drd. Robert Ionuţ STANCIU^*

Abstract. Cu toate că momentul naşterii actualei construcţii europene poate fi considerat conferinţa de presă din 9 mai 1950^[1], de la Paris, ideea de „Uniune a Europei” nu este un proiect cu totul nou în planul politic european, el făcând obiectul reflecţiei multor oameni politici sau de cultură. De-a lungul istoriei, fie medievale, fie moderne, au fost elaborate o serie de lucrări de sorginte filozofică sau literară, cu reflecţii mai mult sau mai puţin politice, ale lui Pierre Dubois^[2], ale regelui George al Boemiei^[3] şi ambasadorului acestuia, Antoine Marini, ale lui Jean-Jacques Rousseau^[4], Jeremy Bentham^[5] sau Immanuel Kant^[6], care au argumentat sub o formă sau altă idee de Europa Unită^[7]. A fost nevoie însă ca Europa să treacă prin experienţa a două conflagraţii majore pentru ca această idee să prindă contur politic şi cadru instituţional. Acest proces nu a fost deloc unul uşor şi, de la lansarea lui oficială până în zilele noastre, a depăşit mai multe perioade dificile, unele încheiate chiar prin reale compromisuri. Acest articol îşi propune realizarea unei analize a câtorva dintre ele, cu accent asupra rolului deţinut de Marea Britanie în iniţierea / desfăşurarea lor.

* Academia Naţională de Informaţii

[1] Supranumită şi „Declaraţia Schuman”, este conferinţa de presă la care ministrul francez de externe, Robert Shuman, propunea administrarea de către o autoritate supranaţională a industriilor cărbunelui şi oţelului din Franţa şi Germania. Acest plan a fost elaborat alături de Jean Monnet, om de afaceri francez, şi cancelarul vest-german, Konrad Adenauer.

[2] Pierre Dubois (1250-1320), jurist francez, a propus pentru prima dată formarea unei Uniuni a Statelor Europene, în tratatul său „La République chrétienne”.

[3] George de Podiebrad (1420-1471) propunea crearea unei confederaţii europene, fundamentată pe principiile non-agresiunii, ajutorului mutual între statele membre şi dotată cu instituţii comune, cum ar fi Adunarea Europeană, Curtea de Justiţie, un buget federal şi o armată federală comună.

[4] În eseul său, O pace durabilă prin Federalizarea Europei (1756), disponibil la adresa http://perpetualpeace project.org/resources/rousseau.php consultat 28.08.2016.

[5] Filozof englez (1748-1832), în lucrarea sa Plan pentru o pace Universală Perpetuă, disponibilă la adresa https://www.laits.utexas.edu/poltheory/bentham/pil/pil.e04.html consultat 28.08.2016.

[6] În lucrarea sa Zum ewigen Frieden (Spre pacea eternă) argumenta că statul de drept ar trebui să fie fundamentul unei construcţii federale şi a soluţionării oricărui litigiu la nivel european.

[7] Van Raepenbusch, Sean. Droit institutionnel de l’Union Europeenne, ediţia a 2-a, Ed. Larcier, 2016, pp. 10-12.