Mrd. Iulia Anamaria GHIDIU*

Abstract. The young Silk Road Diplomacy, which Beijing started to make popular, leads us to raise questions regarding the future map of global spheres of influence. China promotes it mainly as a policy of economic revival, also discussing, of course, the continuous mutual fight against cross-border terrorism or strengthening regional friendships, but there is, undoubtedly, the supposition of a broader affirmation in the Central-Asian region, possibly in the sense of creating a new pole of strategic power. Both Washington and Moscow have developed some leverages in the area, and a mega project like a new commercial route – encompassing a land one and a maritime one – some say could lead even to guaranteeing a Chinese line, more and more independent from the two players. Institutionally speaking, the Shanghai Cooperation Organization has constantly developed in the last period, even if it still has a number of functional shortcomings to overcome. Recently, the number of fully-fledged members have increased, with the accession of India and Pakistan, and here comes the question if Iran is the next to join. Even if still in the course of developing, the organization is feared in some circles for the potential to become a genuine rival for Western institutions such as NATO, the International Monetary Fund or The World Bank.

Tânăra diplomaţie a Drumului Mătăsii pe care Beijingul a început să o popularizeze ne determină a ne pune întrebări cu privire la viitoarea hartă a sferelor de influenţă globală. China o avansează mai degrabă ca pe o politică de redresare economică, vorbind, evident, şi despre continuarea luptei conjugate împotriva terorismului transfrontalier sau despre amiciţii regionale consolidate, însă există, desigur, şi supoziţia unui prospect al afirmării mai largi în regiunea central-asiatică, posibil în sensul conturării unui nol pol de putere strategică. Atât Washingtonul cât şi Moscova se desfăşoară cu unele pârghii în zonă, iar un mega proiect precum o nouă rută comercială-pe uscat şi pe ape-unii spun că ar putea duce chiar până la garantarea unui traseu al Chinei din ce în ce mai independent faţă de cei doi jucători. Instituţional vorbind, Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai s-a dezvoltat treptat în ultima perioadă, deşi mai are în continuare de redresat anumite deficienţe în funcţionare. De curând, numărul membrilor cu drepturi depline a sporit, prin aderarea Indiei şi a Pakistanului şi se ridică întrebarea dacă Iranul va fi următorul pe listă. Chiar dacă încă în dezvoltare, organizaţia este temută în unele cercuri că ar putea deveni un real rival al instituţiilor occidentale precum NATO, Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială.

* Masterand, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca