Dr. Ecaterina HLIHOR*
Dr. Constantin HLIHOR**
Evoluţiile post Război Rece care au avut loc în centrul şi sud-estul continentului european au condus la prăbuşirea modelului socialist de stat federal[1] şi, implicit, la redesenarea arhitecturii graniţelor în acest spaţiu. Procesul de redefinire a hărţii politice în Balcani s-a întins pe parcursul a mai mult de un deceniu şi a constituit obiect de cercetare şi analiză atât pentru mediul academic, cât şi pentru mijloacele de informare la nivel global până în zilele noastre. Dacă în prima parte a timpului scurs de la destrămarea sângeroasă a fostei Iugoslavii socialiste, centrul de greutate al cercetărilor şi al analizelor s-a aflat în găsirea răspunsurilor la întrebările legate de apariţia şi gestionarea conflictelor etnice şi religioase, în ultimii ani accentul s-a mutat pe probleme legate de construcţia statală, consolidarea democraţiei şi perspectiva integrării în structurile euroatlantice[2]. Re-construcţia statală în acest spaţiu nu s-a sincronizat cu evoluţiile politice din societatea occidentală, modelate de procesele de globalizare şi integrare regională, ci s-a repliat pe matricea statului naţiune a începutului de secol XX[3]. Consecinţa imediată a declanşării acestui proces de re-construcţie a fost reluarea competiţiei acerbe dintre grupurile etnice pentru un stat propriu. Ca fenomen istoric, aceasta nu a dispărut în timpul regimului comunist, dar a fost ţinută sub control de un lider de necontestat, Iosip Broz Tito[4].
Timp de aproape două decenii analiştii, istoricii şi specialiştii în probleme ale păcii şi războiului au încercat să răspundă la o serie de întrebări dintre care una ocupă un loc central. De ce s-au întors popoarele din spaţiul fostei Iugoslavii spre naţionalism, considerat de către occidentali un reziduu al unor ideologii în declin[5] şi nu au optat pentru o soluţie paşnică, aşa cum s-a petrecut în cazul reconstrucţiei statale a Cehiei şi a Slovaciei? Un caz aparte în procesul de cristalizare a noi state în Balcani pare a fi cel al Muntenegrului, datorită evoluţiilor sale istorice din a doua jumătate a veacului al XX-lea şi începutul celui următor.[6] Muntenegru este ultima republică a fostei Iugoslavii socialiste care s-a despărţit de Serbia şi şi-a proclamat independenţa la mai mult de un deceniu după dezintegrarea acestei entităţi statale[7] fără să treacă printr-o gravă criză politică sau război interetnic. Înţelegerea acestui fapt istoric presupune nu numai o foarte bună cunoaştere a istoriei muntenegrenilor, ci şi aflarea răspunsului la câteva întrebări. Cine sunt muntenegrenii? Sunt muntenegrenii sârbi stabiliţi pe aceste meleaguri, denumiţi aşa după munţii care domină acest spaţiu? Sunt ei parte a corpului etnic al vechilor slavi de sud? Ce legături sunt între evoluţia statalităţii muntenegrene şi a celei sârbe în epoca modernă şi contemporană? Cum s-au cristalizat elementele conştiinţei naţionale, ale identităţii politice diferite de a altor popoare din acest spaţiu încărcat de istorie?
Separatismul politic şi cultural din istoria contemporană a Muntenegrului îşi are rădăcinile în istoria profundă a acestui spaţiu, rădăcini mult mai adânci decât ar putea crede astăzi cineva care ar căuta cauzele acestei mişcări în evenimentele politice din ultimii ani.[8] Ideologia separatismului politic nu s-a născut în Muntenegru, ci apare odată cu impunerea naţionalismului ca bază a construcţiei statale moderne în această parte a continentului european. Interesele unor centre de putere din afara acestui spaţiu au determinat ca la un moment dat ideologia naţională să fie re-compusă în naţionalisme complexe, cum a fost cea a iugoslavismului[9], a cehilor şi slovacilor[10], care au eşuat în forma lor de manifestare atât capitalistă, cât şi socialistă.
* lector universitar, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti
** profesor universitar, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti
[1] Sinisa Malesevic´, Gordana Uzelac, A Nation-state without the nation? The trajectories of nation-formation
in Montenegro, în „Nations and Nationalism” 13 (4), 2007, p. 695
[2] L. Demetropoulou, Europe and the Balkans: Membership Aspiration, EU Involvement and Europeanization Capacity in South Eastern Europe, în „Southeast European Politics”, 3(2-3) 2002; M. Uvalic, Integrating Southeast European Countries into European Union: Problems and Prospects, Paper at the Conference ”The South-East European Countries in Transition”; Zagreb, 12-14 September 2002, online https://pdfs.semanticscholar.org/bd57/410ea0055f8 d370102c79d408d0f54ea0759.pdf accesat la 16 decembrie 2016
[3] Boriana Marinova–Zuber, Rebirth of Nationalism in the Balkans in the 1990’s, în „International Relations and Security Network”, on line https://www.files.ethz.ch/isn/35998/casestudy_rebirth_of_nationalism.pdf accesat la 16 decembrie 2016
[4] Felice Micheline, Le sentiment national dans la Yougoslavie de Tito, în „L’Homme et la société”, No. 109, 1993. Sciences sociales et travail, pp. 3-18
[5] Jacques Rupnik, Risques et limites d’un retour du nationalisme en Serbie, în „Critique internationale”, no. 4/2004 (no 25), pp. 29-42, online https://www.cairn.info/revue-critique-internationale-2004-4-page-29.htm accesat la 16 decembrie 2016
[6] Sinisa Malesevic´, Gordana Uzelac, op. cit., în loc. cit., p. 695
[7] A se vedea pe larg, C.I. Christian, Iugoslavia, sângeroasa destrămare, Editura SYLVI, Bucureşti, 1994; Predrag Simic, Le conflit serbo-croate et l’éclatement de la Yougoslavie, în „Politique étrangère”, Année 1994, Volume 59, Numéro 1, pp. 129-144; Catherine Samary, La fragmentation de la Yougoslavie. Une mise en perspective, Institut International de Recherche et Formation, „Cahiers d’étude et de recherche”, no. 19-20, 1992; Marie-Paule Canapa, Crise des nationalités et crise du système politique en Yougoslavie, în „Revue d’études comparatives Est-Ouest”, vol. 22, 1991, no. 3, pp. 81-107
[8] Slavenko Terzic, Ideological roots of Montenegrin nation and Montenegrin separatism, online http://postjugo. filg.uj.edu.pl/baza/texts_display.php?id=476 accesat la 16 decembrie 2016
[9] Slobodan Jovanović, Sur l’idée yougoslave: passé et avenir, préface avec la biographie de Jovanović par Dušan T. Bataković, în „Balcanica”, vol. XXXIX (2008), Belgrade, Institut des Études balkaniques 2009, pp. 285-290
[10] Violette Rey, Transition, fragmentation, recomposition, la Tchéco-Slovaquie en 1992, pp. 90-95
