NOILE DIMENSIUNI ALE RELAŢIILOR ROMÂNO-MUNTENEGRENE[1]

Dr. Vasile SIMILEANU*

Trăim într-o lume aflată în perpetuă schimbare!

Strategiile elaborate suferă modificări structurale în perioade scurte de timp.

Apar sisteme noi, care înlocuiesc modul clasic de abordare a relaţiilor internaţionale. Aceste evoluţii rapide reclamă intervenţii rapide ale mediului de securitate globală. Unul din aceste sisteme, care a impus remodelarea regională, a fost cel al regiunii balcanice.

Reconstrucţia statelor balcanice a fost una dificilă, grefată pe „renaşterea europeană”, la alte dimensiuni geopolitice şi geostrategice decât cele cunoscute până în prezent. Peste acest sistem s-a interpus cel al NATO, creând, pentru prima dată, un sistem colectiv euratlantic, atât de necesar securităţii şi prosperităţii europene, dar mai ales pentru statele din estul european, abandonate de Occident după Al Doilea Război Mondial.

Odată cu generarea construcţiei europene iniţiale s-a constatat că spaţiul european, deşi unic, este divers. Această diversitate este dată de:

• axa centrală – constituită din zone componente din Elveţia, Germania şi Belgia;
• periferia integrată – constituită din zone componente ale Spaniei, Franţei, Marii Britanii, Italiei, Olandei, Danemarcei, Suediei, Finlandei şi Austriei;
• periferia sudică dominantă – constituită din areale aparţinând Irlandei, Portugaliei şi Spaniei;
• periferii în tranziţie – constituite din Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, fostul teritoriu al Germaniei de Est, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Croaţia;
• periferia nordică subpopulată care are în compunere Scoţia, Irlanda de Nord, areale din Irlanda, areale din Suedia şi areale din Finlanda;
• periferii generate de globalizare: areale din Italia, Corsica, Sicilia, Grecia, Rhodos, Cipru;
• state candidate la Zona Schengen: România şi Bulgaria;
• state care vor accede la UE: Serbia, Macedonia, Muntenegru şi Albania.

Un rol important pentru construcţia europeană este jucat de polii de atracţie constituiţi de:

• metropolele cu rol mondial, cum sunt: Paris, Londra şi Stockholm;
• metropolele cu rol major, constituite din capitalele statelor europene, capitalele şi regiunile dinamice (conform hărţii următoare);
• centre de decizie pentru UE – Strasbourg;
• axele principale europene, pe direcţiile vest-est şi sud-nord, care au extindere către spaţiul eurasiatic, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Acest sistem geopolitic este o realitate, care poate genera strategii de dezvoltare în rândul statelor componente, respectiv: Statele Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Albania, Muntenegru, Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina şi Belarus. Este de importanţă pentru statele din eşalonul central-sud-est european, în cadrul cărora se pot dezvolta culoare rutiere şi căi ferate pentru realizarea conectivităţii dintre porturile dispuse pe axele: ponto-baltică, ponto-adriatică şi baltico-adriatică. În acelaşi timp, se poate folosi axa nord-sud, care face legătura dintre Statele Baltice şi Italia, în dezvoltarea relaţiilor cu celelalte state din UE. Foarte importantă pentru ţara noastră este activarea portului Constanţa în relaţiile cu porturile de la Marea Baltică şi Marea Adriatică.

Sistemul geopolitic baltico-pontico-adriatic

Sursa: Vasile Simileanu, 2015

În acelaşi timp, statele membre pot dezvolta proiecte energetice, având ca pol important România, în relaţiile cu statele din Caucazul de Sud şi statele riverane Mării Caspice.

Organizaţia s-a înfiinţat, din iniţiativa României, la Skopje în anul 2002, cu prilejul reuniunii prim miniştrilor din cele trei state.

În octombrie 2008, premierii român şi italian au convenit de principiu organizarea unei reuniuni ministeriale şi a unui summit în cursul anului 2009.

Trilaterala are drept obiective:

• susţinerea perspectivei europene a Serbiei;
• promovarea cooperării economice dintre cele trei state în special prin dezvoltarea contactelor people-to-people între comunităţile sârbe şi italiene din România şi comunitatea română din Serbia;
• rolul important al Iniţiativei Central Europene în contextul cooperării regionale.

De ce am luat în calcul această Trilaterală? Este foarte importantă pe noua axă geostrategică NATO Bucureşti – Timişoara – Belgrad – Podgoriţa – Aviano. România ar trebui să se implice mai mult în susţinerea şi acordarea de consultanţă statelor din „vecinătatea apropiată”, care ar reprezenta – în viitor – un potenţial geostrategic ridicat pe cele două relaţii: UE şi NATO. Suntem convinşi că resursele de securitate de care dispunem ar putea înlocui Rusia în Serbia şi ar fi de importanţă geostrategică pentru viitoarele parteneriate euratlantice dezvoltate în Muntenegru, Macedonia şi Albania!

Din punct de vedere al politicilor europene, Italia şi România au un rol determinant în susţinerea Muntenegrului privind procesul de aderare la NATO, cât şi a Serbiei în procesul de integrare în UE, prin generarea de strategii euratlantice de promovare a intereselor statelor din regiunea Balcanilor de Vest. În acelaşi timp, pe linia Politicii Europene de Vecinătate, Italia şi România vor trebui să se implice în implementarea obiectivelor acestei strategii politice, în scopul atragerii pe „calea europeană” a politicilor naţionale, cât şi realizarea unor interacţiuni în scopul identificării intereselor şi compati-bilităţilor valorilor fundamentale ale statului român cu cele din statele din fosta Iugoslavie, pentru a ne ajusta răspunsurile şi politicile în funcţie de concluziile reale.

În acest sens este necesar ca Italia şi România să dezvolte politici-ţintă de tipul tailor-made (croite după necesităţi) pentru statele din Balcanii de Vest, cu accent pe Serbia şi Muntenegru. Din această perspectivă se impune deschiderea unor canale de comunicare specifice care să se constituie în platforme politice operaţionale de dialog permanent, în vederea armonizării şi găsirii unor soluţii viabile privind provocările de securitate din regiunea Balcanilor de Vest, cât şi a obiectivelor strategice ale celor trei actori statali.

Conexiunile României la Marea Adriatică

Sursa: Vasile Simileanu, 2015

Statele din fosta Iugoslavie trebuie să înţeleagă că Security Trusts este conceptul PEV destinat armonizării şi găsirii de soluţii comune politicii de vecinătate, implementând elemente specifice care să prevină posibilele consecinţe negative ale implicării Rusiei în alterarea securităţii de vecinătate a frontierelor cu România şi Italia.

Din perspectiva României, se impune ca Uniunea Europeană să acorde o atenţie deosebită promovării politicilor proprii pe palierele politic, economic, social sau al asistenţei sau al dezvoltării, un rol important fiind reprezentat de securizarea regiunii. Atât Italia, cât şi România pot genera strategii de securitate în regiune cu condiţia ca aceste state să le accepte!

În plan geopolitic, se impune ca România să deschidă parteneriate pentru realizarea de conexiuni navigabile către Marea Adriatică, atrăgând în sfera de atracţie Muntenegru. În acest sens este necesară promovarea unui proiect european de realizare a canalului navigabil, cu fonduri comunitare. Realizarea acestei axe navigabile are un rol deosebit pentru realizarea conexiunilor cu Italia şi oferă ieşirea strategică a României la Marea Adriatică, în cazul în care Turcia – ca urmare a conflictului din Ucraina – va închide strâmtorile în scopul blocării flotei ruse în Marea Neagră. În aceeaşi ordine de idei, realizarea canalului navigabil către Marea Neagră ar atrage statele din fosta Iugoslavie în proiectul Sinergiei Mării Negre şi spaţiului lărgit pontic, oferind Serbiei şi Muntenegrului ieşirea la Marea Neagră. Concomitent, modernizarea autostrăzii Timişoara – Belgrad va oferi accesul României la coridorul rutier 10, către Muntenegru, Macedonia şi Grecia.

Interacţiunea facilităţilor culturale, comerciale, aeriene şi portuare în dezvoltarea turismului

Sursa: Vasile Simileanu, 2015

Din perspectivă economică, România are resursele necesare şi se impune să promoveze în cadrul UE dezvoltarea unor facilităţi de transport aerian proprii, de tip cargo sau călători, care să opereze pe relaţiile Bucureşti – Timişoara – Belgrad – Mostar, Bucureşti – Sofia – Salonic, Bucureşti – Belgrad – Tirana, Timişoara – Sarajevo şi a facilităţilor fluviale Constanţa – Belgrad – Mostar – Bar – Bari – Ancona care ar duce la dezvoltarea traficului comercial şi turistic pe rutele menţionate.

[1] extras din Vasile Simileanu, România în „ochiul Uraganului”, Editura Top Form, Bucureşti, 2016, pp. 238-242

* profesor asociat, Academia de Ştiinţe Economice, Bucureşti