Interviu cu Vladimir SERTUN

Între 4-16 aprilie 2015, am vizitat oraşul Anadyr, din Regiunea Autonomă Chukotka, Federaţia Rusă. La cursul „For a Better Earth” au participat tineri lideri din Danemarca, Republica Moldova, Polonia, printre care şi domnul Dorin Lozovanu, EGEA Moldova, domnul Asser Mortensen, Aalborg University, Intercollege, domnul Pawel Strus, Institut Geografii UP w Krakowie. Cursul a contribuit la aprofundarea cunoştinţelor participanţilor despre încălzirea globală, schimbarea climatică, dezvoltarea durabilă şi a oferit participanţilor instrumente pentru promovarea dezvoltării sustenabile şi a unui comportament responsabil faţă de mediu.

În aceeaşi perioadă, 15-16 aprilie 2015, guvernul Regiunii Autonome Chukotka, North-Eastern Federal University M.K. Ammosov şi North-Eastern Comprehensive Research Institute N.A. Shilo, departamentul local al Russian Geographic Society au organizat conferinţa internaţională „Problems and prospects of the Arctic zone development in North-East of Russia”. Lucrările prezentate au acoperit următoarele domenii tematice: probleme şi direcţii ale dezvoltării industriale în regiune, probleme de mediu şi socio-economice ale Arcticii, studiul resurselor naturale şi biologice, a schimbării climatice şi a permafrostului, tehnologii inovatoare şi eficiente din domeniul ştiinţelor vieţii şi de mediu.

Am avut onoarea să discut cu domnul Vladimir Sertun, conducătorul Departamentului din Regiunea Autonomă Chukotka al Russian Geographic Society.

Monica MUŢU: Cum vedeţi dezvoltarea în zona arctică? Care sunt problemele socio-economice existente aici?

Vladimir SERTUN: „Economia Ciukotcăi se dezvoltă în condiţiile factorilor climaterici şi geografici nefavorabili. Însă, chiar şi în aceste condiţii, ea dispune de o bază proprie de resurse, de puternice surse de energie, de un sistem de administrare şi aprovizionare bine pus la punct, iar atractivitatea sa investiţională este din ce în ce mai evidentă”. În această manieră este abordată situaţia acestei regiuni prin strategia de dezvoltare a zonei arctice din Federaţia Rusă.

Este adevărat că regiunea se confruntă cu anumite dificultăţi legate de logistica din domeniul transporturilor (lipsesc căile feroviare şi rutiere de comunicaţie cu alte zone, tarifele scumpe pentru transportul maritim şi aerian).

Dezvoltarea regiunii autonome Ciukotka este analizată prin prisma mai multor scenarii, dintre care prioritare sunt variantele privind atragerea mai activă a investiţiilor în sfera cercetării geologice, energiei termice, extracţiei cărbunelui, ca şi în domeniul transporturilor. Asemenea investiţii de capital vor permite exportul de cărbune în ţările din zona Asia- Pacific, precum şi pătrunderea pe pieţele din Mexic şi Japonia.

Se intenţionează trecerea de la agricultura de subzistenţă a populaţiei băştinaşe la o temeinică prelucrare a cărnii şi resurselor marine.

Baza dezvoltării economice a regiunii o constituie stimularea dezvoltării centrului industrial Ceauno-Bilibinsk, ca şi a centrului industrial Anadîr.

În zona industrială Ceauno-Bilibinsk se are în vedere să se dezvolte în continuare extracţia de aur şi argint în minele existente, exploatarea unor noi zăcăminte de minereuri. Raioanele Bilibinsk, Ceaunsk şi Shmidtovk sunt principalele zone de extracţie a minereurilor, iar volumul total al extracţiei de aur urmează să înregistreze o creştere de până la 30-32 de tone.

Perspectivele de dezvoltare a zonei industriale Anadîr sunt legate, în primul rând, de extracţia cărbunelui din Beringovsk, care va atinge un volum de 2 milioane tone şi va fi livrat în alte regiuni şi ţări din zona Asia-Pacific, precum şi creşterea extracţiei de hidrocarburi pe continent şi a producţiei de produse petrolifere pentru necesarul regiunii. În jurul anului 2020, se preconizeză ca volumul producţiei extractive să ajungă până la 480-500 mii tone de ţiţei şi 70 milioane metri cubi de gaze.

Dezvoltarea industrială necesită o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurii, inclusiv construirea de autostrăzi, linii de transport a energiei electrice, a instalaţiilor de regenerare electrică, reconstrucţia porturilor şi a aeroporturilor.

Dezvoltarea zonelor industriale va necesita sprijinirea dezvoltării ramurilor tradiţionale ale economiei (creşterea renilor, pescuitul, vânătoarea mamiferilor marine, meşteşugurile populare şi altele) în raioanele Anadîr, Iultin, Providensk şi Ciukotsk.

M. M.: Care sunt provocările în plan geopolitic în zona arctică?

V.S.: Primăvara anului 2014 a fost marcată de schimbări majore în situaţia internaţională, care ar putea duce la formarea unui nou echilibru geopolitic de putere. Concepţia privind atât lumea bipolară, cât şi lumea unipolară au devenit de domeniul istoriei, fapt ce a pus bazele unor noi provocări, a unor provocări geopolitice şi, de multe ori, imprevizibile.

Noile coordonate geopolitice se manifestă, din păcate, deocamdată, prin slăbirea încrederii între Rusia şi Occident, ceea ce ar putea duce la schimbarea multor aspecte din relaţiile internaţionale, inclusiv a celor privitoare la colaborarea din domeniul valorificării Căii Maritime a Nordului. În asemenea condiţii, este dificil să ne aşteptăm la ceva anume, în afară de militarizarea bilaterală şi reducerea la zero a contactelor comercial-economice internaţionale. În niciun caz nu se poate permite ca Arctica şi Calea Maritimă a Nordului să devină un nou măr al discordiei în epoca unor transformări geopolitice rapide şi puţin previzibile. Nu rămâne decât să sperăm că realitatea dezvoltării istorice şi pragmatismul sănătos, bazat pe beneficii economice şi garanţii de securitate reciprocă, vor crea acel fundament pentru transformarea Căii Maritime a Nordului într-o nouă sursă de colaborare reciproc- avantajoasă între Rusia şi patenerii săi occidentali.

M. M.: Cum se vor rezolva eventualele dispute cu statele vecine?

V.S.: În condiţiile existenţei unor divergenţe politice, a amplificării influenţei militare a ţărilor limitrofe în regiunea arctică, zona care vă interesează, sunt convins că toate disputele vor fi soluţionate pe cale paşnică, în cadrul dreptului internaţional existent. O altă soluţionare este inadmisibilă întrucât ar duce la o catastrofă globală.

M. M.: De unde se vor atrage fonduri pentru implementarea proiectului arctic?

V.S.: Proiectele implementate în regiunea noastră sunt finanţate din bugetele federal şi regional, de organizaţiile, inclusiv cele străine, care desfăşoară activitate economică pe teritoriul regiunii, precum şi de către organizaţiile neguvernamentale din SUA, Canada şi alte ţări.

M. M.: Cum priviţi dezvoltarea cercetării în domeniu?

V.S.: După părerea mea, activitate de cercetare ştiinţifică care se desfăşoară în regiune nu răspunde pe deplin situaţiei din sectorul arctic. Ea necesită o atenţie sporită din partea cercurilor ştiinţifice faţă de problemele Nordului.

M. M.: Care sunt formulele de pregătire ale forţei de muncă în regiune?

V.S.: În regiunea autonomă Ciukotka, problema deficitului de cadre calificate a fost întotdeauna destul de precară. În perioada sovietică, această problemă era rezolvată prin atragerea de cadre cu înaltă pregătire profesională, cu un salariu destul de mare, comparativ cu cel pe care oamenii invitaţi din zonele centrale ale ţării îl primeau până la venirea în regiunea noastră de la întreprinderile şi organizaţiile de la fostul lor domiciliu. În acelaşi timp, aprovizionarea regiunii cu produse alimentare şi cu bunuri industriale a fost întotdeauna la un nivel înalt, ceea ce a făcut ca Ciukotka să fie un loc atractiv pentru a locui aici. Începând cu anii ’90, perestroika i-a determinat pe foarte mulţi să părăsească Nordul. Aici, supravieţuirea în condiţiile unor reforme totale era cu mult mai grea decât „pe continent”. Economia regiunii era într-o stare extrem de dificilă. În acele timpuri, Ciukotka a pierdut cea mai mare parte dintre specialiştii din diferite domenii ale economiei. În prezent, în regiune există un program propriu de pregătire a specialiştilor necesari zonei. În raioanele din Ciukotka a fost creată o întreagă reţea de instituţii de învăţământ pentru pregătirea cadrelor necesare diferitelor domenii economice: industrial, agricol, geologie, cu intenţia de a completa deficitul creat prin atragerea celor care s-au născut şi au crescut aici, pentru care Ciukotka a devenit de mult timp mica lor ţară natală.

M. M.: Problema minorităţilor este una complicată. Există strategii de conservare a minorităţii chukchi? Care sunt acestea?

V.S.: Avându-se în vedere situaţia creată încă din perioada premergătoare perestroikăi, s-a acordat o mare atenţie sistemului de ocrotire a sănătăţii prin scăderea mortalităţii infantile, profilaxia unor maladii grave (ex.tuberculoza). În prezent, ocrotirea sănătăţii în regiune se găseşte, fără îndoială, la un nivel foarte înalt. Spitalele sunt dotate cu aparatura cea mai performantă de diagnosticare şi altele. Se desfăşoară în permanenţă consultarea preventivă a populaţiei din zonă. Echipe medicale pornesc adesea să consulte profilactic populaţia din cele mai îndepărtate colţuri ale Ciukotkăi. O mare atenţie se acordă dezvoltării sportului, popularizării unui mod de viaţă sănătos. Familiile şi comunităţile tribale care se ocupă cu vânatul mamiferelor marine sunt înzestrate, prin grija Guvernului regional, cu toate cele trebuincioase activităţii lor cotidiene. Un sprijin serios se acordă dezvoltării creşterii renilor. Este adevărat, greşelile comise din vina puterii încă din perioada sovietică privind păstrarea limbilor materne, tradiţiilor, credinţei, culturii naţionale au început să se vadă în mod dureros în succesiunea generaţiilor, păstrării exploatării tradiţionale a pământurilor. Se observă, însă, şi tendinţe pozitive de conştientizare a băştinaşilor asupra propriei identităţi, dorinţa de a păstra cultura lor unicat, cea a aborigenilor. Autorităţile regiunii, organizaţiile obşteşti, asociaţiile popoarelor indigene, cu un număr mic de locuitori, se străduiesc să faciliteze acest lucru cât mai mult posibil. La acest lucru contribuie şi concursurile anuale de sănii trase de câini, regatele şi canotajul tradiţional cu canoe cu pânze şi vâsle din piele ciukotko-eschimosă, sărbătoarea culturii naţionale „Ergaf”.

M. M.: Vă rog să ne spuneţi cum sunt respectate în mod concret drepturile şi libertăţile acestei minorităţi, precum dreptul la vot, autodeterminare, şamanism?

V.S.: Eu lucrez şi locuiesc în regiune din ianuarie 1971. Nu-mi amintesc vreun caz în care să fi fost încălcate drepturile şi libertăţile băştinaşilor de atunci şi până în prezent. Acum, asociaţiile şi diferitele Uniunii aborigene pe ramuri (ex. Uniunea crescătorilor de reni din Ciukotka, Asociaţia vânătorilor marini din Ciukotka) participă în mod activ la dezbaterea proiectelor privind exploatarea bogăţiilor minerale sau construcţia unor mari obiective de infrastructură (ex. autostrăzi), ca şi posibilele riscuri ecologice sau de altă natură. Cu ei se consultă şi în legătură cu problemele privind folosirea bioresurselor din teritoriu. Reprezentanţii popoarelor băştinaşe sau puţin numeroase, alături de reprezentanţii altor naţionaltăţi, aleg şi muncesc în toate organele executive ale puterii din regiune. Băştinaşa Otke Anna Ivanovna reprezintă cu demnitate Ciukotka în Consiliul Federaţiei¹.

Interviu realizat de Monica MUŢU^