Cristian HRISTEA

La mijlocul lunii septembrie m-am aflat în Muntenegru, la invitaţia Ministerului Dezvoltării Durabile şi Turismului, prin intermediul Excelenţei Sale, domnul Milan Begovic, ambasadorul acestei ţări la Bucureşti.

A fost un prim contact cu turismul micului stat european, dar un contact care mi-a relevat extraordinara forţă de dezvoltare a acestui sector economic.

Muntenegrenii şi-au dat seama după ce au redevenit independenţi că turismul reprezintă una dintre principalele surse de dezvoltare ale ţării lor şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă să concretizeze acest lucru.

De fapt, AU ŞTIUT CE VOR!

Au pornit de la faptul că, în această parte a lumii, natura a creat un mozaic de particularităţi ce constituie un complex turistic unic, ce poate fi valorizat armonios.

Au făcut numeroase cercetări şi studii de valorificare a diversităţii potenţialului natural şi a valorii sale turistice, pe care le-au pus în practică în mod responsabil, astfel încât Muntenegru a devenit una dintre cele mai atractive şi în plină dezvoltare destinaţii turistice, de viitor, din Balcani.

Au utilizat perfect structurile morfologice ale reliefului, resursă semnificativă, de-a lungul zonei de coastă pentru porturi gen marină şi staţiuni, şi caracteristicile potenţialului acestuia în zona montană, pentru staţiunile de schi. La toate acestea au adăugat moştenirea istorico-culturală, religioasă şi gastronomică, pentru a realiza un turism performant.

În 2013, Ministerul Dezvoltării Durabile şi Turismului a adoptat Agenda de Reforme în Turism, pentru a defini măsurile unei politici de dezvoltare activă şi orientată şi ale unor reforme structurale, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor strategice.

Un prim efect s-a văzut anul trecut, când venitul net din turism a fost de 728 milioane de Euro, cu 1,1 mai mare decât în 2013.

S-a ajuns la 1,5 milioane de turişti străini în 2014, dintre care douăzeci de mii au fost români (în viitor se doreşte o creştere semnificativă a numărului acestora).

Datorită orientării economiei către turism, acesta a devenit principala ramură economică, îmi spunea într-un interviu ministrul Dezvoltării Durabile şi Turismului, domnul Branimir Gvozdenovic.

S-au investit în acest sector circa 3,5 miliarde de dolari şi unele dintre aceste investiţii aveam să le văd personal.

Porto Montenegro, de fapt o marină de categoria 5 ancore de aur pentru super yachturi (de 180 m lungime), este o investiţie de lux în Golful Kotor făcută de canadieni şi familia Rothschild, pe locul unei vechi baze navale. Se întinde pe un kilometru şi posedă pe lângă facilităţile de acostare a ambarcaţiunilor celor cu dare de mână şi o infrastructură cu locaţii de restauraţie, hotelărie, distracţie (pentru concerte, parada modei, discoteci, piscină, etc), shop-uri, pe măsura clientelei din yachturi, şi nu numai. Poate găzdui 650 de yachturi, dintre care 150 de super yachturi.

Clienţii beneficiază în această comunitate de înalt nivel de 130 de reşedinţe de lux.

Un loc aparte în acest peisaj este hotelul de 5 stele internaţionale Regent Porto Montenegro, ce îmbină arhitectura locală cu Renaşterea Veneţiană, pe cinci etaje, unde camerele şi apartamentele îţi dau senzaţia că te afli pe o navă. Costuri în nota oaspeţilor. Am vizitat unul dintre apartamente, de fapt pe cel mai luxos, şi am văzut excepţionalul design ce creează un eu unic şi personal al locului şi care împreună cu tehnologia avansată realizează un confort unic şi un preţ pe măsură: între 8.000 şi 12.000 de Euro pe zi hotelieră. Îl poţi folosi pentru reuniuni, întâlniri de afaceri, banchete sau să te relaxezi cu familia sau prietenii.

Există şi camere de la 200 de Euro, iar un meniu de nuntă este de aproximativ 100 euro/persoană.

În septembrie la Porto Montenegro s-a desfăşurat prima ediţie pe pământ muntenegrean a show-ului MYBA Pop-up, la care au participat 29 de super yachturi şi 80 de brokeri şi agenţi din industrie.

Acest eveniment a arătat importanţa lui Porto Montenegro în lumea pasionaţilor de yachturi şi ce viitor îi este rezervat acestei destinaţii.

Şi parcă bănuind ce va însemna pentru turismul de agrement, şi nu numai, o astfel de realizare, investitori azeri au început construirea unui alt port de acest gen, ce se va numi Porto Novi şi care la final va fi de cinci ori mai mare decât Porto Montenegro.

Nici elveţienii de la Orascom Development, lider mondial în realizarea de destinaţii de lux durabile, nu au rămas mai prejos. În 2009 au realizat o înţelegere cu guvernul muntenegrean pentru dezvoltarea unei destinaţii turistice în golful Traste, pe o suprafaţă de 690 ha în Lustica, ce aparţine de municipalitatea din Tivat. Conceptul este acela al unei destinaţii de lux unde familiile se reunesc pentru a se relaxa şi distra.

Proiectul cuprinde realizarea a şapte hoteluri, a peste o mie de apartamente şi a peste cinci sute de vile (desenate în stil tradiţional muntenegrean), a două porturi marină, cu facilităţi ce pot găzdui 226 de yachturi, a unui teren de golf cu 18 găuri pe vârful muntelui, a unui centru thalasso, centre comerciale, şcoală, spaţii de odihnă, distracţie şi infrastructura necesară. Durata proiectului se întinde pe două decenii, iar valoarea totală a investiţiei este de 1,1 miliarde Euro.

Lucrările au început în 2013 şi până astăzi primii 70 de proprietari şi-au primit cheile şi s-au mutat în proprietăţile lor de lux (costul este de 5.000 Euro/m pătrat construit).

Grupul de hoteluri de lux Montenegro Stars, din care fac parte hotelurile de 4* Montenegro Beach Resort din Becici şi Blue Star din Budva, precum şi perla coroanei Hotel Splendid (unde am fost oaspetele co-proprietarului Zarko Radulovici) situat pe plaja din Becici, cu al său Casino Royal ce ne aminteşte de James Bond, reprezintă un bun exemplu de investiţie locală făcută după standardele hotelăriei de lux.

Acestea sunt o parte din investiţiile din turismul muntenegrean, dar ce atracţii sunt deschise turistului care vine în vacanţă aici?

Am poposit la Bar, numit odinioară Antibari, deoarece era în partea opusă, peste mare, faţă de oraşul Bari, aşezare ale cărei origini duc în perioada greacă. Pe aici au trecut şi romanii şi avarii, dar bineînţeles şi slavii, în documentele cărora era menţionat în sec. al IX-lea. Prima lucrare literară muntenegreană de importanţă istorică s-a scris aici, în sec. al XII-lea. Este vorba despre Cronica Preotului Dukljanin, ce cuprinde şi Legenda Sfântului Vladimir.

Ceea ce atrage mult aici este, fără îndoială, Vechiul Bar. Cu o istorie tumultoasă, reflectată în arhitectura sa, oraşul vechi adăpostea între zidurile sale circa 240 de clădiri, numeroase străzi, pieţe, rampe cu scări şi multe puţuri, pentru apa atât de necesară unei cetăţi fortificate. Timpul a distrus multe în cetate, dar omul a refăcut cu migală o serie întreagă de monumente, care reflectă măreţia de odinioară a citadelei.

Încercând să arate celor din ziua de azi vechimea aşezării, la poalele cetăţii se află cel mai bătrân măslin din Europa, dar şi cel vârstnic arbore al continentului nostru. Măslinul din Bar numără peste 2.000 de ani, fiind de o seamă cu Creştinismul.

Ulcinj atrage prin plaja sa, ce se întinde pe kilometri buni, dar şi prin trecutul său istoric ce începe în sec. al V-lea î.H. Castelul din 1396 al familiei Balsici domină astăzi vechiul oraş ca o mărturie a rolului jucat de Ulcinj în istoria zonei. Ba mai mult, Piaţa Cervantes aminteşte că aici, între 1571-1576, faimosul scriitor spaniol a fost încarcerat, deoarece piraţii care l-au prins după bătălia de la Lepanto, crezând că este de viţă nobilă, au cerut o mare sumă de bani drept răscumpărare. Până ce familia a strâns banii necesari libertăţii sale, el a trebuit să rămână aici, în Cita di Dolcino, cum se numea oraşul pe atunci. Iar eroina sa Dulcineea a fost numită după această aşezare.

Ulcinj nu este departe de Albania, plaja întinzându-se până la graniţa dintre cele două ţări. Iar în zonă trăiesc frăţeşte creştinii cu musulmanii.

Tivat este cel mai tânăr oraş din Golful Kotor. În Evul Mediu, nobilimea din zona golfului îşi avea aici reşedinţa de vară. Mărturie pentru acele vremi sunt construcţiile ce încântă privirea astăzi, dintre care un loc aparte îl are turnul Buca Lakovica.

Acum Tivatul este reşedinţa faimosului Porto Montenegro, locul de relaxare al împătimiţilor de navigaţie cu yachtul.

Budva, Oraşul Teatrului, datorită manifestărilor teatrale ce au loc aici, anual atrage prin plajele sale şi infrastructura hotelieră, dar şi prin arhitectura sa tipic mediteraneană, cu străduţe strâmte, piaţete şi vechi biserici precum Sfântul Ioan (sec. al VII-lea) şi Santa Maria în Punta (anul 840).

Nu departe se află Insula Sfântul Ştefan, unde în vechile locuinţe s-a amenajat astăzi o staţiune de lux. Printre clienţi – nume cunoscute, precum Sophia Loren, Silvester Stalone sau Novak Djokovici, care şi-a făcut nunta aici.

Perast, oraşul de la poalele dealului Sfântul Ilie, este cea mai veche aşezare din Golful Kotor, rădăcinile sale provenind din neolitic. Pe mare, în faţa localităţii, se află o insulă artificială pe care este construită o biserică, numită Sfânta Fecioară a Stâncilor. Istoricul acesteia este fabulos.

Pe 22 iulie 1452, doi fraţi pescari găsesc pe o stâncă, sub apa golfului, o icoană a Fecioarei cu Pruncul Iisus în braţe. Considerată a fi un miracol, această întâmplare cere construirea unei biserici. Şi localnicii se pun pe treabă, cărând la locul respectiv piatra necesară pentru realizarea unei insule, pe care să ridice biserica. Aduc şi scufundă în zonă peste o sută de ambarcaţiuni vechi, toate pline cu rocă şi insuliţa este gata. Iar în 1630 ridică şi biserica. Pereţii şi tavanul sunt pictaţi de marele pictor baroc, Tripo Kokolja, iar altarul de marmură, făcut în 1796, este opera genovezului Antonio Capellano. Icoana Fecioarei, din sec. al XV-lea, ce se află pe altar, este realizată de către Lovro Dobricevici.

Insula şi biserica ei sunt astăzi atracţia numărul unu a zonei. Şi merită să fie!

Herceg Novi, cândva locul căpitanilor de nave şi al marinarilor, ce au adus aici palmierii, eucalipţii, agavele, chiparoşii, mimozele şi magnoliile ce-i dau aerul unei grădini botanice, este acum oraşul scriitorilor şi al artiştilor.

Trei fortăreţe l-au apărat de-a lungul timpului, de la malul mării (fortăreaţa Forte Mare) până la pantele şi vârful muntelui (fortăreaţa Spaniolă şi fortăreaţa Veche). Uimitor, nouă kilometri de tuneluri le leagă, apărătorii putându-se mişca nevăzuţi de la un loc la altul. Oraşul vechi posedă o scalinată foarte lungă şi dificil de urcat, dar care îi dă un farmec aparte, ca şi celebrul turn al ceasului de la 1667. Multe dintre bisericile de aici deţin adevărate comori de artă.

Nu departe de Herceg Novi se află institutul şi baza de tratament Igalo, faimoase în întreaga lume pentru rezultatele lor excelente în domeniul recuperării fizice. Nu este uşor să găseşti aici un loc de tratament, deoarece datorită rezultatelor excelente cererea este destul de ridicată.

Vechea colonie grecească, menţionată de Titus Livius, Pliniu cel Bătrân şi de Ptolemeu ca Acruvium, şi-a schimbat numele de-a lungul timpului în Decaderon, Decatera, Catarum, Catera şi Cathara, pentru a ajunge la noi cu acela de Kotor.

Ca arhitectură este Mica Veneţie. Nu are canale, dar pe lângă mare are şi munte, pe pantele căreia se caţără o fortăreaţă ce l-a apărat de-a lungul vremii. A vizita Kotorul este o încântare. Ai impresia că te afli în plin Ev Mediu şi numai cârciumile cu aerul lor contemporan te trezesc la realitate.

În multele discuţii avute în Muntenegru mi s-au adus la cunoştinţa şi alte valori ale patrimoniului turistic muntenegrean, ce trebuie văzute sau în care să petreci o vacanţă de neuitat, precum mănăstirile Moraca, Piva, Pljevlja, Praskvica, Dobrilovina Savina şi Ostrog (cel mai important loc de pelerinaj al ţării), fosta capitală Cetinje, lacul Skadar, zona montană cu Cheile Tarei (cel mai adânc canion din Europa), cu Parcul Naţional Durmitor şi staţiunile sale de schi (aflate în zona Kolasin).

Am încheiat periplul muntenegrean cu o degustare de vinuri în celebra, de acum, podgorie Plantaze, la crama Sipcanik.

Şi pot spune că Bachus este la el acasă.