Monica Muţu

Fundaţia „Heydar Aliyev” – Filiala din România, Asociaţia de Geopolitică „Ion Conea” – Geopolitica Club Cafe, Universitatea Româno-Americană şi Centrul de Studii Româno-Azere au organizat în data de 11 noiembrie 2014, în Sala Senatului, Universitatea Româno-Americană conferinţa „Importanţa geopolitică a Azerbaidjanului în noul context internaţional”.
Au luat cuvântul Irhan Davudov, consilier la Ambasada Azerbaidjanului, profesor dr. Florin Bonciu, prorector al Universităţii Româno-Americane, dr. Igbal Haciyev, preşedintele Fundaţiei „Heydar Aliyev”, filiala din România, dr. Hamza Karimov, Director General SOCAR România, dr. Vasile Simileanu, Vicepreşedintele Asociaţiei de Geopolitică Ion Conea, Director fondator al Revistei Geopolitica, dr. Dan Bărbuţ, analist în probleme de securitate energetică, dr. Răzvan Buzatu, Colegiul Naţional de Apărare, Director al Centrului de Strategii Avansate, dr. Şerban Georgescu, director al Departamentului de Studii Asiatice, în cadrul căruia funcţionează Centrul de Studii Româno-Azere.
Vorbitorii au arătat cum poate România folosi experienţa dezvoltării economice a Azerbaidjanului, menţionând pentru început importanţa geostrategică şi geopolitică a acestuia, datorată poziţiei sale geografice, într-o zonă în care s-a manifestat separatismul agresiv între Armenia şi Azerbaidjan, Georgia şi Rusia. În ceea ce priveşte priorităţile Azerbaidjanului, acestea sunt legate în politica externă de situaţia Georgiei şi Armeniei, iar pe plan intern guvernul urmăreşte dezvoltarea societăţii civile.
Azerbaidjanul poate oferi alternative la Noul Drum al Mătăsii. Oportunităţile de transport existente nu au fost întotdeauna utilizate, din motive strategice, deşi ele leagă Europa de Caucaz şi Asia. Există în prezent linii de transport, inclusiv de feribot, iar în 2015 va fi lansată o nouă cale ferată Azerbaidjan, Georgia, Turcia.
Azerbaidjanul este un teritoriu de tranzit pentru energie. Fiind un partener de încredere pentru Europa, Azerbaidjanul este important pentru securitatea energetică europeană, inclusiv ca furnizor de energie. Ţările Europei de Est depind de importul de gaze, însă România îşi acoperă în totalitate necesarul. Uniunea Europeană ar trebui să acorde mai multă atenţie Azerbaidjanului, întrucât are nevoie de securitate energetică. UE ia în calcul furnizarea de către Iran a unei cantităţi de gaze naturale, în locul Rusiei. Pentru aceasta, este nevoie de ridicarea embargoului şi rezolvarea problemelor de infrastructură ale Iranului.
Iranul reprezintă o alternativă credibilă la cea rusă pe termen mediu şi lung.
Azerbaidjanul este unul din cei mai vechi producători de petrol din lume, apărând în 1823 prima fabrică de parafină din lume, în 1826, prima exploatare petrolieră şi apoi prima exploatare offshore. Azerbaidjanul avea la începutul lui 2014 rezerve de petrol dovedite de 7 mld. barili şi manifestă o deschidere spre cooperarea internaţională, dat fiind numărul de firme internaţionale şi mixte. În ultimii anii, au fost făcute foarte multe investiţii în Azerbaidjan, care i-au asigurat un rol important regional şi internaţional. În ceea ce priveşte resursele energetice, Azerbaidjanul nu le-a externalizat, vândut, acţiunile statului azer în companii variind între 51-90%. Din păcate, reţelele de distribuţie aparţin Rusiei. Conflictul din Ucraina a dus la anularea multor proiecte şi modificarea altora.
Geopolitic, Azerbaidjanul se va impune ca putere energetică şi va găsi căi de a a-şi asigura şi mai mult din piaţa internaţională. Dacă se va ridica embargoul asupra Iranului, activitatea economică azeră se va desfăşura pe axa Marea Caspică-Marea Arabică. O axă de dezvoltare este prin Turcia, spre Uniunea Europeană, prin România, pe Dunăre.
SOCAR, companie de stat, asigură 20% din producţia petrolieră şi are mari investiţii în infrastructură. Există terminale ce permit primirea de petrol şi gaze naturale din Marea Caspică. Împreună cu partenerii săi, SOCAR a dezvoltat mai multe proiecte: TAP, TANAP, South Stream, South Caucasian Pipeline. În ultimii ani, SOCAR a devenit activ şi downstream, deţinând în România 30 benzinării, cu o echipă de mai mult de 400 persoane, din care 98% sunt români, dar şi benzinării în Georgia şi Ucraina, iar în 2013 a achiziţionat Exxon Mobile Elveţia. SOCAR participă la Petchim Turcia. Proiectele dezvoltate au impact şi rezultate la nivel naţional, regional, şi internaţional, pentru obţinerea cărora a fost nevoie de o strategie de maximizare şi acţiune fermă. Primul birou din Europa al SOCAR a fost deschis în România datorită relaţiilor politice şi poziţiei strategice a României la Marea Neagră.
Din perspectiva relaţiilor sale cu Turcia şi Iranul, ţări situate pe poziţii opuse civilizaţiei occidentale, Azerbaidjanul poate servi drept mediator. De asemenea, Azerbaidjanul întreţine relaţii bune şi cu Rusia.
România trebuie să continue dezvoltarea relaţiilor cu Azerbaidjanul. Relaţiile României cu Azerbaidjanul pot fi foarte bune şi de consolidare a securităţii la Marea Neagră, Marea Caspică, ambele state putând fi donori de securitate.
După modelul Azerbaidjanului, România trebuie să investească în resurse şi oameni, pe baza viziunii şi a strategiilor. România are tot ceea ce este necesar pentru creştere. Este necesară consolidarea independenţei energetice. Listarea unor companii româneşti pe bursă ar transmite un mesaj pozitiv altor companii româneşti şi investitorilor străini. România trebuie să beneficieze de resursele din Marea Neagră aşa cum Azerbaidjanul a mizat pe dezvoltarea resurselor şi a interconectivităţii. Bulgaria este interesată să primească gaze azere; interconectarea e posibilă pe direcţiile Bulgaria-România, Bulgaria-Grecia. România ar trebui să mizeze pe susţinerea conexiunii la nivel regional. Investiţiile realizate de România ar trebui să fie deţinute.
Există specialişti români – una din cele mai importante Universităţi de Petrol şi Gaze din lume se află la Ploieşti, care trebuie atraşi să lucreze în România.