Dr. Mădălina Virginia ANTONESCU

Abstract. Lumea sec. XXI a preluat concepte politice crezute perimate, dar care au dezvoltat practici şi realităţi geopolitice (inclusiv din perspectiva economică, subliniată în teoriile dependenţei şi ale economieilume) cu o suprafaţă adaptată profilului sec. XXI, însă păstrând în esenţă modelul unei dezvoltări economice globale marcate de inegalitate şi luptă pentru supremaţie între state, ca în alte epoci istorice. Globalizarea însăşi, în opinia unei părţi a doctrinei RI, este privită ca un simplu instrument al actorilor importanţi, statali şi ne-statali, de a contura noi faţete geopolitice şi de a încerca, din perspectiva instrumentelor de putere oferite de lumea sec. XXI, să câştige lupta mondială pentru putere – dusă în paradigma globalizării -. Astfel, concepte precum neo-colonialismul sau neo-imperialismul, departe de a mai fi analizate de specialişti cu superficialitate sau trecute în ridicol, pot dezvălui geopoliticianului de azi aspecte interesante legate de jocul global de putere. Acest joc de putere însă necesită o re–corectare, pe baza schimbării – tot la nivel global – a paradigmei de operare a lumii sec. XXI (de la modelul perimat, de societate globală consumistă şi liberal–radicală, axată pe dictatul pieţei şi pe tratarea planetei ca o unică piaţă, la concepţia holistică, a omului–parte integrantă din ecosistemul terestru, de unde globalizarea modelului dezvoltării durabile şi a societăţii globale bazate pe acesta). Agenda 2030, adoptată sub egida ONU este, în această privinţă, un document revelator pentru încercarea actorilor-cheie (state, organizaţii internaţionale) de a depăşi actualul model perimat de societate consumistă şi capitalistă, care şi–a arătat limitele, implicit de a depăşi conceptele de neo–colonialism şi neoimperialism la care ne referim aici, pentru a face trecerea spre forme de societăţi post-consumiste, ecologice, în armonie cu natura. Un întreg set de valori, norme, etici şi reguli globale încep să se dezvolte plecând de la documentele ONU (trend accentuat odată cu adoptarea în 2015 a Agendei 2030), în sensul schimbării modelului de societate globală, deci a operării întregii civilizaţii umane într–un nou tip de paradigmă (un tip de globalizare în care „nimeni să nu fie lăsat în urmă”, adică o trecere la un model social de globalizare, care să corecteze inechităţile generate de actualul model).

Cuvinte-cheie: relaţii internaţionale, globalizare, neo–colonialism, relaţii economice inegalitare, ţări în curs de

dezvoltare, axa Nord-sud