Ucrainenii îşi au originea în marele grup etnic cunoscut sub numele de slavii de est, care includeau pe ruşi, ucrainenii şi bieloruşi. Slavii estici erau aşezaţi de-a lungul râului Nipru unde este azi Ucraina. Ei s-au răspândit mai apoi spre nord, de-a lungul fluviului Volga, la răsărit de ceea ce este azi oraşul Moscova, ca şi spre vest, spre bazinele nordice ale râurilor Nistru şi Bug, unde sunt astăzi sudul Ucrainei şi Basarabiei. Aşezarea lor de-a lungul marilor fluvii est-europene le-a permis să controleze comerţul dintre zonele scandinave-baltice şi succesorii Imperiului Roman (în special Imperiul Bizantin şi coloniile greceşti de la Marea Neagră).
De fapt Ucraina nu are nici un subiect cu care poate negocia cu Rusia, inclusiv conductele de transfer de gaz şi petrol spre Europa. Rusia a arătat foarte lesne că poate închide robinetul fără să se sinchisească de cât de friguroasă este iarna europeană. Până la urmă, ucrainenii au fost siliţi de europeni să se conformeze cerinţelor Rusiei
Mai devreme sau mai târziu, chestiunea ucraineană necesită un pachet de soluţii, fiindcă într-o asemenea construcţie geopolitică eterogenă, pe care, numai în ultimul secol, Lenin, Stalin şi Hruşciov au remodelat-o, fiecare cu alt scop, sunt numeroase problemele litigioase îngheţate, prin tratate impuse împotriva unor realităţi istorice, etnice şi culturale.
O modificare a status quo-lui construcţiei geopolitice nu ne poate fi indiferentă. Dimpotrivă! Unitatea de teritoriu a congenerilor, crearea condiţiilor de afirmare şi consolidarea propriei identităţi etno-culturale româneşti trebuie să ne preocupe în cel mai înalt grad.
În 2004, Viktor Ianukovici, pe atunci prim-ministru, a fost declarat câştigător al alegerilor prezidenţiale, care au fost fraudate masiv, după cum a constatat şi Curtea Supremă de Justiţie a Ucrainei. Rezultatele au cauzat nemulţumiri şi demonstraţii în favoarea candidatului opoziţiei, Viktor Iuşcenko, care a contestat rezultatele şi a condus Revoluţia Portocalie. În urma repetării alegerilor, Viktor Iuşcenko a devenit preşedinte şi Iulia Timoşenko prim ministru.
Şase ani mai târziu, Ianukovici a fost ales în funcţia de preşedinte al Ucrainei în 2010, după un tur doi de scrutin extrem de disputat cu Iulia Timoşenko.
