Interviu cu Excelenţa Sa Ioan Mircea PAŞCU

Vicepreşedintele Parlamentului European

Vasile SIMILEANU: Excelenţă, anul 1989 avea să atragă după sine schimbări geostrategice şi geopolitice cu impact major pentru România. În acest sens, faţă de obiectivele iniţiale, în ce stadiu suntem?

Ioan Mircea PAŞCU: Anii 1989, 1990, 1991 au marcat prăbuşirea ordinii mondiale bipolare, prin implozia fostei URSS, cealaltă superputere mondială. Fragmentarea declanşată s-a simţit mai întâi în Europa (vezi dezmembrarea fostei Iugoslavii şi a însăşi fostei URSS), iar acum se simte în Nordul Africii (vezi unele efecte ale „Primăverii Arabe”) şi în Orientul Mijlociu (vezi Siria, Irak). În plus, prin anexarea ilegală a Crimeii şi destabilizarea estului Ucrainei, constatăm apariţia unui al doilea val de fragmentare în Europa răsăriteană. Sunt dezvoltări negative importante în jurul UE, cărora aceasta caută să le facă faţă cât poate mai bine. Fragmentarea respectivă este însoţită de un proces de cristalizare a unor noi centre de putere în cadrul noii ordini mondiale, care va fi multi-polară, cristalizând un sistem internaţional mult mai puţin centralizat, mai lax, decât cel bipolar.

V.S.: Schimbările geostrategice şi geopolitice din Europa de Est şi-au pus o amprentă puternică asupra securităţii regionale. Cum apreciaţi că vor evolua relaţiile cu Republica Moldova şi Ucraina, pe drumul construcţiei europene?

UE va mai reprezenta o oportunitate şi pentru alte state, şi prin ce anume?

Ioan Mircea PAŞCU: Problema este că, spre deosebire de primii 20 de ani de după dispariţia ordinii bipolare, acum Rusia încearcă să refacă terenul pierdut, iar fostele republici sovietice, mai ales Ucraina, Moldova şi Georgia, sunt într-o situaţie delicată, întrucât Moscova nu este de acord cu opţiunea lor liberă de asociere la UE (toate trei) şi NATO (Ucraina şi Georgia). În orice caz, UE va trebui să depună eforturi – sigur, cel mai important este ca ţările respective să îşi continue programul intern de reforme – pentru a ţine aceste state cât mai aproape posibil.

V.S.: Consideraţi că Uniunea Vamală Euroasiatică va contracara strategiile UE şi va schimba echilibrul regional la Marea Neagră? Cum anume (prin ce mecanism)?

Ioan Mircea PAŞCU: Uniunea Vamală Euroasiatică are încă mult de făcut pentru a deveni o organizaţie funcţională la fel ca UE, pentru a fi socotită o adevărată concurentă a acesteia. Ea nu pare să fie diferită de alte tentative similare de coagulare a fostului spaţiu sovietic – în primul rând politice – iniţiate de Moscova de-a lungul anilor. În plus, când lucrurile devin serioase, Rusia trece la măsuri tranşante, cum a fost războiul din Georgia şi anexarea ilegală a Crimeii, precum şi destabilizarea estului Ucrainei, nu aşteaptă ca aceste organizaţii să devină funcţionale… De aceea, se poate crea impresia că aceste iniţiative au mai degrabă rolul de a furniza o justificare măsurilor de prevenire a asocierii unor foste republici sovietice la alte organizaţii.

V.S.: UE reprezintă pentru România o mare oportunitate; strategiile implementate de unele state europene sau din afara acesteia au făcut ca România să fie într-un con de umbră în anumite perioade. Cum apreciaţi că suntem percepuţi în prezent? Prin ce ar trebui să ne impunem în UE?

Ioan Mircea PAŞCU: Dacă nu am valorificat deplin – sau cât se putea de mult – şansa de a fi membri UE şi chiar NATO, este în cea mai mare parte vina noastră; după admiterea în cele două organizaţii, am considerat că, având sacii în căruţă, ne putem culca pe o ureche, neglijând total faptul că adevărata integrare în cele două structuri survenea abia după admitere (mai mult, ne-am apucat de certuri interne)… Iar faptul că în acest răstimp am avut de înfruntat şi acţiuni potrivnice – vezi refuzul obstinat de a fi admişi în Schengen – trebuia anticipat şi contracarat, nu folosit ca o justificare a inactivităţii noastre.

V.S.: Ieşirea Marii Britanii din UE va atrage după sine şi resetarea UE? Cum credeţi că se va produce acest mecanism? Ce va avea la bază această resetare?

Ioan Mircea PAŞCU: Ieşirea Marii Britanii din UE ridică două seturi de probleme: unul legat de administrarea ieşirii propriu-zise şi încheierea unui nou acord, al doilea legat de transformările interne pe care UE se angajează să le facă, pentru a face faţă provocărilor actuale (sociale, economice, militare etc). Pentru România, situaţia românilor din Marea Britanie este chestiunea cea mai presantă, însă să nu uitam că avem şi alte legături cu Marea Britanie, care vor trebui menţinute.

V.S.: În noul context european, care vor fi rolul şi locul României, având în vedere că suntem donori de securitate şi un partener credibil în Estul Europei?

Ioan Mircea PAŞCU: Între valoarea intrinsecă a potenţialului de care dispune o ţară şi gradul în care ştie să îl valorifice este, de regulă, o diferenţă: sunt state mai mici ca noi, care au o pondere mai mare decât noi (vezi Olanda, Belgia sau Austria, ca să dau doar câteva exemple). Eu cred că vom ocupa locul care ni se cuvine conform potenţialului de care dispunem abia când ne vom trezi din situaţia actuală în care ne complăcem şi ne vom apuca de treabă, mai ales în domeniul creşterii performanţei administraţiei noastre. Abia atunci vom putea valorifica mai bine avantajele oferite de calitatea de membru al UE.

V.S.: Migraţiile masive din anul 2015 au atras după sine modificări structurale privind strategiile de securitate ale UE. Care este locul şi rolul României în acest context?

Ioan Mircea PAŞCU: Dimensiunile migraţiei din 2015 au creat, într-adevăr, mari probleme UE, obligând-o să pună în discuţie, de pildă, Aranjamentul Schengen, care a fost creat în primul rând pentru a facilita libera circulaţie a forţei de muncă în interiorul Europei, ca o condiţie fundamentală a funcţionării pieţei unice. A produs, de asemenea, mari probleme privind integrarea rapidă a unui număr atât de mare de refugiaţi şi imigranţi în societăţile europene, punând în evidenţă diviziunea – bazată pe experienţe istorice diferite – dintre vestul şi estul continentului. România, care nu se află pe principală rută spre Vestul continentului, trebuie să continue să îşi onoreze obligaţiile privind asigurarea protecţiei graniţei externe a UE, deşi se află în afara Aranjamentului Schengen, precum şi a celor de a contribui la o mai bună distribuire a poverii în interiorul UE.

De asemenea, România va trebui să îşi menţină linia adoptată până acum de a avea o contribuţie semnificativă la noua forţă de protecţie a graniţelor creată de UE pe scheletul Frontex.

V.S.: Odată cu evenimentele din Ucraina şi Turcia, am constatat că a revenit în actualitate Axa Ponto-Baltică. De curând, la Ankara, s-a semnat înfiinţarea Trilateralei Polonia – România – Turcia. Dacă ne aducem aminte, promotorii acestei Axe au fost savanţii români Simion Mehedinţi şi Nicolae Iorga. Putem vorbi de o readucere în actualitate a geopoliticii interbelice?

Ioan Mircea PAŞCU: Geopolitica – pentru că este vorba de politică bazată pe geografie – nu se schimbă; cel mult, ea intră mai mult sau mai puţin în joc, în funcţie de starea sistemului internaţional. Dacă, de pildă, în timpul bipolarismului americano-sovietic, bazat pe echilibrul sprijinit pe distrugerea reciprocă, geopolitica părea să fi intrat în umbră, acum, odată cu fragmentarea datorată dispariţiei bipolarismului respectiv şi multiplicării unor noi centre de putere, geopolitica revine în forţă. Aşa că, în ceea ce priveşte zona noastră, se poate spune că preocupările geopolitice existente, ca să nu mergem mai departe, în perioada interbelică, reapar la suprafaţă. Aş face, însă, o precizare: există, aparent, în NATO şi UE, o preocupare mai mare faţă de spaţiul baltic decât faţă de cel pontic, deşi schimbările majore petrecute în ultimul timp au avut loc în acest din urmă spaţiu, nu în cel baltic. Este, poate, un reflex creat încă de pe vremea primei extinderi a NATO, care a favorizat în mod vădit flancul de nord, în dauna celui de sud (unde ne aflam noi), pentru că întărea securitatea unor importanţi aliaţi ca Germania şi Marea Britanie…

V.S.: În calitate de oficial român la Parlamentul European, care consideraţi că ar fi căile de creştere a credibilităţii şi refacere a imaginii României în UE?

Ioan Mircea PAŞCU: Dacă în Parlamentul European, după cum a arătat studiul VoteWatch făcut public recent şi în România, ţara noastră ocupă o poziţie conformă cu potenţialul ei (al şaptelea stat, ca mărime, din UE), aflându-se în primele rânduri ca influenţă, în ceea ce priveşte celelalte organisme, mai ales Consiliul European, adică forul decizional al UE, România punctează sub potenţial. Şi asta nu de ieri, de azi, ci de la început, din momentul când am intrat în UE în 2007!? Aici este locul în care România trebuie să fie mult mai activă, să vină cu idei şi iniţiative, să influenţeze deciziile luate, nu să se mulţumească cu un loc la mijlocul plutonului, „sprijinind consensul”… Altfel, vom continua să fim o ţară „mică”, sub raportul influenţei, cu impact negativ asupra evoluţiei noastre viitoare. Şi să nu uităm că se apropie aniversarea celor 100 de ani de când Transilvania s-a reunit cu Ţara, lucru pe care alţii vor dori, probabil, să îl facă cel puţin uitat, dacă nu chiar să îl prevină… Ori, o poziţie de influenţă atât în UE, cât şi în NATO va împiedica acest lucru!

V.S.: Excelenţă, vă rugăm ca, la finalul interviului, să acordaţi câteva cuvinte cititorilor revistei noastre.

Ioan Mircea PAŞCU: Pentru cititori: îi felicit pentru aplecarea spre studiul politicii prin prisma geografiei; sunt sigur că îi va ajuta să înţeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul nostru, implicit cu noi, ca ţară!

Vă mulţumim şi vă susţinem în demersurile dumneavoastră în UE.

Interviu realizat de Gabriela PETRE
Vasile SIMILEANU