drd. Larisa N. HAREA*

”If you are not part of the solution, you are part of the problem”
John McClane

Abstract. Arhitectura de politică externă în dimensiunea geospaţială a Europei continuă să reliefeze divergenţe, chiar falii, între geopolitica statelor Europei, dintre Est şi Vest. Productivitatea cooperării parteneriatelor şi a relaţiilor bilaterale între statele comunităţii Europei ori sisteme politice şi Federaţia Rusă în sistemul relaţiilor internaţionale s-a reconfigurat într-un raţionament al intrigii în locul diplomaţiei prudente, pentru impunerea intereselor naţionale. În pragmatismul postmodernist, „voinţa” în atingerea scopului geopolitic se reconfigurează în „necesitate vitală”, care „trebuie” exercitată cu orice „preţ”. Astfel, unele dimensiuni geospaţiale ajung în interferenţele de interes geopolitic, direcţionând la crearea divergenţelor în arhitectura de politică externă a statelor europene, precum şi între sistemele politice globale.

Raţionamentul statelor europene reliefează, de asemenea, legătura fenomenului de luare a deciziilor contra deciziilor, întreprinse de actuala politică de la Kremlin, iar comportamentul limbajului diplomaţiei ruse trece într-o nouă tipologie a comunicării, de la dezvoltare şi cooperare aprofundată bilaterală ori multilaterală, la grandomanie, aroganţă, ameninţare şi supunere (…)

Cuvinte cheie: geopolitică, divergenţe, Federaţia Rusă, UE, state post-sovietice, NATO, arhitectura de politică externă, ideologie

CONCLUZIE

• Arhitectura de politică externă în dimensiunea geospaţială a Europei continuă să reliefeze divergenţe şi diversiune între geopolitica statelor Europei, dintre Est şi Vest. Productivitatea cooperării parteneriatelor şi a relaţiilor bilaterale între statele comunităţii Europei, precum şi a sistemelor politice şi Federaţia Rusă în sistemul relaţiilor internaţionale s-a reconfigurat într-un raţionament al intrigii în locul diplomaţiei prudente, pentru impunerea intereselor naţionale.
• Raţionamentul statelor reliefează, de asemenea, legătura fenomenului de luare a deciziilor contra deciziilor, întreprinse de actuala politică de la Kremlin, iar comportamentul limbajului imprudent al diplomaţiei ruse trece într-o nouă tipologie a comunicării, de la dezvoltare şi cooperare aprofundată bilaterală ori multilaterală, la grandomanie, aroganţă, ameninţare şi supunere.
• Acţiunile întreprinse de statele lumii, cu precădere cele europene, în raport cu Federaţia Rusă, ţin mai cu seamă de raţionamentul justificării, motivării existenţialului unor decizii geostrategice, ce ţin de interesul statelor, cu privire la securitatea hotarelor naţionale, odată cu schimbarea de paradigmă a geopoliticii de către Federaţia Rusă din anul 2014 – timpuri de incertitudine în politica ucraineană şi de încurajare a tendinţelor de nerespectare a tratatelor internaţionale, pentru atingerea ţelului geocardinal în geostrategia rusă la hotarele de Vest şi Sud-Vest (la Marea Neagră).
• Vecinătatea Uniunii Europene şi Alianţei Nord Atlantice la Est reprezintă o dimensiune geografică a Europei continentale, în care determinismul geopolitic a creat măsurile geostrategice de securitate în raport cu politica de agresiune a Federaţiei Ruse, care a cartografiat şi continuă să cartografieze hotare convenţionale vs. neconvenţionale, în raport cu interesele geostrategice ale statelor din vecinătatea comună şi ale UE, pe de o parte, şi ale Federaţiei Ruse, pe de altă parte.

* Drd. candidat, Ştiinţe Politice – Relaţii Internaţionale, SNSPA, Bucureşti, profesor de geografie umană, economică, fizică; preşedinta ONG CADMUS, Chişinău