Dr. Monica MUŢU^

La Centrul Cultural şi de Informare al Ucrainei, în data de 15 martie a.c., s-a desfăşurat evenimentul „Crimeea: manifestări geopolitice”, organizat sub egida Ambasadei Ucrainei la Bucureşti şi Geopolitica Club România, eveniment care s-a bucurat de o participare numeroasă, generând interes în mediile academic, de analiză, diplomatic, de afaceri, cultural. Invitaţii fiind dl. Ambasador dr. Teofil Rendiuc – Ministru Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei în România, dna. Gayana Yuksel – membră a MEJLIS-ului Crimeean, E.S. dna Paraschiva Bădescu – ambasador OSCE, E.S. dl. prof. univ. dr. Tahsin Gemil, ambasador – directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice, Universitatea Babeş Bolyai, dl. Amet Aledin – secretar de stat, Departamentul Relaţii Interetnice, dl. Ion Marocico – deputat, Uniunea Ucrainenilor din România, dl. Amet Varol – deputat, Uniunea Democrată Turco-Tătară Musulmană din România, dna. Angela Grămadă – co-fondatoare a Asociaţiei Expert for Security and Global Affairs, dl. Corneliu Vlad – jurnalist, analist politică internaţională, autorul cărţii recent lansate „Crimeea schimbă lumea”, moderator: prof. dr. Vasile Simileanu, geopolitician, director fondator Geopolitica Club România.

Vorbitorii au plasat evenimentele din Crimeea în cadrul mai larg al istoriei, începând cu instaurarea stăpânirii Imperiului Rus asupra tătarilor crimeeni în 1783 şi marcând mai multe momente, printre care decizia Radei din 1964 privind transferul Crimeei în componenţa Ucrainei, momentul Helsinki 1975, proclamarea independenţei Ucrainei în 1991, memorandumul de la Budapesta din 1994 şi perioada în care în Republica Autonomă Crimeea revin 285.000 tătari din Uzbekistan, Siberia şi alte republici fost sovietice, apoi, din 24 februarie 2014 agresiunea Federaţiei Ruse din Crimeea, care amărăşte sufletele tătarilor crimeeni, prin începerea unei noi istorii; şi global, asociindu-le cu valul de migraţie care afectează Europa şi turbulenţele din Orientul Mijlociu, în contextul scopurilor geostrategice urmărite de Federaţia Rusă, reliefând dimensiunea umană, a vieţii zilnice a tătarilor din Crimeea şi a ucrainenilor, în special în zona de est a ţării.

Crimeea a fost declarată parte a Federaţiei Ruse la 16 mai 2014. La doi ani de la eveniment, persistă numeroase întrebări: Ce se întâmplă cu tătarii crimeeni? Care este situaţia lor în Crimeea? Ce putem face? Rusia afirmă că oamenii trăiesc în Crimeea în bunăstare. Activiştii pentru drepturile omului din Peninsula Crimeea, care lucrează pe ascuns, menţionează în fiecare lună încălcări ale drepturilor omului, percheziţii, răpiri şi procese pentru a speria – procesul deschis în urmă cu o lună urmăreşte să declare Mejlis-ul tătarilor crimeeni organizaţie teroristă şi să îl interzică în Federaţia Rusă. Crimeea a devenit o „Peninsulă a fricii”.

Crimeea anexată este transformată în unitate militară, avanpost al Federaţiei Ruse. Stăpânirea Crimeei înseamnă şi stăpânirea bogăţiilor Mării Negre. Marea Neagră devine vecinul României cel mai furtunos. Scopurile sunt geostrategice, urmărite de mult timp de Rusia. Prezenţa Rusiei va afecta şi Dunărea, care este o punte foarte importantă. Prelungirea situaţiei poate determina ţări occidentale să nu prelungească sancţiunile contra Federaţiei Ruse, totuşi forurile internaţionale revin la formula fără concesii. Se fac presiuni asupra Ucrainei pentru organizarea alegerilor, dar situaţia este periculoasă încă. Există un proverb african, care spun că atunci când se bat doi elefanţi, iarba este tăvălită până moare. După cum se ştie, într-un război, prima victimă este adevărul.

La împlinirea a doi ani de la agresiune, a fost aprobat de guvernul ucrainean un plan de măsuri vizând manifestări pentru susţinerea cauzei Ucrainei, desfăşurate în Ucraina şi în ţările unde există comunităţi ucrainene.

Ce fac tătarii din România? Problema Crimeei e bine cunoscută. Eliberarea Crimeei înseamnă întregirea Ucrainei. Problema e gravă nu numai pentru tătari, care sunt un element mic pentru planurile la nivel global; dar nu se poate face abstracţie că tătarii au drepturi istorice în Crimeea, ei fiind autohtonii Crimeei.

Traversăm o perioadă foarte tulbure. Războiul Rece nu s-a încheiat cu un tratat de pace. Crimeea este o răscruce, care pune aranjamentele internaţionale sub semnul întrebării şi este un semnal pentru România, care, analizând în profunzime şi învăţând lecţiile trecutului propriu şi situaţiile similare din istoria universală, trebuie să gândească formule de relaţionare cu Federaţia Rusă, descurajând resurgenţa forţelor imperiale ruseşti şi încurajând forţele care vor să facă din Rusia o ţară care vrea să se modernizeze.