Actuala evoluţie a mediului internaţional de securitate este marcată de ample schimbări şi transformări a căror dinamică şi profunzime sunt fără precedent în istorie. Ele sunt generate de evenimente şi procese istorice cu totul excepţionale ce s-au produs la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul noului mileniu: încheierea Războiului Rece şi atacul terorist din septembrie 2001. Primul punea capăt unei arhitecturi de securitate de tip bipolar, bazat pe un echilibru nuclear instabil, iar cel de al doilea a impus terorismul pe primul loc între ameninţările la adresa omenirii.
Configurarea actuală a mediului de securitate pune în evidenţă existenţa unor strânse legături şi intercondiţionări între evoluţia acestuia şi globalizare. Legitimată de nevoia obiectivă de dezvoltare şi democratizare, globalizarea s-a constituit într-un amplu proces în care interdependenţa a devenit o dominată a relaţiilor internaţionale ce obligă statele să coopereze pentru a-şi atinge scopurile şi a-şi servi interesele. Reprezentând un fenomen complex care vizează toate spaţiile de existenţă şi activitate umană globalizarea se caracterizează nu numai prin multidimensionalitate, dar şi printr-o dinamică accentuată a efectelor ce le produce în cele mai diverse domenii ale vieţii sociale.
În relaţie directă cu procesul de globalizare este posibil ca în următorii ani comunitatea internaţională să cunoască o restructurare profundă, în care factorul de integrare mondială şi regională va contrasta cu tendinţa continuă de fragmentare şi ierarhizare a lumii. Asistăm deja la declanşarea unor adevărate bătălii pentru resursele planetei iar tendinţele de regrupare a majorităţii ţărilor lumii în jurul polilor de putere mondială se vor contura din ce în ce mai evident.
Transformarea intelligence a impus identificarea unor modalităţi menite să asigure o cooperare reală între serviciile de informaţii ale aceloraşi ţări, ca şi dintre serviciile similare ale unor state diferite. În ceea ce priveşte cooperarea între serviciile de informaţii ale aceluiaşi stat s-au făcut progrese reale îndeosebi în acele ţări în care fiinţează comunităţi informative ce permit o mai bună coordonare a eforturilor informative şi un schimb operativ de date şi informaţii. Colaborarea între serviciile de informaţii aparţinând unor state diferite, deşi a înregistrat progrese evidente este marcată de serioase reţineri a căror manifestare se află în relaţie directă cu valoarea şi seriozitatea abordării.
Transformarea intelligence presupune şi adoptarea de noi instrumente legislative necesare optimizării cadrului normativ general de funcţionare a comunităţii de intelligence. Sunt vizate ca prioritare normele referitoare la cooperarea internă şi externă, limitele activităţii specifice, statutul personalului etc.
Dincolo de anumite controverse şi abordări conceptuale diverse asupra unui singur aspect sunt de acord atât specialiştii în intelligence, cât şi istoricii, sociologii sau decidenţi politici: deţinerea informaţiilor de valoare este la fel de importantă ca şi în urmă cu două mii de ani. Schimbările rapide şi profunde ce marchează mediul internaţional de securitate necesită flexibilitate, acurateţe, capacitate de previzionare şi mai ales structuri de intelligence capabile să răspundă acestor cerinţe.