Dr. Octavian SERGENTU*

Abstract. The study investigates the issues and projects of South Eastern Europe, the geopolitical phenomena in the Balkans. The study aims to investigate the Balkans geopolitical content corroborated with Russia’s scenarios, and provides accurate and objective information. The study appeals to critical analysis of the geopolitical sphere and establishes a starting point for Civilization analysis, situational analysis and scenario.

Key words: Balcani, proiecte geopolitice, Bizanţ, Ciocnirea civilizaţiilor, Rusia, panslavism, panortodoxie, Islam, sistem axiologic

INTRODUCERE

În contextul evenimentelor internaţionale şi europene din perioada secolului XX- începutul secolului XXI din regiunea Europei sud-estice, cunoscută cu numele de Balcani, care se încadrează într-un tablou sumbru geopolitic. Însuşi înţelesul de Balcani ne induce caracteristicile „butoiului cu pulbere” sau o „coastă vulnerabilă” a Europei. Factorul „jocurilor” de culise şi egocentriste realizate de marile puteri care au speculat şi încurajat contradicţiile dintre statele balcanice a afectat mentalitatea popoarelor regiunii. Indiscutabil, multe dintre problemele dificile ale unei regiuni strategice şi care este foarte importantă poartă un caracter obiectiv. Secole la rând în Balcani identificăm o contextualizare geoconfesională şi geoculturală a Islamului, Catolicismului şi Ortodoxiei, care s-a repercutat în conflicte religioase acute. Într-o altă ordine de idei, harta etnoculturală a Balcanilor este una pestriţă şi este incompatibilă cu o altă regiune europeană (probabil, similară Caucazului), ceea ce a favorizat migraţia în masă a diverselor grupuri etnice în decursul a două milenii. O lungă perioadă de timp regiunea s-a format în contradicţii politico-culturale şi sub dominaţia Imperiului Otoman şi Austriac, chiar dacă au existat diverse forme de exercitare a unei influenţe asupra Imperiului Rus. În secolul XX, Balcanii au suportat experimentele ideologice ale naţionalismului, comunismului, nazismului şi fascismului, care au acutizat potenţialul conflictual din regiune. Multe dintre problemele actuale ale regiunii îşi au rădăcinile şi caracteristicile în trecutul sumbru al regiunii. Ori, multiculturalismul, formarea întârziată a naţiunilor şi statelor, forţata restructurare şi reorganizare teritorială şi frontalieră, lupta continuă împotriva invaziilor străine şi economia îngreunată au produs o regiune vulnerabilă şi instabilă. Mai târziu, în urma prăbuşirii regimurilor autoritariste şi dictatoriale a urmat o reconfigurare a forţelor politice în Balcani, în special în România, Bulgaria, Albania şi conectarea acestor state la instituţiile integraţioniste europene şi euroatlantice.

Fără îndoială, Balcanii rămân atractivi pentru proiectele geopolitice ale Moscovei şi pentru interesele strategice ruseşti^[1]. Adeseori Rusia a mizat în politica sa externă pe anumite state şi regimuri din Balcani şi a încercat să însuşească din aspiraţiile idealiste ale ruşilor un propriu beneficiu, să joace sentimental şi să construiască un mit naţional pe care să-l exporte în lume. În mod evident ni se demonstrează că după prăbuşirea bipolarismului şi prăbuşirea Imperiului Sovietic majoritatea statelor balcanice se identifică ca fiind parte a unei Europe unite, îşi pun speranţe în construcţia europeană şi văd un garant al independenţei şi al viitorului lor prosper. În Rusia aceste tendinţe sunt receptate ca fiind ceva anatural şi antirusesc. Extinderea cooperării statelor balcanice cu UE şi NATO este privită şi tratată ca pe o ameninţare directă la adresa securităţii Rusiei şi o provocare geopolitică majoră. Mai ales atunci când sunt inaugurate elementele Scutului antiaerian al NATO în România. Însăşi proiectul NATO reprezintă pentru statele din Balcani un fenomen istoric şi un proces natural care reclamă o revenire firească a acestor state în Europa şi integrarea lor în spaţiul geopolitic, geoeconomic şi geocultural al Uniunii Europene. Ori, UE sub tutela Alianţei Nord Atlantice şi ca o formă instituţională ce gestionează procesele intergraţioniste din Europa s-a arătat că este mult mai avansată şi mai competitivă ca unele state, federaţii de state, organizaţii internaţionale sau uniuni de state. În cele din urmă, statele din regiunea balcanică au optat pentru Alianţa Nord Atlantică, pentru că au văzut că există un sistem de securitate colectivă capabil să le apere de ameninţările externe, să remedieze conflictele şi să aplaneze contradicţiile istorice şi antagonismele dintre state.

^[1] Dusan Stojanoic, Inside Russian „spy base” in the Balkans, oct. 6, 2016, http://bigstory.ap.org/article/03f70a 64ec5b48bbb1c2f56bdea9255e/insider-russian-spy-base-balkans.

[1] Scopul acestui studiu constă într-o reevaluare a clivajelor geopolitice şi geoeconomice, a tipajelor civilizaţionale care coexistă conflictual şi decriptarea tehnologiilor reorganizării social-politice într-o eră a turbulenţelor şi în care mai sunt vii proiectele mesianice şi cele contextuale.

Metodologia cercetării se focalizează pe o analiză comparată şi pe o analiză a proiectelor geopolitice, acestea fiind examinate din perspectiva hărţilor mentale şi a celor ideologice.

* Doctor în Ştiinţe Politice