar şi politice, la care să lucrăm împreună într-o formulă de tip „WIN-WIN” în plan bilateral, cu partenerii regionali interesaţi, dar şi cu cei interesaţi din afara regiunii.

În acest sens, avem în vedere în perspectivă materializarea avantajului geografic ca state de tranzit pe axele economice de transport / conexiune „Est – Vest” şi „Nord – Sud”, dezvoltarea traficului maritim între porturile georgiene şi cele româneşti, întărind  astfel şi fezabilitatea transportului fluvial pe ruta Dunăre – Main – Rhin, valorificarea unor noi conexiuni de transport din/spre Europa pe direcţia statelor sudice din Asia Centrală şi din regiunea Golfului. La acestea se adaugă menţinerea în continuare a interesului nostru, inclusiv în cadrul mai larg al UE, pentru realizarea şi dezvoltarea „Coridorului Sudic de Gaze Naturale”.

Cred că este foarte important să subliniez, în acest context, potenţialul „integrator” din punct de vedere politic, nu numai economic, al proiectelor regionale de genul celor menţionate, mai ales a celor de mai mare anvergură. În acelaşi timp, însă, ne confruntăm împreună cu provocările şi riscurile militare şi nemilitare la adresa securităţii şi stabilităţii regiunii Mării Negre şi zonelor adiacente, care provin din degradarea acută a situaţiei politico-militare.

Această situaţie este urmarea ocupării ilegale a peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, a izbucnirii şi perpetuării crizei din Ucraina, a evoluţiilor în conflictul armat din Siria, a reactivării periodice a unora dintre conflicte îngheţate / prelungite din arcul Mării Negre, a acumulării de armamente ofensive şi a activităţilor militare intense ale forţelor armate ruseşti în Crimeea şi zona Caucazului de Nord, precum şi în Marea Neagră,

care toate au impact negativ şi cumulat pentru proiectele de dezvoltare economică regionale, inclusiv asupra coridoarelor de transport pentru mărfuri şi energie între Marea Neagră şi Marea Caspică, care traversează şi Georgia.

Acestea sunt o parte din elementele pe care se fundamentează poziţiile constante şi ferme ale României de sprijinire a aspiraţiilor europene şi euro-atlantice ale Georgiei, ale cărei eforturi şi progrese pe calea reformelor politice, administrative, economice şi sociale sunt recunoscute şi s–au concretizat în relaţia cu UE prin intrarea în vigoare, la 1 iulie 2015, a Acordului de Asociere UE – Georgia (AA) şi a Acordului UE – Georgia privind Zona de Comerţ Liber Cuprinzător (DCFTA), semnate la 1 iunie 2014 şi, respectiv, finalizarea negocierilor şi semnarea, la Bruxelles, la 3 martie 2017, a Acordului UE – Georgia privind regimul de călătorie a cetăţenilor georgieni în spaţiul UE fără viză pentru perioade de şedere limitate, despre care am amintit anterior.

În privinţa sprijinului României pentru aspiraţiile euro-atlantice ale Georgiei, acestea sunt bine cunoscute la nivelul opiniei publice româneşti şi georgiene, inclusiv datorită reflectării constante în mass–media atât a iniţiativei ţării noastre la NATO privind asigurarea securităţii regiunii Mării Negre, cât şi a răspunsului adaptiv al NATO pe flancul său estic la acţiunile destabilizatoare ale Federaţiei Ruse.

Aş dori doar să scot în evidenţă faptul că Ambasada României în Georgia a exercitat, în perioada 2013-2016, două mandate succesive ca „Ambasadă Punct de Contact NATO în Georgia”, angajament îndeplinit cu profesionalism şi succes, într-o manieră foarte vizibilă la nivelul opiniei publice georgiene şi foarte bine apreciată atât de către autorităţile georgiene, cât şi de NATO şi corpul diplomatic de la Tbilisi, ceea ce a condus şi la sporirea vizibilităţii şi prestigiului României în Georgia.

V.S.: Domnule Ambasador, După 1990 se vorbeşte foarte mult, în analiza internaţională, de instabilitatea regională pe care o reprezintă conflictele îngheţate. Ce ne puteţi spune despre Osetia de Sud şi Abhazia? Care ar fi strategiile de închidere a acestor conflicte? Putem vorbi de reconciliere şi reconstrucţie? Cum preconizaţi dezvoltarea relaţiilor cu Rusia, în contextul celor două regiuni separatiste din problemă pentru Georgia: Abhazia şi Osetia de Sud?

Radu Liviu HORUMBĂ: Este incontestabil că arcul conflictelor îngheţate din jurul Mării Negre, sau „conflicte prelungite” cum sunt numite în terminologia de la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), este sursă de instabilitate permanentă pentru regiune, acestea fiind activate / dezgheţate conjunctural funcţie de interesele puterii care susţine entităţile separatiste de pe teritoriul statelor afectate, cu deosebire a celor din Georgia şi din Nagorno-Karabakh. 

Odată cu declanşarea crizei din şi din jurul Ucrainei, riscul dezgheţării acestor conflicte a sporit simţitor, fapt ce este semnalat şi afirmat şi de autorităţile române în reuniunile şi dezbaterile internaţionale pe această temă, mai ales în cadrul OSCE. Poziţia României este clară şi constantă: soluţionarea durabilă pe cale politică, prin negocieri şi instrumentele diplomaţiei multilaterale în cadrul oferit de OSCE, principala organizaţie de securitate colectivă în spaţiul pan–european. În acelaşi timp, România, alături de marea majoritate a membrilor comunităţii internaţionale, nu recunoaşte entităţile separatiste şi consideră nelegitime acţiunile autorităţilor de facto ale acestora.

În privinţa conflictului din Georgia, România susţine ferm independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internaţional.

Ca şi în cazul altor conflicte prelungite, rădăcinile conflictului din Georgia se regăsesc în tensiunile inter-etnice înregistrate în fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) înainte de destrămare şi incapacitatea politică a noilor lideri din proaspetele state independente post-sovietice, ajunşi la putere pe un puternic val naţionalist al populaţiei majoritare, de a gestiona relaţiile cu minorităţile etnice şi autonomiile locale de care acestea au beneficiat în perioada URSS.

În privinţa conflictului din Georgia remarcăm trei etape istorice: 1992-2008, 2008-2014 şi din 2014 până în prezent, perioade în cursul cărora situaţia populaţiei din entităţile separatiste şi relaţiile dintre Tbilisi şi Moscova s-au degradat continuu.

Din 1992 până în 2008, conflictul din Georgia a rămas relativ îngheţat, în procesul de negocieri pentru soluţionarea conflictului fiind angajate ONU şi OSCE, iar Rusiei i s-a acordat mandatul de a disloca trupe de menţinere a păcii la linia administrativă de separaţie a Osetiei de Sud cu restul teritoriului georgian.

Conflictul armat ruso – georgian din august 2008 a fost un moment de cotitură, dureros şi cu răni încă nevindecate la nivelul populaţiei din Georgia, în urma căruia numeroşi georgieni au fost forţaţi să–ţi părăsească locurile de baştină şi proprietăţile din regiunile separatiste. Astăzi deja vorbim de a doua generaţie de refugiaţi georgieni, pentru care autorităţile de la Tbilisi alocă resurse importante destinate asigurării condiţiilor economico–sociale ale populaţiei refugiate.

Ca efecte principale trebuie amintite excluderea accesului membrilor misiunilor ONU şi OSCE în regiunile separatiste, închiderea misiunii OSCE din Georgia în urma refuzului Moscovei de a se alătura consensului la OSCE pentru prelungirea şi finanţarea misiunii începând cu anul 2009. Conflictul armat din august 2008 a marcat şi momentul începerii implicării active a UE în negocierea încetării focului şi monitorizarea acestuia de către Misiunea UE de Monitorizare (EUMM), precum şi în eforturile internaţionale de soluţionare politică a conflictului cu entităţile separatiste.

Amintesc în acest sens demersul preşedintelui F. Sarkozy, care, în calitate de şef al statului care asigura preşedinţia semestrială la UE, a negociat cu autorităţile ruse documentul în 10 puncte de încetare a focului şi desfăşurarea în Georgia, pe liniile administrative de contact cu entităţile separatiste, a EUMM. România participă cu monitori la EUMM şi are în teren cel mai numeros contingent naţional.

Trebuie amintită, totodată, complicaţia suplimentară introdusă de recunoaşterea unilaterală de către Moscova a „independenţei” Abhaziei şi Osetiei de Sud. Exemplul Rusiei a fost urmat numai de câteva state latino-americane, dar de niciunul dintre statele succesoare URSS, în ciuda presiunilor ruseşti. Această decizie a determinat ruperea relaţiilor diplomatice între Georgia şi Rusia, stare în care acestea se află şi astăzi.

În aceste condiţii, OSCE nu a mai putut asigura cadrul pentru eforturile internaţionale de soluţionare a conflictului din Georgia, fiind lansat procesul „Dialogului Internaţional de la Geneva” (DIG), co-prezidat de înalţi reprezentanţi ai ONU, OSCE şi UE. Este singurul format de negociere / discuţie care reuneşte Rusia, Georgia şi reprezentanţi ai autorităţilor de facto din entităţile separatiste. 

Progresele înregistrate în cele 35 de runde periodice sunt modeste, afectate de numeroasele retrageri de la discuţii ale separatiştilor. Important este că acest format continuă să opereze şi îşi aduce contribuţia la prevenirea degradării bruşte a conflictului din Georgia.

După anexarea Crimeei de către Rusia şi semnarea aşa–ziselor „Tratate de Alianţă şi Integrare” între Moscova şi entităţile separatiste georgiene, a sporit numărul militarilor ruşi dislocaţi în regiunile separatiste, s–a intensificat construcţia de către grănicerii ruşi a gardurilor de separare pe Linia Administrativă de Contact (LAC), iar în contextul aşa-ziselor alegeri parlamentare recente din Abhazia s-au desfiinţat numeroase puncte de trecere, cu efecte negative pentru populaţia locală din zona LAC, mai ales pentru etnicii georgieni, dar nu numai.

Cel mai recent abuz al autorităţilor de facto faţă de comunitatea georgiană din Abhazia a fost excluderea acesteia de la scrutinul parlamentar. La Gali, principala localitate abhază locuită de georgieni, aproape toţi locutorii nu au fost autorizaţi să voteze.

În concluzie, rezolvarea conflictului din Georgia este o ţintă încă îndepărtată.

V.S.: Excelenţă, Georgia a demonstrat că este un partener credibil în relaţiile cu terţe state, dar şi cu UE şi NATO. Vă rugăm să detaliaţi principalele direcţii de dezvoltare, în care România ar putea să se impună în relaţiile cu Georgia?

Radu Liviu HORUMBĂ: Cred că este corect să spunem că Georgia este în primul rând un partener angajat şi activ în relaţiile sale externe, iar credibilitatea sa, mai ales în raport cu UE, NATO şi statele membre, este fundamentată de angajarea sa fermă pe calea reformelor interne şi democratizării, precum şi de progresele realizate în acest cadru de autorităţile şi societatea civilă din Georgia. Această realitate este recunoscută atât la Bruxelles, cât şi în capitalele statelor membre UE şi NATO.

În acest parcurs au contat şi vor conta în continuare atât sprijinul politic, cât şi asistenţa tehnică internaţională primite de Tbilisi din partea partenerilor săi europeni şi euroatlantici, inclusiv din partea României.

Ţara noastră este o voce care se pronunţă constant în favoarea susţinerii aspiraţiilor europene şi euro–atlantice a Georgiei şi îi acordă asistenţă externă pentru dezvoltare în sectoare esenţiale, precum reforma administrativă, dar nu numai. Activitatea experţilor români este bine apreciată şi solicitată de beneficiarii georgieni. De altfel, angajarea ţării noastre pe acest palier este reflectată de faptul că Georgia se clasează imediat după Republica Moldova, principalul beneficiar de asistenţă externă pentru dezvoltare al României.

V.S.: Domnule Ambasador, Consideraţi că se impune o nouă strategie regională? Pe ce paliere ar trebui să se dezvolte? Îmi permit să vă solicit analiza în acest domeniu, având în vedere experienţa dumneavoastră şi cunoaşterea situaţiei geostrategice, politice şi militare din statele riverane Mării Negre!

Radu Liviu HORUMBĂ: Părerea mea este că România a avut întotdeauna o strategie regională bine conturată în raport cu vecinătatea sa, bazată constant pe principiul întăririi relaţiilor sale externe şi dezvoltarea lor în mod paşnic prin dialog politico-diplomatic permanent cu toate statele vecine, fapt evidenţiat de participarea activă a ţării noastre la organizaţiile / aranjamentele de cooperare regională şi sub regională. România are, de altfel, o lungă vocaţie a diplomaţiei multilaterale, al cărei exponent recunoscut este Nicolae Titulescu.

Această vocaţie se manifestă plenar şi în cadrul UE şi NATO, unde România participă şi contribuie activ la elaborarea, adoptarea şi implementarea deciziilor şi documentelor cu caracter strategic ale acestor organizaţii. Ce este important de subliniat este faptul că trăim într-un context geopolitic internaţional de securitate fluid, marcat de incertitudini şi evoluţii foarte rapide, care impun abordări flexibile, adaptive şi pe multiple planuri.

Pe cale de consecinţă, pentru toate statele prioritatea vizează strategiile din domeniul securitar, iar un exemplu recent de abordare adaptivă, flexibilă şi pe multiple planuri este reacţia NATO la acţiunile agresive ale Federaţiei Ruse şi desfăşurarea înaintată a forţelor sale pe flancul estic, care vizează regiunea Mării Baltice şi Mării Negre.

Decizia NATO de desfăşurare înaintată în regiunea Mării Negre are la bază o iniţiativă a României lansată la Summit–ul NATO de la Varşovia din 2016 şi este rezultatul unui proces intens de consultări şi negocieri cu Aliaţii noştri, în primul rând cu statele NATO din regiune.

În acest sens, este oportun de amintit faptul că, în cadrul NATO, deciziile se adoptă prin consens, iar reacţiile NATO la ameninţările externe sunt graduale şi proporţionale, adaptate la nivelul ameninţărilor. În plus, consultările Aliaţilor cu statele partenere NATO sunt importante pentru evaluarea corectă a nivelului de ameninţare.

V.S.: Excelenţă, Evoluţiile internaţionale recente au determinat schimbări de paradigmă în politica internaţională. Ce efecte au asupra politicii externe a Georgiei şi cum se vor reflecta în relaţiile bilaterale româno-georgiene?

Radu Liviu HORUMBĂ: Cum rezultă şi din „Declaraţia privind politica externă a Georgiei”, adoptată de Parlamentul georgian în decembrie 2016, politica externă actuală a Georgiei este clar orientată către comunitatea statelor democratice.

Documentul ilustrează voinţa politică a Georgiei de a continua realizarea obiectivelor parcursului său european şi euro-atlantic, de a participa la  detensionarea şi stabilizarea situaţiei politico–militare din Caucazul de Sud şi Marea Neagră, precum şi de a întări legăturile sale politico–diplomatice şi economico-comerciale cu statele vecine, cu statele central asiatice, cu China şi în perspectivă cu statele din Golf şi India.

În acest context, relaţiile bilaterale româno–georgiene vor continua să se dezvolte pe o tendinţă ascendentă, pe toate palierele, politic, diplomatic, economico–social şi cultural.

V.S.: Excelenţă, Relaţiile romano-georgiene cunosc evoluţii pozitive. Un rol important îl au specialiştii: diplomaţi, analişti, oameni de afaceri. Discutăm de proiecte comune din diferite domenii, dar finalizarea unora întârzie sau, mai grav, nu mai sunt de „actualitate”. Ce puteţi să ne spuneţi ’64espre activitatea Excelenţei Voastre, în aceste domenii? Există o dinamică sau „ne împotmolim” datorită necunoaşterii reciproce?

Radu Liviu HORUMBĂ: Relaţiile româno-georgiene în ultimii 25 de ani s-au situat permanent pe o dinamică ascendentă. Impresia privind „împotmolirea” la care vă referiţi este departe de realitate şi este datorată rezistenţei, la nivelul opiniei publice şi mass–media din ţara noastră, a unui clişeu depăşit din punct de vedere istoric şi social privind instabilitatea politică din Georgia şi statele din Caucazul de Sud, de fenomenul de corupţie generalizată. Realitatea contrazice acest clişeu şi este suficient să amintesc faptul că la nivelul comunităţii statelor occidentale Georgia este azi recunoscută drept un campion al democraţiei în regiune, iar de mai mulţi ani Georgia este plasată pe poziţii fruntaşe în clasamentele internaţionale relevante privind gradul de corupţie şi transparenţa actului administrativ. Avem însă o mare fereastră de oportunitate de a schimba această percepţie.  Liberalizarea vizelor de călătorie în spaţiul statelor membre ale UE constituie o nouă oportunitate importantă pentru amplificarea şi diversificarea contactelor româno-georgiene prin legăturile „people-to-people” care se vor stabili şi dezvolta, cu efectele benefice care vor rezulta mai ales din proiectele care se vor iniţia la nivelul administraţiilor locale, mediilor de afaceri, academice, în general la nivelul cetăţenilor şi societăţilor civile din ţările noastre, un complement necesar, cu potenţial pozitiv ridicat pentru dezvoltarea relaţiilor noastre bilaterale în planul oficial, al instituţiilor statului. Cred sincer ca şi între reprezentanţii din mass–media română şi georgiană să se stabilească raporturi mai strânse, de cunoaştere reciprocă, în perioada următoare.

Mai mult, este de aşteptat ca acest gen de evoluţie să se producă şi în relaţiile Georgiei cu celelalte state membre UE, iar de efectele rezultate poate beneficia şi ţara noastră. Un prim efect, în opinia mea, ar putea fi de natură economică, deoarece sporirea volumului de mărfuri şi servicii europene către/dinspre Georgia sau către/dinspre alte spaţii geografice via Georgia, va tranzita, într–o bună proporţie, şi prin România, pe cale terestră şi/sau maritimă.

În privinţa proiectelor comune care nu mai sunt de actualitate, cred că trebuie avut în vedere că toate proiectele sunt dependente şi de o anumită conjunctură temporară, care nu totdeauna depinde de voinţa părţilor direct interesate, precum schimbări de natură geo–politică sau geo–economică. Un exemplu semnificativ este impactul evoluţiilor politico–militare regionale, combinate cu nivelul scăzut al preţului petrolului şi gazelor naturale pe piaţa mondială, pentru unele dintre proiectele energetice vizând traversarea Mării Negre.

V.S.: Domnule Ambasador, Putem vorbi de o creştere a schimburilor economice? Ce domenii ecomice şi ce domenii de activitate ar fi de interes pentru Georgia? Dar pentru România?

Radu Liviu HORUMBĂ: Din punct de vedere, istoric schimburile economice bilaterale româno-georgiene au avut întotdeauna o evoluţie oscilantă de la un an la altul. Ceea ce rămâne constant este nomenclatorul de mărfuri, prea puţin diversificat şi centrat pe comerţul cu produse petroliere şi ale industriei chimice, care, de altfel, deţine ponderea majoră a exportului României în Georgia. Explicaţia este simplă, dacă avem în vedere că în Georgia, mai ales în Tbilisi, există reţeaua de benzinării „Rompetrol” operate de o filială georgiană a companiei „KazMunay”, aprovizionată cu carburanţi şi alte produse petroliere de la rafinăria „PetroMidia”. La această stare de fapt, care, în opinia mea, nu reflectă potenţialul existent, au contribuit mai mulţi factori obiectivi şi subiectivi, între care aş enumera şi barierele lingvistice, orientarea către partenerii din statele vestice dezvoltate din punct de vedere economic, realizarea de analize şi studii de oportunitate economico-comerciale ale pieţei locale doar pe baza factorilor individuali clasici, precum mărimea populaţiei şi a PIB-ului, datele statistice istorice ale schimburilor economice bilaterale. Cred că ar fi nevoie să dezvoltăm o abordare analitică economică inovativă, cu amploare regională, care să identifice şi să valorizeze potenţialele oportunităţi de afaceri care să ia în considerare nu doar cadrul strict al ofertei economiei naţionale, dar şi relaţiile şi demersurile economice ale partenerilor noştri cu celelalte state, în mod deosebit cele din UE şi cele cu potenţial economic şi comercial ridicat, cum ar fi Turcia şi Iranul, colaborări pe terţe pieţe, precum şi între fondurile de investiţii suverane sau fondurile de investiţii naţionale în format PPP.

Cred, totodată, că sunt insuficient dezvoltate o serie de înţelegeri bilaterale concrete în domeniul măsurilor care înlesnesc şi stimulează comerţul exterior bilateral, precum o legătura aeriană directă, colaborări în domeniul turismului, legături regulate de transport internaţional pe mare, inclusiv prin feribot auto / feroviar, înţelegeri şi instrumente financiare de garantare sau asigurare a plăţilor pentru tranzacţiile comerciale, unele bariere tarifare şi, nu în ultimul rând, nivelul scăzut de participare reciprocă la târgurile internaţionale din ţările noastre şi, respectiv, nivelul scăzut al investiţiilor reciproce.

Prin urmare, vorbim despre o situaţie complexă pentru care intervenţia şi sprijinul factorului politic şi guvernamental sunt foarte importante în această etapă. Important este faptul că la nivelul părţii georgiene am înregistrat deschidere şi voinţă politică pentru dinamizarea relaţiilor economice româno-georgiene. Avem nevoie pe termen scurt-mediu de câteva „poveşti de succes” care să dea încredere cercurilor de afaceri din ţările noastre. 

Ca măsuri concrete în acest scop, avem în vedere reactivarea Comisiei Interguvernamentale Mixte bilaterale de colaborare economică şi tehnică, inclusiv constituirea în acest cadru a unor grupuri de lucru sectoriale, organizarea în Georgia şi România a unor forumuri de afaceri bilaterale, cooperarea instituţionalizată între Camerele de Comerţ şi Industrie română şi georgiană, precum şi alte demersuri similare.

În privinţa domeniilor de cooperare economică bilaterală, am constatat interesul pentru sectoarele comerţului cu mărfuri, turismului, transporturilor, energiei, agriculturii, domenii în care vom înfiinţa într–o primă fază grupurile de lucru menţionate.

V.S.: Excelenţă, Care sunt domeniile deficitare în relaţiile bilaterale cu România? Tot în acest registru, cu permisiune Domniei Voastre, aş dori să faceţi o analiză a nivelului schimburilor culturale, religioase şi academice! Ce putem face pentru relansarea acestor relaţii?

Radu Liviu HORUMBĂ: Nu cred că există domenii deficitare în relaţiile bilaterale, inclusiv în domeniul schimburilor culturale, religioase şi academice. Acestea poate nu sunt vizibile întotdeauna, mai ales în mass-media române, dar există un flux de manifestări şi contacte constante pe această linie. În acest context, aş dori să amintesc că figura istorică care leagă spiritual şi cultural popoarele noastre este cea a Mitropolitului Antim Ivireanul, originar din Georgia, care a lăsat o moştenire importantă în istoria spirituală şi culturală a poporului român, fiind contemporan şi apropiat al lui Constantin Brâncoveanu.

Ambele personalităţi istorice au fost canonizate şi sunt prăznuite în calendarul BOR, Sf. Constantin Brâncoveanu şi fii săi la 16 august, iar Sf. Antim Ivireanul la 27 septembrie. În anul 2016, s-au marcat în România şi Georgia, inclusiv prin conferinţe internaţionale, 300 de ani de la moartea martirică a Sf. Antim Ivireanul. Îmi amintesc că, la 27 septembrie 2016, BOR a celebrat figura Sf. Antim Ivireanul la Patriarhia din Bucureşti, în cadrul unei Liturghii speciale, la care au oficiat, alături de P. F. Daniel, Patriarhul României, şi respectiv Patriarhul Antiohiei, Mitropolitul de Rustavi, reprezentantul P. F. Ilie al II-lea, întâi stătătorul Bisericii Ortodoxe Georgiene. La această manifestare au asistat peste 10.000 de credincioşi. Poate este mai puţin cunoscut faptul că între documentele străine care au fost consultate de autorităţile georgiene care au elaborat „Legea cultelor religioase” din Georgia s-a numărat legea omonimă a României, fapt reiterat recent de preşedintele Agenţiei pentru Cultele Religioase din Georgia, cu prilejul prezentării publice a Raportului anual privind activităţile instituţiei în cursul anului 2016. Există deja o practică a contactelor periodice la nivelul Agenţiei din Georgia şi Secretariatul de Stat pentru Culte din România. La acestea se adaugă contactele directe şi vizite spirituale între înalte feţe bisericeşti ale Bisericilor Ortodoxe din România şi Georgia.

Pe linie academică sunt instituţionalizate contacte şi legături între universităţi române şi georgiene. Cetăţenii georgieni beneficiază de burse în România pe diverse profile de educaţie, inclusiv prin programele derulate de MAE şi Ministerul Educaţiei.

În plus, Ambasada României la Tbilisi are o contribuţie vizibilă la nivelul publicului georgian la promovarea valorilor noastre culturale cu ocazia acţiunilor consacrate marcării Zilei Naţionale a României şi alte acţiuni bilaterale, cum ar fi marcarea aniversării a 25 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice româno-georgiene. Totodată, contribuim şi participăm activ, alături de alte misiuni diplomatice europene, la manifestările culturale anuale dedicate marcării „Zilei Francofoniei” şi „Zilei Europei” în Georgia.

În contextul intrării în vigoare a regimului de liberalizare a vizelor pentru călătoriile cetăţenilor georgieni în spaţiul UE, ne aşteptăm la o sporire a contactelor româno-georgiene, mai ales pe linie neguvernamentală, care vor da desigur un impuls important colaborării noastre bilaterale în domeniile sus-menţionate.

V.S.: Excelenţă Voastră, Ca de obicei, la final, aş dori să transmiteţi un mesaj pentru cititorii revistei GeoPolitica şi pentru cei pasionaţi de geopolitică, diplomaţie şi relaţii internaţionale!

Radu Liviu HORUMBĂ: Doresc în primul rând să urez viaţă lungă revistei „GeoPolitica” şi cât mai multe articole referitoare la evoluţiile politice, diplomatice, militare din regiunea Caucazului de Sud, odată cu o aplecare mai intensă asupra dimensiunii economice a regiunii în raport cu România şi alte state riverane la Marea Neagră, Marea Caspică şi zonele adiacente.

Cititorilor revistei doresc să le transmit toată preţuirea mea şi îmi exprim speranţa ca prin dânşii să sporească interesul publicului larg şi specialiştilor pentru dezvoltarea relaţiilor României cu Georgia şi cu celelalte state din zona Caucazului de Sud, subiect care cred că merită să fie în atenţie.

V.S.: Domnule Ambasador, Vă mulţumim foarte mult pentru acordarea acestui interviu şi vă asigurăm de întregul nostru sprijin!

Vă dorim mult succes în îndeplinirea misiunii diplomatice în Georgia!

Martie 2017, Tbilisi

Interviu realizat de Vasile SIMILEANU