General Constantin ONIŞOR,

General Sergiu MEDAR,

Liliana POPESCU,

Vasile SIMILEANU,

Adrian IONEL,

Valentin IONESCU,

Cmdr. Gabriel MOISE,

Colonel Vasile ENE,

Cosmin ALDEA,

Dumitru BORŢUN,

R. RĂDULESCU,

Răzvan MUNTEANU,

Lăcrămioara PETRIU

ASPECTE INTRODUCTIVE

Ce este?

Viziunea politică şi documentul de reglementare la nivelul cel mai înalt al statului român;

Mecanismul / instrumentul de fundamentare, orientare şi coordonare a acţiunilor din întregul sistem / sector al securităţii naţionale.

Obiectivele scopului general

• Accelerarea proceselor de modernizare, integrare şi dezvoltare durabilă instituţională în context regional şi zonal;

• Garantarea liniştii, siguranţei, bunăstării şi prosperităţii cetăţenilor;

• Promovarea fermă şi respectarea în integrum a libertăţilor economice, politice şi sociale a persoanei şi comunităţilor umane;

• Angajarea conştientă alături de aliaţi, parteneri şi prieteni la menţinerea securităţii internaţionale şi dezvoltarea proceselor de globalizare.

La ce foloseşte?

Are un orizont de evaluare pe termen mediu şi lung şi vizează evitarea paralelismelor, suprapunerilor şi concurenţei între instituţii abilitate sau participante la securitatea modernă, întăreşte legalitatea acţiunilor forţelor de securitate şi apărare, gestionarea factorilor de (in)securitate şi găsirea resurselor pentru asigurarea securităţii naţionale.

Premise

Are la bază concepţia că securitatea naţională trebuie să garanteze un viitor corespunzător cerinţelor moderne de dezvoltare umană şi societală pentru fiecare cetăţean al României.

Elaborare

Este rezultatul unor dezbateri active, în conţinut fiind incluse observaţii ce au venit din partea principalelor elemente ale societăţii civile, a unor lideri ai organizaţiilor neguvernamentale, cărora li s-a creat cadrul corespunzător să-şi exprime punctele de vedere.

Specificităţi de conţinut

Are un caracter ideatic reprezentativ şi echilibrat, fiind prezente şi tradiţia şi modernitatea, cu o exprimare suficient de generală pentru a apare ca un document politic de interes naţional, proiectat şi constituit astfel încât să poată fi însuşit de toate forţele politice din România; prin deschidere şi perspectivă dorim să plasăm acest document deasupra intereselor politice de moment.

Relevanţa externă

Este un document prin care România îşi adecvează obiectivele strategice de securitate şi apărare la realităţile dinamice şi complexe ale Lumii, nu prin izolare şi respingere, ci prin deschidere, dialog şi afirmarea hotărâtă a unor preocupări ferme de securitate naţională, inclusiv prin participarea activă la securitatea colectivă, comună şi prin cooperare internaţională. Astfel, conştientizăm procesele de securitate specifice deceniilor de început ale sec. XXI – transformarea profundă a mediului de securitate, cu consecinţe pe termen lung şi care acţionează în profunzime asupra comunităţii internaţionale.

În viziunea noastră Strategia Naţională de Securitate a României cuprinde în conţinut un adevărat decalog de probleme, cu valoare de fundamente, care prin identificare, definire şi actualizare oportună şi cât mai corectă pot asigura garanţia stabilităţii naţionale, dezvoltării durabile şi bunăstării cetăţenilor.

1. MEDIUL INTERNAŢIONAL DE SECURITATE

Mediul internaţional de securitate are specificităţile cadrului organizaţional-statal activ şi mereu adaptabil. La nivel global există câteva focare de insecuritate cu posibilităţi de inflamare interstatală extinsă. UE este înconjurată de focare de insecuritate, ceea ce o face să fie într-o continuă schimbare. La nivel regional apare tot mai mult necesitatea afirmării unor noi forme de solidaritate între state pentru a putea face faţă mai uşor noilor factori de insecuritate şi provocărilor majore de securitate.

Mediul de securitate în care România există are caracteristici dinamice, cu tendinţe şi perspective complexe, cuprinzând multiple aspecte regionale şi procese ale globalizării.

Analiza actualului mediu internaţional de securitate regional şi zonal, în care se află România, evidenţiază următoarele caracteristici principale:

1. Apariţia elementelor de noua ordine internaţională cu o logică multipolară de rivalitate, probabil înscrisă în construcţia globală de securitate;

2. Coexistenţa unor tendinţe pozitive şi manifestarea tot mai evidentă a unor factori de insecuritate hibrizi şi din ce în ce mai asimetrice;

3. Arealele din vecinătate continuă să rămână încă puternic conflictuale din cauza accesului şi distribuirii resurselor naturale şi diferenţelor identitare de natură etnică, religioasă, culturală şi chiar ideologică;

4. Probabilitatea unui conflict militar de amploare devine mult mai reală, iar cele regionale şi interne îngheţate devin tot mai greu de controlat; dinamica schimbărilor în mediul de securitate apare tot mai mult surprinzătoare şi plină de incertitudine.

Perspectiva construcţiei unui echilibru internaţional zonal capabil să asigure consolidarea libertăţii statale şi democraţiei sociale se îndepărtează, incertitudinea, provizoratul şi influenţa politică instalându-se în diferite state.

În acest context sunt mult mai evidente câteva tendinţe mai noi şi mai vechi, precum:

1. Accelerarea unor procese de integrare şi globalizare regională şi persistenţa unor acţiuni de fragmentare statală;

2. Efort împreună pentru realizarea noii arhitecturi de securitate, stabile şi predictibile şi manifestarea tot mai accentuată a tendinţelor anarhice în unele areale statale;

3. Extinderea influenţelor actorilor nonstatali în relaţiile internaţionale şi a confruntării între valori fundamental diferite, ce generează terorism internaţional de sorginte extremist religioasă şi structurat în reţele transfrontaliere.

În ceea ce priveşte globalizarea, mediul internaţional de securitate creează atât oportunităţi cât şi reacţii specifice de împotrivire, dar nimeni nu se poate sustrage proceselor globalizante. În acest cadru apare caracterul indivizibil al securităţii europene, ceea ce oferă o şansă oricărei ţări pentru dezvoltare durabilă.

Asupra României se simt influenţele de securitate din trei zone europene: centrală, de est şi de sud-est, inclusiv cele sub forma tensiunilor determinate de vechi dispute etnice, teritoriale / separatiste / contestare frontiere naţionale şi criminalitate transfrontalieră.

Îmbunătăţirea mediului de securitate din preajma României depinde de valorificarea unor multiple oportunităţi strategice:

1. integrarea în NATO şi accederea în spaţiul UE;

2. creşterea rolului securităţii danubiano-pontice în preocupările de securitate europeană;

3. sporirea interoperabilităţii între instituţiile de securitate ale României şi cele similare la nivel regional şi zonal.

2. SECURITATEA ŞI VALORILE NAŢIONALE

Securitatea României este un proces politico-social complex şi dinamic, bazat pe demersuri de natură multiplă (economică, juridică, culturală, spirituală, etnică, ştiinţifică, ecologică, societală etc.), cu finalitate într-o stare de normalitate (starea de securitate) privind apărarea naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică, toate fundamentate pe ordinea de drept.

Starea de securitate defineşte garantat lipsa factorilor perturbatori pentru naţiune, instituţiile statului, comunităţile sociale şi cetăţeni, măsurându-se prin indicatorii principali: dezvoltarea durabilă, stabilitatea socio-politică, exercitarea neîngrădită a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

În condiţiile moderne actuale securitatea României are în vedere entităţi umane, sociale, teritoriale şi globale, faţă de care îşi manifestă echilibrat cunoaşterea, protejarea, apărarea şi rezilienţa. În consecinţă, acum domeniile cele mai active ale securităţii României sunt: apărarea armată a ţării, politica externă, ordinea publică, confruntarea informaţională, autonomia energetică şi protecţia mediului, cibernetică şi a infrastructurilor critice.

Actualul context euroatlantic impune ca securitatea României să se caracterizeze prin stabilitate, prosperitate şi identitate, multidimensionalitate, multi-direcţionalitate, multifuncţionalitate integrate, beneficiarii de securitate fiind individul, comunitatea şi entităţile integrate, bazându-se pe conducere civică şi control democratic.

Securitatea naţională este pavăză pentru valorile, interesele şi oportunităţile care stau la baza organizării şi funcţionalităţii statului în faţa factorilor perturbatori interni şi externi.

Valorile naţionale sunt elementele definitorii pentru identitatea românească, faţă de care sunt necesare protejarea, promovarea şi apărarea, întrucât numai astfel se pot asigura condiţiile fundamentale ale existenţei şi demnităţii cetăţenilor şi instituţiilor statului român.

În România au devenit tradiţii câteva valori naţionale precum: democraţia, libertatea, egalitatea, supremaţia legii, respect pentru demnitatea umană, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, responsabilitatea civică, pluralismul politic, proprietatea privată, economia socială de piaţă, solidaritatea şi cooperarea internaţională, multiculturalismul, dialogul şi comunicarea interconfesională civilizatoare?, statul de drept, dezvoltarea durabilă, societatea informaţională bazată pe cunoaştere etc.

Existenţa în continuare a statului român se bazează pe armonizarea valorilor naţionale, euroatlantice şi europene, pentru care nici un efort material şi spiritual nu poate fi considerat suficient şi în afara voinţei şi identităţii naţionale.

2. SECURITATEA ŞI INTERESUL NAŢIONAL

Interesul naţional reprezintă preţuirea pe care cetăţenii, societatea şi liderii lor o au faţă de valorile naţionale şi reflectă percepţia dominantă, stabilă şi instituţionalizată faţă de acestea. El are în vedere promovarea, protejarea şi apărarea valorilor naţionale prin mijloace legitime, care stau la baza construcţiei în viitor a României, în contextul integrat al comunităţii europene, participării active la securitatea euroatlantică şi la procesele globalizării.

Aşadar, interesul pentru securitate al României evidenţiază ceea ce preţuieşte mai mult societatea şi cetăţenii ei, adică în mod deosebit:

1. supravieţuirea statului şi integritatea teritorială;

2. dezvoltarea economică;

3. onoarea, prestigiul şi mândria naţională;

4. calitatea vieţii şi prosperitatea;

5. stabilitatea regională şi zonală.

În mod tradiţional, interesul naţional al României cuprinde obiective vitale, obiective secundare şi obiective conjuncturale.

Obiectivele vitale sunt cele care afectează însăşi existenţa şi identitatea naţiunii române şi trebuie apărate prin forme adecvate (inclusiv războiul), iar obiectivele secundare prin alte metode decât cele ce presupun beligeranţa şi violenţa armată.

Prin programele de guvernare este necesar să se identifice şi să se definească obiectivele interesului naţional pentru securitate, evidenţierea celor vitale şi conjuncturale, dar toate vor fi supuse unor criterii de prioritate. Cu toate că interesul naţional pentru securitate este în mod evident obiectiv, în practica protejarea şi apărarea lui poate fi şi subiectivă.

Valorile şi interesul naţional pentru securitate sunt supuse unor determinări externe în sensul că reflectă modificările din mediul internaţional / regional de securitate, au în vedere realităţile şi tendinţele globale, fiind parte integrantă / sector a securităţii europene / euroatlantice, ce se realizează cu forţe proprii, prin cooperare cu aliaţii şi parteneriate strategice, urmărindu-se armonizarea eforturilor naţionale cu angajamentele internaţionale, identificarea unor noi modalităţi de lucru, reducerea vulnerabilităţilor, crearea capabilităţilor naţionale adecvate, în vederea participării active la proiectarea stabilităţii în Lume şi transformarea profunda a instituţiilor de securitate internaţională.

În actualul context de securitate, promovarea şi apărarea valorilor şi interesului naţional pentru securitate presupun realizarea unor condiţii interne şi externe. În plan intern este vorba despre stabilitatea politică, financiar-bancară şi etnico-religioasă, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti , maturizarea civică a populaţiei şi participarea societăţii civile la buna guvernare şi nu în ultimul rând protecţia infrastructurilor critice şi protejarea resurselor naţionale.

În plan extern se pune problema participării active la securitatea europeană şi euroatlantică, consolidarea parteneriatelor strategice, asigurarea stabilităţii în arealele de interes strategic, sprijinirea comunităţilor româneşti de pretutindeni, respectarea normelor de drept internaţional, intensificarea colaborării pentru securitatea internaţională şi prezenţa de securitate tot mai activă în plan regional şi zonal.

3. FACTORI DE INSECURITATE

Sunt acele elemente de natură diferită care determină / acţionează negativ asupra valorilor şi interesului de securitate ale statului, ce pot fi preponderent externe sau interne. În practica relaţiilor internaţionale se manifestă separat ori înlănţuit astfel: riscuri, ameninţări, pericole, provocări, sfidări, tensiuni şi chiar agresiuni neconvenţionale.

Riscul este o potenţialitate sau posibilitate de perturbare a securităţii naţionale, ce se evaluează după doi factori:identificarea efectelor ce trebuie abordate cu prioritate şi ansamblul de măsuri şi acţiuni de precauţie ce trebuie luate.

Ameninţarea este riscul identificat, estimat şi declanşat cu posibilitatea de a produce daune valorilor şi interesului naţional. (Ne)contigenta lor evidenţiază gradul de afectare pe care îl pot produce în funcţie de reacţiile ce se întreprind, obiectivitatea arată existenţa şi prezenţa lor acţională, iar subiectivitatea este de fapt numai percepţia asupra lor.

Indiferent de natura şi amploarea ameninţării, realitatea se poate exprima prin trei elemente-parametru: capacitatea şi intenţia de a se produce şi controlul din partea celui ce o suportă, ceea ce face ca percepţia să fie deseori deficitară.

În etapa actuală România este supusă riscurilor şi ameninţărilor omnidirecţionale, cu intensitate mai mare dinspre Est, ceea ce obligă factorii de decizie la o politică de securitate bazată mai mult pe analiza riscurilor şi ameninţărilor.

Persistenţa ameninţărilor duce la apariţia unor pericole cu grade diferite de evidenţiere, mai ales în sfera dimensiunii politice a securităţii naţionale, cu repercusiuni şi în alte domenii. Lipsa de control asupra reacţiei faţă de pericolele pe care le percepe România poate genera provocări cu implicaţii majore asupra securităţii naţionale şi regionale, care în ultimă instanţă poate fi pusă în situaţia de a suporta sfidări evidente şi astfel a trece la măsuri unilaterale în context de vecinătate imediată.

Proliferarea unei game largi de factori de insecuritate în Marea Neagră şi la Fluviul Dunărea conduce inevitabil la tensiuni şi stări tensionate care oricând pot fi germenii unei crize majore în Europa de Sud-Est, implicarea NATO şi UE fiind o chestiune de timp.

Într-un asemenea context, concret pot apare aspecte precum incitarea la reacţii politice necontrolate, nerespectarea normelor ori deciziilor luate, incertitudinea şi espectativa politica prelungită, stângăcia diplomatică şi alte manifestări negative, pe care factorii de decizie naţională, euroatlantică şi europeană le pot manifesta, toate devenind elemente ale apariţiei unei situaţii de criza regională / zonală.

În viziunea noastră, acum, asupra României sunt îndreptate cu maximă evidenţă riscuri şi ameninţări din sfera acţiunilor beligerante hibride în curs de desfăşurare în spaţiul nord-pontic:

• evoluţii negative în plan subregional în domeniul democratizării, respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice;

• migraţia clandestină şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;

• limitarea accesului statului român la unele resurse şi oportunităţi regionale, importante pentru realizarea intereselor naţionale;

• ostilitatea Rusiei faţă de extinderea NATO;

• acţiuni de cyber-security asupra sistemelor informatice naţionale;

• afectarea imaginii României prin acţiuni multimedia regionale şi nu numai.

Alături de acestea pot fi enumerate şi cele clasice care vizează toate arealele europene, precum:

• criza economico-socială şi agresiunea financiar-bancară;

• existenţa şi ameninţarea terorismului politic transnaţional cu variate forme de acţiune;

• proliferarea crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţie, de materiale radioactive şi strategice;

• provocarea naturală sau deliberată a unor catastrofe cu efecte ecologice şi de mediu greu de refăcut.

În plan intern factorii de insecuritate sunt vulnerabilităţile şi unele disfuncţii, care pot stimula şi potenţa riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale;între acestea pot fi considerate ca generatoare de îngrijorări sau pericole următoarele:

• dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile;

• tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă;

• nivelul complex al stării sociale, persistenţa stărilor de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale;

• proporţia redusă, fragmentarea şi rolul încă nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale;

• fragilitatea spiritului civic şi dificultăţile de manifestare a solidarităţii sociale;

• infrastructura strategică slab dezvoltată şi insuficient protejată;

• starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei;

• carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare la cerinţele societăţii a sistemului de învăţământ;

• expertiza redusă, organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză;

• angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.

România este preocupată să diminueze vulnerabilităţile interne care se manifestă în diferite domenii şi care, în anumite circumstanţe, pot avea un impact major asupra securităţii naţionale. Prioritatea trebuie acordată pentru:

• diminuarea fenomenelor de corupţie;

• administrarea eficientă a resurselor publice, care produc adâncirea inechităţilor sociale şi proliferarea economiei subterane;

• respectarea normelor ecologice;

• amplificarea nivelului de încredere al cetăţenilor în instituţiile statului;

• eliminarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării;

• revigorarea îndeplinirii angajamentelor asumate pentru NATO, inclusiv eliminarea deficienţelor în protecţia informaţiilor clasificate;

• întărirea şi protejarea infrastructurii informaţionale;

• stoparea brain drain (emigrarea specialiştilor din diferite domenii de vârf).

5. FACTORI DE SECURITATE

Sunt acele elemente de natură externă şi internă care în asociere / complementaritate cu preocupările instituţionale de securitate naţională favorizează atingerea scopului general şi obiectivelor de securitate ale României intr-un context dinamic, complex şi de durată medie al stării de securitate.

Din mediul extern România poate şi trebuie să beneficieze de câţiva factori de securitate:manifestarea activă şi cu identitate naţională în cadrul securităţii colective şi comune, participarea responsabilă la parteneriatul de securitate estică şi la buna vecinătate, afirmarea ca un veritabil model de securitate în arealul danubiano-pontic prin noi iniţiative şi dezvoltarea colaborării multilaterale, grija faţă de românii din afara graniţelor statului, onorarea cum se cuvine a obligaţiilor parteneriale pe care le-a asumat, integrarea şi dezvoltarea durabilă în cadrul euroregionalizării.

Din mediul intern au prioritate câteva probleme-parametru ce ţin de factorul social, exprimate mai evident prin: nivelul de moralitate, de coeziune şi solidaritate socială, nivelul de educaţie şi cultură (aici includem şi cultura de securitate), calitatea vieţii (nivelul de trai, starea de sănătate, gradul deviantei sociale / criminalităţii etc. ), dezvoltarea inteligentă bazată pe cunoaştere şi inovare, evoluţia demografică, spiritul civic, voinţa şi mândria naţională.

Aceşti factori de securitate au un rol important în garantarea siguranţei cetăţeanului şi la nivel naţional întăresc şi consacra o securitate modernă, ceea ce presupune implicarea mai conştientă şi responsabilă a factorului de decizie strategică.

6. NIVELURI DE ORGANIZARE ŞI DOMENII NAŢIONALE ALE SECURITĂŢII ROMÂNIEI

Înţelegerea specificităţilor mediului internaţional de securitate în care se află România obligă organizarea şi participarea la securitatea multinivel. În plan intern aceasta presupune securitatea individului, comunităţii, instituţiilor statului şi statului în ansamblu pe bază de doctrină şi politică de securitate, care sunt izvoarele strategiei naţionale de securitate.

În plan extern este vorba despre participarea activă, pe baza obligaţiilor asumate internaţional, la securitatea colectiva (NATO), comuna (UE), prin cooperare (OSCE), regională şi zonală (pe baze de iniţiative bi / multilaterale) şi la lupta împotriva terorismului internaţional (coaliţie multinaţională), unde până acum s-a acumulat suficientă experienţă şi s-au dobândit aprecieri importante.

Plecând de la caracteristica de comprehensivitate a securităţii moderne(peste tot şi implicita), la nivel naţional securitatea României cuprinde mai multe domenii / componente / dimensiuni în concordanţă cu organizarea politico-economico-socială a statului. Pentru securitatea individului, comunităţilor, societăţii la nivel rural şi urban vor fi de maximă importanţă evidenţierea şi manifestarea garantată a securităţii în domeniile:politic, economic, social, cultural, etnic, religios, juridic, mediu / ecologic, educaţie, ştiinţă şi inovaţie, alimentar, sanitar, diplomatic, energetic, infrastructuri critice, militar etc.

În practică naţională şi racordate regional, zonal şi continental domeniile securităţii României formează un adevărat “homeland security”, ceea ce poate reprezenta modernitatea securităţii naţionale integrate.

Securitate internă

Analiza stării de securitate europeană şi rezultatele ei sporesc sarcina asigurării securităţii interne stratificată şi integrată, care devine tot mai complexă, intercondiţionată şi implică responsabilităţi din partea unui număr mare de instituţii şi agenţii.

Aceste responsabilităţi revin administraţiei publice şi internelor, structurilor de specialitate care se ocupă cu protecţia civilă, securitatea frontierelor şi garda de coastă, structurilor de informaţii, contrainformaţii şi securitate, de prevenire a criminalităţii financiar-bancare şi de control al importurilor şi exporturilor strategice, precum şi – în situaţii deosebite – structurilor militare.

Un set important de responsabilităţi revine gărzii financiare, gărzii de mediu şi structurilor de specialitate care veghează la sănătatea populaţiei şi la protecţia mediului. Alte responsabilităţi revin operatorilor industriali şi de servicii care desfăşoară activităţi de importanţă vitală sau periculoase, ori care implică un mare număr de oameni sau interese sociale ori individuale majore.

Toate acestea având în vedere creşterea pericolelor generate de acţiunile teroriste, de provocarea de sabotaje, distrugeri ori modificări funcţionale periculoase, precum şi riscul sporit de producere a unor dezastre industriale sau naturale.

Factorii de decizie în acest domeniu trebuie sa conştientizeze şi mai mult faptul că sarcina asigurării securităţii interne acum devine tot mai complexă şi mai imperioasă. În acest sens, nevoia de identificare profesionistă a problematicii, de stabilire a cadrului conceptual de organizare şi de acţiune, precum şi necesitatea racordării la exigenţele promovate de UE, determină un interes sporit din punctul de vedere al securităţii naţionale pentru un domeniu atât de vast, de complex şi de vulnerabil, cu impact direct asupra vieţii oamenilor. În plus, având în vedere expertiza relativ redusă în domeniu, urgenţa abordării – într-o viziune integratoare – este mai mult decât evidentă.

7. FORŢE, MIJLOACE ŞI PROCEDURI DE SECURITATE

Pentru îndeplinirea scopului general şi obiectivelor de securitate se pot folosi forţe, mijloace şi proceduri de securitate. Împreună cu managementul securităţii naţionale acestea formează puterea de securitate a României. În plan militar este sub forma structurilor operaţional-acţionale diverse de securitate. Pe măsura performării lor devin capabilităţi de securitate.

Forţele militare clasice pentru securitatea naţională formează „hard power” cu destinaţia pentru misiuni interne şi limitate. Alături de acestea se dezvoltă structuri militare de securitate strict specializate, ce evidenţiază „soft power” , utilizate în misiuni specifice externe. Pe baza programelor NATO şi UE, România pregăteşte forţe multifuncţionale, înscrise în „smart power” pentru misiuni complexe, uşor adaptabile ca reacţie şi proiecţie în teatrele de operaţii.

Mijloacele din dotarea forţei militare de securitate aparţin categoriilor de forţe armate, cu înzestrare modernă corespunzătoare şi un management performant dobândit în misiunile anterioare executate în ultimii 15 ani şi care sunt în concordanţă cu cerinţele şi exigenţele Agenţiei Europene de Apărare.

Pentru misiuni de pace preponderent în teatrele de operaţii externe, se pregătesc şi capabilităţi civile din domeniul administrativ, juridic, medical, psihologic, comunicaţii etc.

În mediul intern România are nevoie şi de forţe specifice „knowledge power” pentru misiuni de intelligence prospectiv al evoluţiilor de securitate internă şi internaţională.

Procedurile principale ale forţelor şi mijloacelor sunt diferite în mediul intern şi extern. În interior se desfăşoară acţiuni de securitate specifice stărilor de securitate (starea de urgenţă şi starea de asediu) proclamate şi validate la nivelul managementului naţional pentru întregul teri-toriu ori numai în anumite părţi ale acestuia pentru restabilirea normalităţii în toate domeniile securităţii naţionale.

Pentru acţiuni de securitate în afara ţării, forţele şi mijloacele participa la misiuni internaţionale, în cadrul cărora pot organiza şi desfăşura operaţii de pace cu specificităţi în funcţie de caracteristicile teatrului de acţiuni militare cu nevoi de stabilitate.

8. RESURSE ŞI SURSE DE SECURITATE NAŢIONALĂ

Resursele securităţii moderne rezultă din totalitatea potenţialităţilor (izvoare, rezerve şi factori complementari, denumite generic surse), care pot fi valorificate în asigurarea unei stări de normalitate / linişte în sistemul general de funcţionare a unei entităţi statale şi nu numai, într-un context globalizant / global.

Condiţiile în care se generează resursele securităţii naţionale sunt de natură diversă şi multiplă (externă şi internă), contrar părerilor de până acum