http://powerpolitics.ro/razboiul-hibrid-prolegomene-pentru-publicul-larg-si-nu-doar/
dr. Florin Gh. GHEŢĂU
Declanşarea crizei ucrainene în 2014 a adus în atenţia publicului un concept pe care presa şi analiştii de peste ocean îl coceau de ceva vreme. Mass-media a preluat din zbor conceptul, transformându-l în literă de lege, cu toate că nu erau mulţi cei capabili să explice ce anume înseamnă şi mult mai puţini erau cei care-l înţelegeau pe deplin. În principiu, umanitatea înţelegea că este vorba de ceva nou cu totul şi cu totul deosebit, iar Rusia, precum Germania, care a îngenuncheat Franţa, în 1940, folosind Blitzkrieg-ul, dispune de o nouă tactică şi de un nou set de strategii, prin care poate surclasa NATO.
Concluzie: războiul a fost mereu hibrid şi nu a avut nevoie de un alt nume decât acela de război pentru a fi un concept clar şi cuprinzător. Conceptul de război hibrid este mai mult o unealtă de presă, propagandă şi mai puţin un concept pur militar. Geneza sa este la fel de neclară ca şi conţinutul său. Acestea sunt umilele noastre opinii. Definiţia pe care a dat-o Carl von Clausewitz războiului nu prezintă omisiuni şi nu are nevoie de adăugiri, prin urmare: „Noi afirmăm, dimpotrivă, că războiul nu este decât o continuare a relaţiilor politice prin intermediul altor mijloace. Spunem prin intermediul altor mijloace, pentru a afirma, totodată, că aceste relaţii politice nu încetează prin existenţa războiului, nu sunt transformate în cu totul altceva, că ele continuă în esenţa lor, oricum le-ar fi alcătuite mijloacele de care se servesc, şi că liniile principale de-a lungul cărora se desfăşoară şi de care sunt legate evenimentele militare nu sunt decât linii mari ale acestor relaţii, care răzbat prin război, continuându-se până la pace”.1
1 Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Antet, f.l., f.a., p. 319.
Profesor doctor, Şcoala Gimnazială nr. 3, Lupeni
Coments