“România a participat activ la deciziile luate la recentul summit NATO, decizii care privesc asigurarea securităţii statelor membre, mai ales întărirea capacităţii de reacţie a statelor din Flancul Estic al Alianţei, în special în zona Mării Negre”

Domnule ministru,
Aţi participat recent la summit-ul NATO de la Newport, din Marea Britanie. Mulţi comentatori au apreciat că a fost un summit istoric. În primul rând pentru că se punea problema redefinirii relaţiilor Alianţei cu Rusia. De la un statut de partener, Rusia a ajuns la un statut, dacă nu de adversar, cel puţin de stat supus unor sancţiuni în urma intervenţiei din Ucraina. Din acest punct de vedere, suntem în faţa unei decizii istorice?

Titus Corlăţean: Cu siguranţă, a fost un summit extrem de important, istoric am putea spune. Acest Summit, prin măsurile adoptate, a evidenţiat că nu mai poate fi vorba în acest moment de un parteneriat strategic NATO-Rusia, pe care noi, Aliaţii, am încercat să-l construim din 1997 şi până în prezent. Nu a fost revocat Actul Fondator NATO-Rusia, dar Aliaţii au adoptat măsuri strategice legate de securitatea noastră colectivă, a aliaţilor, cei care suntem în interiorul NATO, prin amplasarea unor capacităţi, unor comandamente
aliate, pe teritoriul statelor din flancul estic, inclusiv România, prin crearea unei forţe de reacţie rapidă care, foarte rapid, în două, maximum cinci zile, se va putea deplasa oriunde, pe teritoriul Alianţei, pentru a ne asigura nouă, tuturor, apărarea, dacă ar fi nevoie de aşa ceva.

Ramona Feraru: Care a fost contribuţia României la luarea acestor decizii? Consideraţi că am obţinut maximum posibil din ceea ce ne-am propus?

Titus Corlăţean: Vreau să vă spun că noi ne-am fixat foarte clar anumite obiective şi a fost un efort foarte serios al instituţiilor româneşti – Guvernul, Ministerul de Externe, Ministerul Apărării, Preşedinţia, instituţiile de informaţii, – un efort care a definit obiectivele de securitate naţională ale României din perspectiva deciziilor care urmau să fie luate la Summit-ul NATO, dar şi în relaţia cu vecinătatea noastră, în primul rând referitor la Vecinătatea estică, dar nu numai. Aceste obiective au fost atinse integral. Aş spune că, mai mult decât atât, am reuşit, mai ales datorită demersurilor diplomatice viguroase, să obţinem recunoaşterea semnificaţiei strategice a spaţiului Mării Negre pentru securitatea Alianţei. Am lucrat foarte mult, toate instituţiile statului, într-un efort armonizat, mai ales în ultimele luni, am accelerat toate demersurile şi contactele în cadrul Alianţei, pe linie politică şi militară, inclusiv cu SACEUR şi mai ales cu partenerii americani pentru a spune un lucru foarte clar: Marea Neagră trebuie tratată de acum înainte de o manieră cu totul şi cu totul specială. Este o componentă strategică de securitate pentru Alianţă. Până acum, acest lucru nu s-a regăsit adecvat în deciziile Summit-urilor anterioare şi în modul în care Alianţa şi SUA se raportează la Marea Neagră. Acum, acest lucru îl veţi găsi în Declaraţia Finală, documentul adoptat de şefii de stat şi de guvern la Summit şi îl veţi regăsi, pentru că aici voiam să ajung, într-o decizie care, în primul rând, se manifestă în plan bilateral: crearea unui parteneriat naval, unei modalităţi de cooperare la Marea Neagră între SUA, România şi Bulgaria, care vizează exerciţii comune, care să ne asigure clar securitatea prin prezenţa aici, în Marea Neagră. Ştim foarte bine că este nevoie de aşa ceva, mai ales acum.

R.F.: S-a vorbit public, după acest summit NATO din Marea Britanie, de rotaţia în Portul Constanţa, sau de patrularea în largul coastelor României şi Bulgariei, a unor nave militare americane. Prezenţa unor astfel de nave militare, americane sau ale NATO, în Marea Neagră, va fi un element de securitate, de protecţie pentru România?

Titus Corlăţean: Nu numai. Aici vorbim de un mecanism care va funcţiona constant. Este adevărat că până acum, şi a fost un lucru foarte bun pentru România, au fost nave militare americane, nave franceze şi nave aparţinând Grupului Naval al NATO, care au venit prin rotaţie – Convenţia de la Montreux nu permite o prezenţă permanentă, ci o prezenţă limitată în timp, o rotaţie. Acum vom avea un parteneriat, care înseamnă exerciţii navale comune, o prezenţă constantă, fără să se încalce vreun document internaţional, care ne permite, văzând ceea ce se întâmplă în Marea Neagră, văzând cum Rusia se extinde pe teritoriul ucrainean, disimulat sau direct, limitând accesul Ucrainei la Marea Neagră, ne permite nouă ca Aliaţi în cadrul NATO să avem certitudinea că nimic rău nu ni se va întâmpla nouă, dar şi spaţiului nostru maritim, platformei continentale, acolo unde, vă spun un lucru foarte clar, avem interesul să ne fie respectată suveranitatea.

R.F.: Există o întreagă dezbatere în ultima vreme pe tema unor diferenţe din punctul de vedere al prezenţei trupelor permanente pe teritoriul statelor membre NATO. Există această diferenţă între, să spunem, vechea Europă, în care NATO are staţionate trupe permanente, şi Europa de Est, în care trupele se rotesc, sunt în mişcare. Înseamnă acest lucru că există două categorii de securitate în cadrul aceleiaşi alianţe?

Titus Corlăţean: Securitatea este indivizibilă şi acesta este fundamentul Alianţei. Securitatea colectivă, articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic, care garantează pentru toţi, în egală măsură, securitatea, chiar dacă din punct de vedere cantitativ şi calitativ unele state stau mai bine din punctul de vedere al dotării, al capacităţilor militare sau al prezenţei militare din partea unor aliaţi. Există planurile de apărare, aşa-numitele planuri de contingenţă, care spun foarte clar din punctul de vedere al planificării militare ce se întâmplă, ce forţe acţionează dacă un Aliat, la vest, la est, la nord, la sud, ar avea de suferit din partea unui actor exterior, modul cum toţi Aliaţii intervin pentru a-l apăra. Este un lucru extrem de important. Pasul în plus, major, care are loc în clipa de faţă este crearea unei forţe rapide, care se deplasează imediat la faţa locului şi ajută Aliatul respectiv, sunt aceste comandamente de planificare, care organizează şi exerciţii militare, care te ajută să-ţi ridici capacitatea de apărare naţională ţie, dar şi vecinilor tăi Aliaţi. În clipa de faţă, lumea s-a schimbat, din păcate, într-un sens negativ, cel puţin circumstanţele de securitate internaţională. Vedem ce se întâmplă dramatic în est, cu acţiunea agresivă a Rusiei împotriva Ucrainei, ce se întâmplă, în egală măsură, în sud, cu aceste acte barbare, criminale, teroriste în Irak, în Siria, în Libia, cu ameninţări care vizează, de fapt, întreaga lume, întreaga civilizaţie de tip occidental, democraţia, statul de drept, drepturile fundamentale ale omului. Atunci când terorişti decapitează oameni nevinovaţi, acest lucru este împotriva civilizaţiei şi noi trebuie să fim conştienţi că, într-o astfel de situaţie, lucrurile care ţin de securitatea naţională a popoarelor noastre, a cetăţenilor noştri, sunt atât de importante încât determină luarea unor decizii de importanţă strategică. Este clar că trebuie să investim în securitatea noastră naţională mai mult decât am făcut-o până acum, chiar în condiţii economice actuale, care, cel puţin pentru unii, rămân în continuare dificile. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, România şi actualul Guvern român au făcut nişte paşi importanţi în mărirea bugetului destinat apărării, explicând totuşi cetăţenilor cât de important este acest lucru. Din acest motiv, la nivelul Alianţei, am luat decizia ca toate statele membre să crească bugetele de apărare până la 2% din PIB. Numai aşa vom putea noi, cetăţenii români, să trăim liniştiţi.

R.F.: Se poate spune, în urma acestui summit NATO, că se prevede o nouă ordine mondială?

Titus Corlăţean: În orice caz, este vorba de o reaşezare evidentă a centrelor de putere, de influenţă în plan internaţional, iar criza economică a fost una dintre motivaţiile acestor reaşezări ale balanţei de putere. Au fost voci ale Aliaţilor care au spus în cadrul Summit-ului că acea perioadă bipolară din timpul «Războiului Rece» nu mai există, şi nici acea perioadă unipolară, când un singur actor reuşea să rezolve problemele care apăreau la nivel internaţional, indiferent dacă vorbim de mijloace politice sau militare. Lucrurile s-au schimbat şi asta este motivaţia pentru care noi ca Alianţă, în primul rând SUA, dar şi noi ceilalţi – Canada, dacă vorbim de aliaţii nord-americani, şi noi europenii – va trebui să facem lucruri pe care nu le-am făcut până acum, pentru că aveam un singur actor, care rezolva aceste situaţii. Tipurile de riscuri de securitate astăzi s-au diversificat. Sunt cele, să spunem, de tip clasic, cele pe care le ştim: un conflict militar clasic, atunci când un stat invadează alt stat, şi acolo există capacitate de reacţie a NATO, în mod cert. Există, însă, iată, forme care sunt mai sofisticate, acest tip de „război hibrid” pe care Rusia l-a dus împotriva Ucrainei, inclusiv atacurile cibernetice, care pot fi extrem de periculoase, cu consecinţe semnificative în planul securităţii sau în plan economic. Există şi acel tip de riscuri, care ţine de activităţile de terorism. Or, ţine foarte mult şi de capacitatea naţională şi de interoperabilitate cum comunici informaţia, cum te racordezi la sistemul Alianţei, cum cooperezi cu partenerii. Una dintre teme, de exemplu, şi la Uniunea Europeană şi la NATO, a fost problema luptătorilor străini din Orientul Mijlociu, din Irak, din Siria, grupaţi în cadrul aşa-zisului Stat Islamic. Acesta este motivul pentru care deciziile adoptate de Summit acum sunt atât de importante, pentru că ne obligă pe toţi să avem o responsabilitate, o contribuţie mai mare, inclusiv în plan bugetar: 20% din bugetele alocate apărării să fie direcţionate spre achiziţionarea de echipamente performante, cercetare şi dezvoltare, care să permită interoperabilitatea între Aliaţi în cadrul NATO. E vorba de capacitatea de a acţiona cu aceleaşi proceduri, standarde, atunci când apare un risc de securitate, în timp scurt să se poată interveni în ajutorul statului aliat care are nevoie. Ceea ce dorim noi, familia euroatlantică de tip occidental, este să putem acţiona împreună pentru garantarea securităţii, stabilităţii internaţionale. Ceea ce ne dorim este să putem trăi în pace. Dar dacă alţii doresc războiul sau dacă apar ameninţării la adresa noastră sau a partenerilor noştri, noi trebuie să putem interveni eficace.

R.F.: În ce măsură putem spune că ceea ce s-a hotărât la summit-ul NATO din Marea Britanie este o chestiune istorică nu doar pentru România, dar şi pentru celelalte state din Vecinătatea estică şi sudică a Alianţei?

Titus Corlăţean: Din acest punct de vedere, Summit-ul a avut loc, într-adevăr, într-un context internaţional excepţional. Mediul de securitate internaţional s-a schimbat fundamental, atât în sud, cât şi în est. Ceea ce se întâmplă, de exemplu, în Irak, în Siria cu aşa-zisul Stat Islamic, a fost calificat ca fiind o ameninţare, un risc de securitate pentru lumea democratică, pentru civilizaţia noastră de tip occidental şi nu numai, un risc pentru noi toţi. Dacă vorbim şi despre ce se întâmplă în est, cu acţiunea agresivă a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, cu riscurile de securitate pentru spaţiul Mării Negre, împotriva Republicii Moldova, Georgiei, Summit-ul a avut loc într-un context excepţional. Deciziile, în consecinţă, trebuiau să fie la nivelul acestor aşteptări uriaşe, pentru că noi a trebuit să luăm decizii care să garanteze securitatea naţională a statelor Aliate, a popoarelor noastre. Nu întâmplător Republica Moldova a participat pentru prima oară la un Summit NATO, nu în sensul de a deveni membru NATO, ca să nu fie confuzii, ci în sensul de a oferi asistenţă, sprijin Republicii Moldova pentru consolidarea propriei capacităţi naţionale de apărare. O situaţie similară a fost şi în cazul Georgiei sau a altor parteneri ai Alianţei, într-un moment foarte serios, de riscuri importante de securitate pentru comunitatea internaţională democratică.

R.F.: O problemă delicată la acest summit a fost şi sprijinul pe care NATO l-ar putea acorda Ucrainei pentru a face faţă provocărilor de securitate cu care se confruntă statul vecin. Care ar putea fi contribuţia României în acest caz?

Titus Corlăţean: În faţa unor riscuri care au devenit mult mai sofisticate, unele sunt riscuri vizibile, altele mai puţin vizibile, sunt atacuri de natură cibernetică, extrem de complicate, extrem de periculoase, noi cooperăm cu aliaţii, avem propria noastră capacitate în domeniul apărării cibernetice, avem o instituţie care este responsabilă principală în securitatea naţională şi care are o performanţă remarcabilă. Nu întâmplător, la recentul Summit NATO, România a făcut, prin această instituţie, oferta de a fi naţiune-lider a Fondului NATO de Sprijin pentru Ucraina în domeniul apărării împotriva atacurilor cibernetice.

R.F.: La recentul summit a fost anunţată înfiinţarea unui comandament NATO în România. Se vorbeşte de faptul că mari şanse pentru găzduirea acestui comandament le are oraşul Constanţa, pentru că bazinul Mării Negre a devenit unul foarte relevant pentru Alianţă. Este adevărat?

Titus Corlăţean: Voi insista pe o componentă pe care noi o considerăm esenţială, care s-a reflectat în Declaraţia Finală a Summit-ului NATO, referitoare la regiunea Mării Negre. Pentru noi era esenţial să ne atingem acest obiectiv. Pot să vă spun acum că toate instituţiile statului, în ultimul an de zile, au intensificat contactele politico-diplomatice, la nivel militar cu partenerii noştri din cadrul Alianţei, în primul SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, dar şi ceilalţi actori importanţi, pentru a explica mizele de securitate din Marea Neagră şi a pune în valoare, în acelaşi timp, şi rolul, poziţia şi profilul României în această regiune. Nu întâmplător, discuţia despre amplasarea unui centru, a unui comandament al Alianţei în România a reprezentat un obiectiv pentru noi. Chiar dacă în acest moment România nu este supusă unui risc direct de securitate, nu înseamnă că astfel de riscuri nu pot să apară în perioada următoare. Acea forţă de reacţie rapidă de care vorbeam trebuie să aibă puncte de sprijin, de susţinere în teren, dacă situaţia o va impune. Este vorba în special de flancul estic, vorbim de statele baltice, cu comandamente care ar urma să fie alocate acolo, dar şi în Polonia, România şi Bulgaria. A fost un efort politico-diplomatic, dar şi militar foarte serios, care a fost încununat în cele din urmă de succes.

R.F.: Au fost şi alte ţări care au dorit să aibă pe teritoriul lor un astfel de comandament?

Titus Corlăţean: A fost o competiţie, trebuie să o recunoaştem, au fost interese, dar regiunea Mării Negre reprezintă o zonă în care interese politice, strategice, de securitate militară, dar şi de securitate energetică, coridoare energetice, conflicte îngheţate, dacă mă refer doar la Transnistria, iată acum cazul Crimeii, Ucraina, iar acest lucru a impus o mutaţie calitativă în percepţia Aliaţilor şi în modul în care deplasează resurse şi interes strategic într-o zonă sau alta. Era important ca interesul strategic să se deplaseze spre Marea Neagră. Nu întâmplător aţi văzut o prezenţă militară navală americană, franceză în Marea Neagră, prin rotaţie, dar pasul decisiv a fost făcut prin stabilirea unui comandament în România. Pe lângă aceasta, vom vedea, aşa cum vă spuneam, şi un parteneriat România, SUA, Bulgaria, aici, în Marea Neagră, cu antrenamente, cu exerciţii comune, toate acestea conferind siguranţă şi securitate României.

R.F.: Prezenţa militară aliată şi înfiinţarea unui comandament NATO în România presupune creşterea riscului pentru ţara noastră?

Titus Corlăţean: Pe analizele, pe care noi le-am făcut la nivel naţional şi, bineînţeles, împreună cu Aliaţii, în permanenţă după declanşarea conflictului, în primul rând anexarea ilegală de către Federaţia Rusă, prin acel act de agresiune împotriva Ucrainei, anexarea ilegală a Crimeii şi tot ce a urmat, pe toate analizele a rezultat în mod constant faptul că există un risc de generare a unui inel de conflicte îngheţate într-o zonă apropiată de România. Mai precis, ceea ce s-a întâmplat în Transnistria şi Georgia să fie continuat printr-o porţiune de teritoriu aflată sub control rus, traversând Ucraina, de la est, prin sud, până în Transnistria. Deci, practic, o prezenţă rusă directă sau indirectă, cu influenţă, într-o regiune a Mării Negre, esenţială pentru securitatea în regiune, dar şi pentru interese economice, de exemplu, dacă ar fi să ne referim doar la resursele energetice. Din acest punct de vedere, tentaţia deplasării prezenţei într-o formă sau alta, spre Odesa şi mai departe, imediat, spre Transnistria, da, a existat permanent un şir de elemente de analiză care să ne confirme că există acest risc. Este o obligaţie a Alianţei să reacţioneze prin repoziţionarea sa, prin desfăşurarea unor capacităţi la frontiera estică, pentru siguranţa noastră, a românilor, a polonezilor, a bulgarilor, a statelor baltice şi, în egală măsură, pentru a trimite un semnal foarte ferm Rusiei de descurajare de a acţiona în această zonă, pentru că strategia Rusiei, vă aduc aminte, a fost în permanenţă, şi în anii ’90, de a stopa prezenţa acestui mod de cultură occidentală, bazată pe democraţie, stat de drept, în spaţiul fostelor state comuniste.

R.F.: Se poate spune că aceste măsuri, inclusiv acest comandament militar NATO care se va afla în România, sunt măsuri suficiente pentru a descuraja aceste planuri ale Rusiei?

Titus Corlăţean: În primul rând că sunt măsuri în premieră, sunt măsuri importante pentru noi. Aducerea la zi a planificării militare, a capacităţii de apărare, a modului în care trupele ar reacţiona, modul în care Aliaţii s-ar mişca dacă în spaţiul acesta mai larg, spaţiul estic al Alianţei, ar apărea probleme de securitate, sunt lucruri extrem de importante. Încă o dată, prezenţa unor capacităţi militare ale Alianţei şi vorbim de actori cu greutate în cadrul Alianţei, aici în această zonă, în mod clar este un factor de descurajare pentru Moscova. Ceea ce am realizat la acest Summit NATO este urmarea unei munci foarte serioase din ultimul an, prin care am reuşit să includem în mod semnificativ Marea Neagră pe agenda strategică a Alianţei Nord-Atlantice. Asta înseamnă o prezenţă militară navală a Alianţei aici în Marea Neagră, exerciţii comune, consolidarea capacităţii noastre de reacţie. Toate acestea sunt lucruri importante, de care nu beneficiam înainte de acest Summit.

R.F.: Într-un context internaţional atât de complicat, într-un spaţiu cu conflicte în apropiere, la est şi la sud, putem spune că România este o ţară sigură?

Titus Corlăţean: Vă provoc la un exerciţiu de imaginaţie. Gândiţi-vă care ar fi fost situaţia noastră, a românilor, a acestei ţări, dacă astăzi, când se întâmplă lucruri dramatice foarte aproape de frontiera noastră, dacă vorbim de această zonă lărgită a Mării Negre, Crimeea, care se află la 300 de km de Sulina, care ar fi fost situaţia României astăzi dacă nu eram în NATO? Care ar fi fost situaţia României în contextul evoluţiei dramatice pe care Europa o priveşte cu foarte mare îngrijorare, din sudul mediteranean, din spaţiul Orientului Mijlociu? Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este da, România este o ţară sigură!

Interviu realizat de Ramona FERARU