Yusuf MURAT*

Pelerinajul este unul din cei „cinci stâlpi” ai Islamului şi se desfăşoară în fiecare an între zilele de 8 şi 12 ale lunii Zul-Hicce, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca şi împrejurimile sale. În România, conform Articolului 4 din Statutului Cultului Musulman,
Organizarea pelerinajului la Mecca şi Medina se face de către Muftiatul Cultului Musulman din România iar persoanele fizice şi juridice care doresc să organizeze pelerinajele hagi-umre, trebuie să aibă şi avizul Muftiatului.

PRINCIPALELE ETAPE ALE PELERINAJULUI SUNT:

• intrarea în starea de sacralitate care se face prin abluţiuni (spălări) totale, prin adoptarea ţinutei de pelerinaj care constă, la bărbaţi, în două bucăţi de pânză (albă) fără cusături sau noduri, puse, una în jurul taliei, cealaltă peste umăr acoperind o parte din bust, iar ca încălţăminte, sandale; pentru femei însă nu există o ţinută anume în afară de cea tradiţional islamică. Orice deosebire de clasă socială este astfel anulată. Intrarea în starea de sacralitate se face înainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
• rotirea de şapte ori în jurul Ka‘bei – punctul central al pelerinajului, cu o scurtă rugăciune către maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, în tradiţia islamică, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea iniţială. Ambele se află în incinta Marii Moschei de la Mecca;
• băutul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viaţa lui Ismail şi mamei sale, Hager (sau Agar) alungaţi în deşert;

Ka‘ba

• parcurgerea (ar.: sa’y) de şapte ori a distanţei (de 394 m) dintre colinele Safā şi Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hager şi a copilului său, Ismail, părăsiţi în deşert;
• oprirea (ar.: wuqūf), în timpul zilei de 9 Zul-Hicce, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz şi până la miezul nopţii, într-o stare de meditaţie;
• în ziua de 10 Zul-Hicce, începe Sărbătoarea Sacrificiului celebrată prin sacrificarea unui berbec sau a unei cămile în amintirea gestului lui Abraham (ar.: Ibrāhīm) de a-şi sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-şi dovedi credinţa în Allah, gest oprit de Allah prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat în locul fiului. Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Mina, o localitate între Arafat şi Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre în Satan” adică aruncarea a şapte pietricele în direcţia a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol;
• ieşirea din starea de sacralitate în ziua de 12 Zul-Hicce când pelerinajul ia sfârşit.

În afară de pelerinajul ritual comunitar, există şi un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului.

La sfârşitul pelerinajului la locurile sfinte ale religiei islamice, de la Mecca se celebrează Sărbătoarea Sacrificiului (Kurban Bayram) care comemorează gestul de sacrificiu al profetului Ibrahim (Avraam, pentru iudeo-creştini), cel care, a fost pus să aleagă între dragostea faţă de propriul fiu şi adoraţia Creatorului Allah.

Pentru a-şi exprima credinţa necondiţionată şi supunerea faţă de Allah, Ibrahim se arată pregătit să-şi sacrifice fiul, pe Ismail, dar Creatorul, văzând determinarea sa şi nestinsa credinţă, îl trimite pe Arhanghelul Gabriel cu un berbec pe altarul sacrificiului. Astfel lama cuţitului taie gâtul animalului şi nu al copilului mult iubit, ziua aceasta fiind celebrată de lumea musulmană ca Sărbătoarea Sacrificiului, ceremonie ce reconfirmă anual credinţa în Allah.

Tradiţia sacrificării unui animal (berbec, oaie, cămilă, bovine sau capră) de către fiecare musulman adult şi înstărit, a apărut în anul al II-lea al Islamului, având semnificaţia unui gest de bunăvoinţă şi adorare a lui Allah, prinos de mulţumire şi recunoştinţă pentru împlinirea unor năzuinţe.

Sărbătoarea Kurban Bayram se consumă la capătul ciclului de pelerinaj în locurile sfinte ale Islamului, la Mecca, Medina, pe muntele Arafat şi în Valea Mina, pe dealul Muzdelifa, la care participă anual peste 2 milioane de pelerini

* Muftiu al Cultului Musulman în România