Ecaterina HLIHOR

prof. univ. dr. Constantin HLIHOR

Actuala confruntare din societatea siriană nu poate fi explicată doar prin înţelegerea rădăcinilor istorice şi analiza relaţiilor dintre statele Orientului Mijlociu, dominate de suspiciune, animozităţi şi tensiuni sau a tendinţelor unor actori din zonă de a căpăta statutul de hegemon regional. Nici cercetarea rolului pe care îl joacă religia în complicata ecuaţie a crizei generate de Primăvara arabă nu aduce suficiente explicaţii pentru o bună descifrare a evoluţiilor în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Rivalităţile geopolitice şi geostrategice ale marilor jucători de pe scena politică a lumii sunt cele care au dat contur unei dinamici extrem de turbulente în ultima sută de ani în nordul Africii.

Conflictul din Siria este, în mod evident, unul atipic din toate punctele de vedere. Îl putem încadra în tiparele războiului clasic; este, însă, şi o formă nonclasică de conflict, deoarece, în „bătălia” pentru câştigarea opiniei publice de partea lor, actorii aflaţi pe tabla de şah a crizei siriene utilizează toate formele şi mijloacele soft power aflate la îndemână.